Iubesc Romania asa cum este

[desprecopii]

Eu iubesc Romania asa cum este. Desi sunt plecata de 10 ani de acolo si inca nu am planuri concrete de intoarcere - o parte din mine a ramas acolo in tot acest timp. De aceea, nu as putea spune cu exactitate ca am plecat cu adevarat sau in totalitate. Este doar un fel de 'delegatie' mai lunga. Stiu ca odata - intr-o buna zi - am sa ma rentorc acolo si am sa raman. Asa ca elefantii care se reintorc de unde au plecat... Ei bine - da - iubesc aceasta tara asa cum este. Si eu asa vrea sa am autostrada directa de la granita pina in oraselul in care locuiesc parintii mei - insa ... chiar daca ea lipseste cu desavarsire ... asta imi da timp sa imi arunc ochii pe campiile, dealurile si muntii pe care ii strabat - sa admir paraiasele de pe margine, sa imbratisez cu ochii pe babutele ce stau pe banci in sate, sa tresar cind o vaca bareaza drumul european si sa imi reamintesc in tacere de o viata anterioara nu prea departata si nici prea apropiata care imi provoaca o unda greu de descris in cuvinte. Si ... nu pentru autostrada bat eu atita drum. Am intrat in Romania pe la Oradea - in mijloc de August. Si chiar daca asta e frontiera la care am stat cel mai mult - i-am privit cu multa simpatie pe vamesi. Ma simteam acasa - ce mai conta? Le-am intins pasapoartele cu senzatia stranie ca ii cunosc. Si mi-au spus: Saru-mana! Bine ati venit! Chiar din Ungaria ... am prins Europa FM. Am redescoprit aceasi banda muzicala de acum un an si doi in urma. O adevarata intoarcere in timp. Brusc: ABBA, Suzanne Vega cu TTTr TTT , CC catch, etc. Asadar ... parca nici nu plecasem. Sau un DJ din aceeasi generatie? Desi am fost a 17-oara cu masina (cu nr olandez) ... nu ne-a atacat nimeni, nu ne-a oprit politia niciodata, nu ne-a furat nimeni nimic. De fapt - nici o data nu m-am gandit ca asa ceva s-ar putea intimpla. Acolo - in micul meu orasel- Campulung Moldovenesc nu s-au schimbat prea multe lucruri. Dar de fapt - asta nu ma intristeaza. Imi da doar ocazia sa uit de anii care au trecut, in virful picioarelor - peste noi toti. Mi-am cumparat parizer si tot felul de salamuri - chiar daca stiu de kestiile cu E-uri, mi-am pus in cafea lapte LaDorna, am mancat mici cu bere Ciuc, am stat pina noaptea tarziu cu parintii la emisiunile romanesti ... si am fost fericita. Chiar daca nu eram atenta la ce se discuta, pe un post convorbea Adrian Paunescu live iar gandurile mi-au zburat spre vremurile cind umblam disperat pentru un bilet la cenaclul Flacara. Ah ce dus scotian cu umbrele adolescentei! Din cind in cand ieseam afara si, in tacerea noptii, priveam cerul cu stele. Oare cerul de acolo are mai multe stele? Ei da - eram fericita! Cred ca a pretui lucrurile simple, calde si unice e o arta. Am umblat cu picioarele goale prin iarba, am facut piknic in padure (si am strans gunoiele in punga), m-am trezit la 7 dimineata sa imi beau cafeaua pe bancuta din fata casei parintesti ... si am inchis ochii de atitea ori gandindu-ma la aceasta fericire completa si pura. Intr-o zi, pe culmea unui munte - la poalele Raraului, - am inteles de ce iubesc acesta tara necajita, obraznica, neglijenta, ipocrita, frumoasa, neinteleasa : pentru ca este a mea. Am strabatut si in acest an citeva din vaile Campulungului cu sete. Desi este locul de unde am plecat - mai am nevoie de 3 vieti pentru a-i strabate toate vaile, pentru a-i cunoasta toate paraiele si cararile. Desi am umblat pe toate continentele - cu mana pe inima va spun - ca am sa visez mereu sa urc din nou pe Rarau. In fiecare concediu imi propun asta ... si totusi pina la urma ... ramane pe alt an. Vara asta am ajuns insa pine la poalele muntelui... Nu vreau sa devin sau sa par patetica. As vrea doar sa va spun ca niciodata, nu am iubit mai mult muntii Bucovinei - si ca parca - niciodata - nu mi-au parut mai frumosi. Si - ca sa nu uit de unde am plecat - da! - iubesc Romania asa cum este - si tocmai de aceea ii vorbesc fiului meu in aceasta limba - si tocmai de aceea ii citesc povesti cu Greuceanu, Praslea, Fat-Frumos - si tocmai de aceea sunt aici cu voi, alaturi, parte din viata voastra. Si stiu ca ... odata, dupa ce acele drumuri prin sate nu vor mai fi europeene...acolo ne vom intoarce. Vom fi mai fericiti atunci? Si nu ca nu as sti de greutatile vietii de acolo de unde am plecat. Si nu ca nu as citi in fiecare zi - in ziarele electronice - despre coruptie, vulgaritate, saracie, sau hotie. Si nu ca nu m-ar durea faptul ca parintii mei au o pensie de mizerie dupa o viata de munca... Acum insa, din departare, nu cred ca am dreptul de a comenta aceste lucruri in mod exclusiv. Si nici de a-mi renega apartenenta. In locul circotelii, am timp sa observ in primul rand ceea ce le scapa celor ramasi acolo din vedere. Sa imi arunc ochii mintii adinc in padurile muntilor, in frumusetea diminetilor pline de roua, in amintirea copilariei si - nu in ultimul rand - sa ma gandesc (asa cum stiti voi cine spunea...) - la ce as putea face eu concret pentru tara din sufletul meu inainte de a-i cere... Mirela Pentru parinti... despre copii!

[alba]

[flo] Mirela,mi-ai vorbit din inima...si eu simt si gindesc la fel... [RO] Te pup [pup] ***Alba*** http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album%20principal&mid=499&cid=78

[calina73]

este adevarat ce spui tu,dar daca o iubim asa cum spui si tu oare de ce plecam de acasa?eu sunt plecata doar de 4 luni de acasa si tot timpul ma gandesc acasa,merg la net citesc ziare ro.,va urmaresc tot timpul .....si nu cred ca voi reusi sa -mi sacot din minte acasa

[adi2003]

Mirela, ma bucur ca ai deschis acest subiect si ca simti asa pt. Romania. Ieri m-am intors dintr-o "calatorie" de o zi de la Beius, unde au trait bunicii mei. Si m-au rascolit amintirile... Cred ca nicaieri nu ma voi simti mai bine decat acolo unde mi-am petrecut copilaria. Si eu iubesc tara asta, pentru ca iau din ea doar amintirile placute...restul ce mai conteaza. N-as suporta gandul sa stau printre straini si departe casa. Pentru mine casa=ROMANIA!

[Dana Claudia]

Draga Mirela vorbele tale mi-au ajuns direct la suflet! Asa e, iubim tara asta , asa cum e, tocmai pentru ca e a noastra, pentru ca acolo sunt parintii, bunicii nostri si locurile copilariei! Pentru mine este singurul loc in care vreau sa traiesc si in care ma simt implinita sufleteste! [flo] Dana C.

[Babee]

Foarte frumos Mirela, respectele mele[bis][bis][bis].Noua chiar daca ni s-au intamplat atatea, tot tara mea este, iar eu tot ROMANCA voi fi pana in ultima clipa a vietii mele. Toate cele bune[bis][bis][bis] 'Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa.Si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe celalalt.' Iubi, mamica cu burtica:)

[remy]

Si eu iubesc Rom.asa cum este si imi este tare dor de tara .Am fost anul trecut in tara si am stat o luna si cind a sosit timpul sa ma intorc am stat in cumpana ce sa fac.Uneori ma gindesc oare ce caut eu aici unde nu am pe nimeni decit pe sotul meu care ma iubeste si il iubesc caci altfel eram de mult acasa in Rom.[bis][bere][RO] cami

[hannen]

Foarte frumos!!![bis][bis] Cu mana pe inima i-ti recunosc ca mai facut sa plang.Ai rascolit in mine aceleasi sentimente.Eu una simt si gandesc la fel,ma cert la cutite cu cei care zic altceva,care critica romania si pe romani(fiind ei insusi romani)Nu ma voi schimba niciodata.Acolo este locul meu ,tara mea cu toate ca simti cateodata ca nu mai sunt toate asa cum le stiai.Prietenii si ei imprastiati prin lume.Bunica dusa pentru totdeauna,intr-o lume mai buna,gradina ei o data plina cu flori,acum in paragina.[q][q]ooofff Dar totusi acolo este acasa! Nicole&Amira

[Taty]

Si mie mi-au dat lacrimile! Nici nu stiu ce sa spun...si noi luptam sa facem ceva ca sa ne putem intoarce ACASA si abia asteptam momentul! In iunie cind am fost in tara am simtit aceleasi sentimente de bucurie cind strabateam drumurile pina in Botosani si mi-am spus si eu ca o tara mai frumoasa ca a nostra nu exista! Cita verdeata, cita frumusete incit nu mai stiam unde sa ne uitam! A fost o experienta grozava si parca totusi am venit de acolo mai pusi pe treaba ca sa terminam odata cu instrainarea! Asa sa ne ajute Dumnezeu! Tatiana

[iris]

uuuuuuf mirela si eu as dori sa traiesc pe o vale sau pe-un deal, e plin pe linga brasov de ele, si nici eu nu le-am vazut pe toate; din pacate am crescut mari, asa-i? probabil toate cele plecate si care ne intilnim pe DC savuram aici si amintirea Romaniei "noastre"; de multe ori ma tem ca n-am sa pot da copiilor mei ocazia sa iubeasca un loc asa cum iubesc eu brasovul, nu stiu cum sa fac asta; traim in occidentul asta rapid si flexibil, sintem dispusi sa ne mutam destul de usor dintr-un loc in altul pt un job sau o casa mai buna - cu ce vor ramine copiii din toate astea? cind incep sa alunec asa trebuie sa ma scutur si sa cobor fuguta pe pamint - e loc de toate pe pamint, de Romania , dar si de o viata mai usoara totusi daca se poate..... iris