monicav Postat Octombrie 10, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 10, 2003 e foarte frumos ca tu esti fericita, insa as vrea sa stiu ce se intimpla in aceste momente cu sotia lui. Este internata undeva, cine are grija de ea? Nu ti-e teama ca daca s-ar intimpla ceva cu tine, daca te-ai imbolnavi, te-ar lasa si s-ar duce si mai carunt si mai trist la alta femeie intelegatoare si iubitoare care apreciaza spiritul lui de sacrificiu? Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
vikinga Postat Octombrie 10, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 10, 2003 Eu te-am felicitat ca ai reust sa scapi dintr-un mariaj nereusit. Ma bucura faptul ca acum esti fericita, iubesti si esti iubita. Dar trebuia sa te astepti la reactii mai reci de pe un forum cu femei casatorite sau intr-o relatie cu un barbat, mamici sau viitoare mamici. E o reactie de aparare. Nu trebuie sa te autovictimizezi pt ca nu ai fost primita asa de calduros, ar trebui sa intelegi ca fiecare din noi isi apara barbatul iubit de cineva ce vine din exterior. Si asa in termeni simbolici tu ai reperzenta "a treia persoana". Nici nu ai pus bine problema de la inceput. Si fetele cand te-au sfatuit sa fugi, au facut-o si ca sa te apere pe tine, nu sa te acuze neaparat. Pararea mea e ca oricine e liber sa faca orice vrea in viata atata timp cat nu raneste pe nimeni. O viata avem si merita traita la maxim! Sa iubim si sa fim iubiti, sa avem o familie langa cine vrem noi. Tu stii ce e mai bine pt tine, esti tanara, implinita profesional, gasesc normal sa vrei sa faci tot ce iti sta in putere sa fii fericita! Si daca nu ranesti pe nimeni cu ceea ce faci, atunci toate cele bune! Viata e un dar minunat! Doar atat te intreb: simti ca ranesti pe cineva in povestea asta? Te simti vinovata cu ceva? Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
buburutza Postat Octombrie 12, 2003 Autor Raport Distribuie Postat Octombrie 12, 2003 nu ma simt vinovata si nici nu ranesc pe nimeni cu dragostea mea. Dumnezeu imi este martor ca este asa, EL a vrut ca noi doi sa ne iubim, ne meritam unul pe celalalt. Poate ca am gresit titlul trebuia sa ii spun "dreptul la fericire" Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Roxana_G Postat Octombrie 12, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 12, 2003 Buburutza, probabil ca starea ta de nemultumire te-a facut sa cauti aprobari printre noi. Vad ca marea majoritatea te-au contrazis - spre binele tau si al familiei pe care ai putea sa o destrami. Cum si eu sunt sotia unui barbat si ma tem ca intr-o zi sa nu traiasca o poveste similara povestii tale, nu pot sa te aprob. Dar nu pot nici sa acuz. E o vorba (stupida si desteapta in acelasi timp) in "Filantropia": "viata a complexa si cu multe aspecte". Ma gandeam insa la tendinta generala a sotiilor inselate de a da vina pe "cealalta". Oare nu se manifesta intr-o oarecare forma si la tine? Nu vrei doar sa te amagesti ca sotia lui e "dusa" si ca totul e terminat intre ei? Cred ca exista la fel de bine si o tendinta a "celeilalte" de a deveni salvatoarea lui, de a-l salva de o sotie indiferenta sau insuportabila, pentru ca dupa aceea sa devina ea cea care ii interzice berea bu baietii. Rox Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
maryam Postat Octombrie 13, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 13, 2003 Eu cred asa cum am mai spus CU TARIE in destin si in faptul ca exista o predestinare a lucrurilor si a vietii mai presus de puterea noastra de actiune sau de intelegere, asa ca iti doresc sa ai parte de liniste, de fericire si de implinire alaturi de el. In ceea ce priveste opinia potrivit careia aici exista reactii de autoaparare, imi permit sa o contest pentru simplu fapt ca nu avem de cine sa ne temem, aceasta poveste nu are legatura cu cei(cele) din afara, nu suntem rivale... Scuze, este doar parerea mea, nu ma tem ca-mi va lua alta barbatul, de fapt cred ca , chestia cu luatul barbatului e o atenuanta pe care sotiile abandonate le-o atribuie lor, pentru ca pleaca ei de buna-voie daca e sa o faca, nimeni nu-i obliga... "ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU" maryam Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
anaana Postat Octombrie 13, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 13, 2003 Dar de ce nu spui nimic concret de el si sotia lui? Pentru ca eviti sa spui ca a lui sotie ar fi nebuna, incep sa cared ca doar "a uitat" ca e casatorita de 20 de ani. Chiar esti fericita si iti convine situatia? Chiar esti convinsa ca el e fericit? Daca da, atunci totul e ok. Numai bine. Ana Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Sinaia Postat Octombrie 13, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 13, 2003 Doamnelor, va salut. io mi-s barbat, ajuns oarecum intimplator pe acest site, minat de interese meschine si imobiliare. Oricum, am citit povestea buburuzei si ma intreb : oare cum pot fi femeile atit de dure cu o alta femeie, indragostita. Parerea mea este ca,are dreptul sa fie fericita, indiferent cit timp o sa dureze si daca o sa-i faca ala sau nu casa, copii sau alte alea, amintirile nu o sa i le ia nimeni, niciodata. Nu trebuie sa ne punem tot timpul in situatia altuia, in plielea neveste-sii sau a lu' barba'su, uneori e bine sa luam viata asa cum vine si parerea mea e ca, dupa o perioada cam intunecoasa din viata ei, Buburuza are dreptul, ba chiar obligatia sa se bucure de fericire alaturi de fetita ei. acu' injurati-ma da' asta-i parerea mea. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
someone Postat Octombrie 13, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 13, 2003 Incerc sa iti raspund si eu,desi nu stiu ce sfat ti-as putea da pt ca si eu ma aflu in aceiasi situatie,singurele diferente ar fi ca eu sunt casatorita cu un om de treaba,celalalt "el" e insurat si are un copil...dar amandoi avem casnicii nefericite. Nu stiu daca sa te felicit ca ai reusit sa gasesti un om care sa te iubeasca si sa te aprecieze asa cu merita fiecare dintre noi sau sa ma intristez...e o poveste "delicata" a voastra si trebuie sa pui bine in balanta si partile bune dar si cele "rele"...spui ca ai 35 de ani...esti tanara inca si ti-ai puta gasi un barbat care sa nu fie "legat" de cineva....ai putea incerca sa iti refaci viata....pe tine te multumeste situatia in care esti acum?Esti fericita?Daca simti ca si mine,atunci da,esti fericita cand esti alaturi de el,cand te gandesti la el....dar cand stii ca el este acasa cu "ea"....ce simti? Nu stiu ce sa mai zic pt ca asa cum au zis si fetele nu ne-ai dat multe detalii.....Cel mai important fapt,zic eu,este fetita ta.Ea stie?El o cunoaste?In primul rand inainte de a lua o decizie gandeste-te la fetita ta,care este banuiesc presus de orice relatie,ea nu merita sa sufere...... Sper ca ai inteles ce am vrut sa spun. Numai Dumnezeu stie ce face si de ce face anumite lucruri....iar noi suntem niste "marionete" in fata destinului,pe care oricat am vrea nu il putem schimba Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
diana904 Postat Octombrie 13, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 13, 2003 quote:Originally posted by Sinaia Doamnelor, va salut. io mi-s barbat, ajuns oarecum intimplator pe acest site, minat de interese meschine si imobiliare. Oricum, am citit povestea buburuzei si ma intreb : oare cum pot fi femeile atit de dure cu o alta femeie, indragostita. Parerea mea este ca,are dreptul sa fie fericita, indiferent cit timp o sa dureze si daca o sa-i faca ala sau nu casa, copii sau alte alea, amintirile nu o sa i le ia nimeni, niciodata. Nu trebuie sa ne punem tot timpul in situatia altuia, in plielea neveste-sii sau a lu' barba'su, uneori e bine sa luam viata asa cum vine si parerea mea e ca, dupa o perioada cam intunecoasa din viata ei, Buburuza are dreptul, ba chiar obligatia sa se bucure de fericire alaturi de fetita ei. acu' injurati-ma da' asta-i parerea mea. Adevar graiesti!! Subscriu[flo] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
tora97 Postat Octombrie 13, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 13, 2003 offf, buburuza, barbatul cu care sint in prezent este necasatorit, mai exact divortat... asta a fost norocul meu.. apoi, sa stii ca nu am postat subiectul din dorinta de a obtine laude.. ci pur si simplu doream sa fiu un sprijin pentru cei aflati in deznadejde... nu fi invidioasa, eu una nu consider ca meritam atitea laude si felicitari, sint un om modest de felul meu si nu consider ca povestea mea este cine stie ce, dincontra, este povestea atitor si atitor alti oameni... eu iti inteleg iubirea, asta e! inimii nu i poti porunci.. dar pentru ca majoritatea fetelor sint casatorite, ori au o relatie, toate ne temem de "cealalta" intr un fel sau altul... nu trebuie sa te superi pe ele... nu trebuie sa te necajesti. tu faci parte din categoria celor mai putin norocoase... nu pot spune ca ma aliez cu tine.. si eu mi am pierdut sotzul din cauza unei "alteia"... ok si cel pe care l iubesti are dreptul sa traiasca nu? problema este daca esti SIGURA ca sotia lui este intr adevar bolnava... cit despre viata ta in fosta casnicie... sora mea are o vorba "daca nu ti convine ceva in viata ta, schimba.. esti singura care poti face ceva in acest sens" dar retine un lucru... "cine ridica sabia de sabie va muri".. fa astfel incit sa ai sufletul impacat ca ceea ce faci este corect si nu ranesti pe nimeni altcineva!!! SUCCES Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.