Intoarecerea acasa...

[tulip]

As dori foarte mult sa imi povestiti din experienta voastra...daca sunt persoane pe forum care au trait cativa ani in strainatate si s-au hotarat sa se mute inapoi in Romania... Despre tranzitia la o noua viata, intr-o alta tara mai dezvoltata, am citit foarte multe si m-am identificat cu multe dintre voi, dar invers nu am gasit nimic...E cineva care a facut acest pas? Va multumesc!

[dyana]

Cele care ma cunosc pe forum, stiu ca am stat 3 ani in strainatate, sotul 4 ani. De la inceput, noi am plecat doar pentru a strange bani ca sa cumparam apartament in Bucuresti. Doctoratul sotului a fost important in acelasi timp pentru cariera lui. Acasa lucreaza la un institut de cercetare si preda si la Politehnica Bucuresti. Are ore cu plata, un salariu de la institut. Din cand in cand mai pleaca pe la o conferinta in strainatate. Noi am fost de 2 ori pe an in Romania, cat timp ne-am aflat in strainatate, cate o luna de zile. Aveam impresia ca nici nu am plecat. Nu am sesizat diferente in rau cand ajungeam in Romania, dimpotriva. Nu am fost socati sau deprimati, nu am stat sa ne gandim si sa despicam firul in patru, ne-am reluat viata cat se poate de firesc, m-am intors la locul meu de munca, lucrez ca analist programator. Si avem si niste banisori pusi deoparte , stransi cu greu cat am stat departe de tara. Suntem asa de ocupati, ca nu avem timp sa fim deprimati, ca sa zic asa..., dar nici nu avem motive. Sincera sa fiu, nu am cumparat decat mancare cat am stat in strainatate, si foarte putine lucruri. Am trait din plin bucuria intoarcerii la cei dragi , si inca nu am apucat sa ne vizitam toate rudele, de cand ne-am intors... Nu ne plictisim deloc si avem o viata normala. Si cel mai important este ca suntem sanatosi si ca toti ai nostri sunt si ei sanatosi. Dupa cum ati vazut si la subiectul "Despre bunicii nostri", am niste bunici minunati pe care i-am facut fericiti ca suntem acum aproape de ei. Imi permit sa mai adaug ca Floare de Colt a avut dreptate cand a spus ca Toate visele se implinesc, pentru ca asa s-a intamplat cu mine si sotul meu, visele noastre au devenit realitate, inclusiv visul de a locui cat mai aproape de parinti, s-a implinit ca o minune, stam la 15 minute de mers pe jos, si multe altele. M-am rugat la Dumnezeu si nu am stiut daca voi merita ajutorul lui, daca ma va ajuta sa reusesc, dar iata ca , cu ajutorul Lui, am reusit. Diana

[tulip]

Dyana, randurile tale mi-au dat un impuls pozitiv! Ma bucur ca visele tale s-au implinit. Admir ca nu ai avut nici o retinere in momentul intoarcerii. Chiar daca noi nu am stabilit o data a plecarii inapoi, eu sper ca vom avea curajul de a o face.

[dyana]

Intoarcerea a fost cea mai usoara din toata experienta asta. Mai greu a fost sa facem economii, sa strangem bani si sa stam departe de ai nostri. Nu ne-am gandit decat la scopul pentru care ne aflam in strainatate, la planul nostru, atat, in rest , locurile pe unde am stat le-am perceput ca niste turisti , nu ca niste potentiali rezidenti. Si am observat ca plecatul pentru o perioada pentru a strange bani o practica si altii, chiar strainii. In toata lumea oamenii circula si stau temporar in cate un loc pentru a strange bani. Mai sunt si oameni din acestia. Am cunoscut din Sudan, care s-au intors acasa la ei, din Filipine, din Rusia. Pe curand, Diana

[Mimitzu]

Ce frumos si firesc mi-ai confirmat, Diana, ca "hrana" pentru suflet e incomparabil mai importanta decat hrana pentru trup! Toata admiratia, sunteti niste oameni deosebiti! Sa va dea Cel de Sus tot ce-i mai bun, cu fericire si sanatate. [flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo] Luminita

[radu_tud]

Bafta multa! eu zic ca intoarcerea in Ro nu este o catastrofa! As intelege daca ar trebui sa va intoarcetzi in Romania anilor '80 dar acum eu zic ca e ok. Usor nu e daca ai trait o perioada intr-o lume normala. Aici e ca la nebuni dar are si "ospiciul" asta farmecul lui. Depinde doar de noi sa ne adaptam si sa intelegem cum stau lucrurile. Viata nu e cu mult mai strasanta ca "dincolo". Am umblat si eu in multe locuri si in unele chiar am stat o vreme. Casa mea tot aici e. E locul unde imi incarc bateriile. Poti sa o "citesti" si ca o lectie de supravietzuire. In plus de asta, micile lupte sunt facute sa ne uneasca si sa ne intareasca, bashca mai invatzam cite ceva din ce ne inconjoara. Eu vad pozitiv o asemenea experientza. Nu e nici decum perdant unul care se intoarce ci un om mai bogat in experientza de viatza. Sa va dea domnul putere si cap, ca de bagat in el avetzi ce. Succes! Radu Tudorica

[dyana]

Da' cine a zis ca e o catastrofa? Pentru noi a fost ceea ce am dorit de la bun inceput. Am invatat in strainatate sa ne bucuram de ce avem si sa fim mai toleranti, snobismul costa mult, e bine sa stii ce vrei cu adevarat si ce te face fericit cu adevarat. La inceput nu aveam casa si spuneam ca daca am avea casa am fi cei mai fericiti. Si asa e. Suntem fericiti. Vrem copii sanatosi, vrem sanatate, avem servici, se poate spune ca nu avem ambitii? Daca vreau sa imi vad parintii, in 15 minute sunt la ei. Daca vreau sa imi vad bunicii, sa ii ajut, intr-o ora sunt la ei. Cand vreau sa aprind o lumanare la biserica, e aici aproape. Pai de-aia m-au crescut ei pe mine? Sa-i las singuri tocmai acum, cand sunt asa batrani? Am fost weekendul trecut si am cules via. Mai fericita si mai plina de viata nu m-am simtit. Avem prieteni, mergem la munte des. Si vara tragem o fuga pana la mare. Hrana pentru trup, hrana pentru suflet. Pai daca ma doare capul iau o aspirina, dar daca ma doare sufletul... mai greu cu vindecarea. Si ca noi sunt multi. Diana P.S. Pentru Mimitzu: Multumesc frumos pentru ce mi-ai scris. Dumnezeu sa va dea si voua putere sa rezistati, sa reusiti, si sa fiti sanatosi si fericiti. [flo]