casa ciudata

[flaviutza]

off..parca imi e nu stiu cum sa il dam pt ca e munca de o viata a parintilor in el..are beci cat o camera , balcon, tot ce vrei.. cu toate astea cred ca de zeci de ori ne-am pus in cap sa il dam , pt ca efectiv simtim ca e ceva in neregula cu casa asta.. am adus preotul de trei ori pana acum(un preot pe care il cunostem f bine, a fost prieten bun cu tatal meu) ultima data l-am adus pt ca mama se simtea foarte rau, facea un fel de crize, nu o mai recunosteam,intra intr-o stare de panica si simtea nevoia sa plece de acasa, o plimbam toata ziua prin oras pt ca nu voia sa stea in casa..so..a venit Popa Matei si a facut sfintirea locului..si mami nu a mai avut de atunci asa ceva.. acum imi e si teama sa mai intru in camera aia..si tot timpul am avut o stare de disconfort in casa, nu stiu, nu pot sa exprim in cuvinte cimt..efectiv o aversiune fata de propria casa..si asta de mult timp..de o saptamana dorm la boyfriend si parca e altfel cred ca o sa ne mutam pana la urma, cumparatori gasim, chiar avem unul care vrea sa faca un petshop acolo..e la parter si are si balcon mare.. o sa ii arat si lu'mama ce mi-ati raspuns ca ea e mai nehotarata.. am dat pana acum de trei ori anunt la radio, am gasit cumparatori dar tot mama s-a razgandit pe motiv ca "e munca lui taica-tau aici" etc..

[mmihaela]

Draga Flaviutza, stai linistita. Ai prieteni. In primul rand sa zici o vorba pentru sufletul ala, o fi suferit mult, si de suparare a dat cu bata in balta. O sa se linisteasca. Cand vei fi si tu linistita, pune tu manuta si perfect constienta, cimenteaza zona, ca nu e mare lucru, apoi da cu lavabil. Frica duce la vibratia 'suferitoarei', fii curajoasa. Este un lucru mare, dar nu este greu. Pune-ti credinta in cei de langa tine, un front comun e tare ca stanca. Nu trebuie sa le zici ceva in mod special, poarta-te ceva mai frumos cu ei, din motivul pe care il stii tu. Asta creeaza putere. Este ca in muzeu, cand mergem sa vedem camera de tortura. E un sentiment de mila pentru victime. Atat. Ai sa stii singura, pas cu pas, ce si cum sa faci, pana la liniste. Si mai citeste o data ce a scris Radu Tudorica. Chiar daca dati apartamentul, chiar daca nu, tu fa chestiile astea. Curata in felul asta, si n-ai sa regreti. Dyana, Laura se linistea cand o cauta in ganduri pe mama ei, ca sa o auda mai bine, sa se concentreze. Asta ii dadea intuitie si calm, de-asta gasea obiectele. Intr-un fel, durerea ne face pe toti niste mici mediumi, cand avea impresia ca 'murmura' mobila, putea sa fie chiar reactie in lant generata chiar de frica-spaima ei. Dumnezeu e cu noi, nu va mai temeti. Pupicei si la mai mare! Miha

[dyana]

Draga Mmihaela, M-ai facut sa mai continui cu ceva legat de povestea adevarata pe care am spus-o. Asa ca sa ma ierte ceilalti... Tot atunci, cand am fost la Laura acasa, vroia sa-mi faca o cafea. Si nu gasea zaharul. Incepuse sa spuna cu voce tare, unde ai pus mama, zaharul? Si am auzit amandoua un zgomot teribil in debara, zgomot de cratite... Cand am deschis usa de la debara, o gramada de cratite si alte alea cazusera jos, si ramasese pe un raft, la vedere, borcanul cu zahar. Nu glumesc deloc ,asa a fost, si i-am spus Laurei ca daca e mama ei, oricum nu-i face rau, ci poate doar sufletul ei mai vrea sa stea pe langa Laura, sa ma scuzati, cine stie ce prostii spun aici, dar ce am povestit a fost cat se poate de real.

[Elenalove27]

[bruta]piei drace!!....eu una m-as muta imediat !! aoleu caci ma ingrozesc doar sa ma gindesc la ceea ce ai scris ,dar sa mai vad in fata ochiilor mei [neand] FUGI DE ACOLO CIT MAI REPEDE !!!!! Elena cu burtica & sotul AL

[nelia]

Am citit acest subiect din curiozitate si pentru ca acum citiva ani am locuit si eu intr-un apartament in care aveam senzatia ca e ceva sau chiar cineva. Din fericire pentru mine, era ceva „bun“, toate zgomotele pe care le auzeam noaptea veneau parca din mine, erau ale mele, exista ceva in apartamentul acela... nu stiu cum sa spun in cuvinte, cald si primitor, ca la mama acasa. Ba chiar m-am gindit o data la acest lucru, ca poate a locuit o mama care isi tot astepta copiii si cum eu cei care stateam pe acolo eram plecati de pe linga mame... Imi aduc aminte ca intr-o seara pisica noastra s-a oprit linga un colt pe hol, s-a zbirlit ca si cum s-ar fi speriat foarte tare de ceva si a ramas cu ochii tinta pe un anume loc, dar n-a fugit, n-a scuipat, ci dupa citeva minute s-a asezat exact in acel loc privit cu insistenta si teama si a inceput sa se spele, adormind linistita. Sint convinsa ca ceva exista acolo, ceva bun, cald si placut si imi este foarte dor de acel ceva. Cornelia, mamica Agatei

[maudi]

fetelor, dar daca vinde casa, nu rezolva problema. in plus, are ea inima sa vanda casa altcuiva si sa-l bage in necaz? ar putea sa ascunda chestia asta cui vinde? cand o sa afle noul locatar toata tarasenia, se mai adauga un blestem in plus, va dati seama? Flaviuta, sugestia mea este sa tai raul de la radacina. cheama nu un preot, ci zece, cheama exorcisti, mediumuri, paranormali, yoghini, ce vrei tu sa chemi, roaga-te impreuna cu ei sa se linisteasca sufletul ala chinuit si sa plece. altfel eu nu vad cum s-ar rezolva, ca nici sa "vinzi" blestemul catre altcineva nu e o idee prea crestineasca.... iti tin pumnii sa gasesti cea mai buna solutie...

[Luc]

Nimic în viaþã nu se întãmplã fãrã un rost anume. Cautã în sufletul tãu toate sentimentele pe care ti le induce acest mesaj si spune-þi ca trebuie sã le stãpîneºti tu pe ele þi nu invers. Spune-þi cã nu te poate atinge acest *blestem* pentru cã nu te faci vinovatã de nimic, spune Tatãl Nostru ºi rugãciunea aceea pt. blesteme(acum nu-mi aduc aminte dar maine iti voi scrie)ºi cu sufletul curat roagã-te pentru liniºte. Cea mai puternicã legãturã cu Doamne, Doamne este cea directã, El te aude dacã-l rogi din tot sufletul ºi nu numai odatã. Trebuie sã afle cã asta iti doreºti cu adevãrat. Dacã ai credinþã , totul se va rezolva. Dacã poti adreseazã-te în gand acelei persoane care a lãsat mesajul sã iti redea liniºtea casei cã aºa îºi va regãsii ºi ea liniºtea. Ca o explicaþie a sfatului meu eu cred în existenþa sufletului dupa moarte, în teleaptie, în legãtura omului cu natura ºi ....... mici pupici ºi mult curaj,L

[Ada00]

Draga mea, eu spun la fel, nu poti vinde apartamentul fara sa avertizezi cumparatorul de ceea ce este acolo,"nu-ti poti cladi fericirea pe necazul altcuiva", dar spune-i si va avea dreptul sa aleaga, unii nu cred in asa ceva si poate nu conteaza, dar altii poate sunt si mai speriosi.Eu te-as sfatui sa vopsesti acolo unde scrie o cruce, sa vezi ce se va intampla, sa pui una langa acel loc eventual si poate spui si o rugaciune in fiecare seara pentru nefericitul care a blestemat locul, poate ve fi bine, si eu zic ca daca tu crezi ca va fi bine, intr-adevar va fi, si vei fi mai puternica daca nu te vei teme.Incearca sa afli cine a stat acolo si de ce a blestemat,va fi bine, mult noroc, putere si credinta in Dumnezeu, roaga-te in fiecare seara pentru tine si pentru linistea aluia si nu mai sta tu la boyfriend si sa o lasi pe mama ta singura acolo,pana se linistesc apele, bafta si te pup![greutati][neand] Ada00

[flaviutza]

Ada, stiu cine a stat acolo...blocul e relativ nou, construit in '90. primii au fost niste muncitori la cfr, era apartamentul cfr-ului si s-au perindat destui pe acolo! apoi, l-a luat una tot una "deochiata" , pe care o urau toate femeile din zona, pt ca a avut aventuri cu multi vecini cu bani..actualmente traieste cu unul din vecini, care si-a parasit familia pt ea, si s-au mutat undeva la tara, in mom ala noi cumparand apartamentul de la ea, evident.. tin minte si acum, ca m-am dus cu tata la negocieri, si, desi stia ca vine un barbat, am gasit-o in neglijee

[mmihaela]

Draga Dyenuca, sa nu crezi ca nu te cred. Sunt chiar foarte convinsa ca lumea este cu mult mai ciudata decat ne imaginam, ca exista forme de 'spirit', dar si ca oamenii au o forta pe care nu o banuiesc. La un nivel intuitiv destul de dezvoltat, incepi sa te inveti cu 'alte' legi, un picut mai subtile, si convietuiesti ca si pana atunci, integrandu-le. Totul merge mai departe, nu trebuie sa ramai blocat in surpriza cunoasterii, sa le iei separat, ca pe niste fapte care se intampla foarte rar, si cu siguranta poate nu avem capacitatea de a le sesiza mai des, sau nu stim sa le recunoastem. Fie ca percepem, sau nu, suntem inconjurati de zgomote subtile, care ne influenteaza. Dar asta se traduce deja, la nivel fizic, in legile obisnuite, si ne este de ajuns, in cea mai mare parte a evenimentelor. Eu zic numai ca nu este motiv de spaima, ci de abordare lucida, pentru ca aceleasi legi - aceeasi logica, mai bine zis, ne guverneaza si pe noi, si pe ele, evenimentele...Intr-un fel este mai bine ca actionam cumva inconstient, si reactionam la lucrurile din jur. Gandeste-te cum 'face' o mamica un bebelus. Daca ar sti ea ce tot face acolo, cu exactitate, in fiecare moment, poate s-ar speria de atata responsabilitate, si asta ar afecta fatul. Actionam fara sa ne dam seama si cand mergem in parc, si cautam exact anumite alei, cu anumite zone de energie. Cand suntem doi in parc, alegem. Asta nu ne sperie, e ca un joc de copii, fiindca ni se pare egal, la urma-urmei, sa fie asa. Daca am sti ca ne influenteaza gandurile in urmatoarea jumatate de ora, am sta mult la rascruce, nestiind cum sa facem 'mai bine'. Si bunicul meu, de pe mama, se 'intorcea'. M-a ajutat mult cand invatam la examene, uneori ma trezea dimineata. Cand am fost foarte bolnava, la un moment dat, vedeam trupurile altfel, le percepeam 'dur' aura, ma durea daca erau rai si ma 'insanatoseam' daca erau buni. Nu luam medicamente, poate era totusi o forma halucinogena. Insa am pastrat senzatia si ma ajut zilnic de asta, evit semi-constient lucruri, persoane sau 'momente' care ar putea sa-mi faca rau, si o numesc intuitie. Alteori stiu ca trebuie sa 'lupt' cu ele, si sunt mai atenta, ma...incarc, pentru ca o sa am nevoie de un pic mai multa energie. M-a socat tare la inceput, credeam ca am innebunit. Apoi m-am invatat cu ea si acum e ok, chiar mi se pare firesc sa fie asa. Am avut un accident pe sosea, eram cu bicicleta si un sofer a iesit in tromba cu masina dintr-o parcare, izbindu-ma in plin. Am 'sarit' cu semicursiera peste capota, apoi ea a ramas si eu m-am 'dus' ceva mai incolo, cazand cu capul pe sinele de tramvai. Bicicleta a fost varza, am aruncat-o, dar eu n-am patit mai nimic: o fisura la omoplat, entorse (s-au agatat picioarele de pedale), si dureri de cap. Cam urate. Insa in anul 'cela am dat si la facultate si am reusit, deci mi-au mai ramas cativa neuroni. Partea 'faina', daca tot suntem la povestiri macabre, este ca mi-am adus aminte de lucruri de cand eram 'bebe', si mi-a placut. Eram atat de curioasa sa 'aflu' cat mai multe, incat cautam sa ma concentrez mai mereu sa mai 'stiu' cate ceva despre mine. O faza a fost chiar haioasa, eram in carucior si fratele meu, mai mare cu doi ani, mi-a inchis 'caruciorul', era o chestie mai ciudata, se inchidea si din partea de sus, si din cea de jos, era alb tot, si dintr-un plastic are semana cu lemnul. Normal ca am inceput sa bazai. E, povestindu-i mamei, intreband-o daca poate fi adevarat, ea mi-a spus ca fabulez. Apoi, dupa cateva luni, si-a adus aminte brusc de o colega din facultate, care avea si ea un bebe mic de tot, a venit din Budapesta, in vizita, la noi, a lasat caruciorul in camera noastra si ele au plecat la bucatarie sa pregateasca un laptic, cu bebita mic, lasandu-ma pe mine in caruciorul lui. Sunt exemple minore, parca la un moment dat existau reviste intregi de subiecte 'paranormale', 'ciudate'. Toate sunt acelasi lucru. Faptul ca le recunoastem numai cand ne socheaza, nu inseamna ca sunt 'anormale', sunt cat se poate de firesti, numai ca noi privim uneori formele de manifestare ca pe niste minuni, sau blesteme. Trebuie insa sa fim curajosi, ai facut foarte bine ca ai incurajat'o pe Laura, mamica ei n-a vrut s-o sperie, insa se 'grabea' sa-i dea un pic de incredere si speranta, un indiciu ca lucrurile nu se termina aici. Trebuie sa iei partea buna, nu conteaza evenimentul in sine, conteaza mesajul. Multa bafta, Miha