VIOLENTA impotriva copiilor

[Ana71]

Chiar astazi am vazut un poster care ne sfatuia sa nu ramanem indiferenti cand observam abuzuri si astfel de violente, ci sa sunam (apel gratuit) la numarul 0800 800 061, pentru a le sesiza.

[rici35]

Draga Maryam, legile in Romania (in sfirsit) sunt date. Dar ele sunt degeaba daca nimeni nu are curaj civil de a se implica. Oare ce ti-ar fii facut barbatul acela daca ii ii atrageai atentia ca in fata lui se afla un copil, si nu un animal??? Sau de ce oare sa nu ii faci plingere la politie? Te costa poate o ora, dar este o ora care poate ajuta multi copii pe viitor. Acasa si asa dobitocii astia fac ce vor, dar macar in public si-ar lasa copii in pace. Eu in vara am fost la mare, si iata, o femeie de vreo 40 de ai, ii da la baiatul ei de vreo 10 ani cu tocurile de la pantofi in cap. Sotul sta alaturi si se uita ca un prost... Eu m-am luat de ea, exact cu expresia asta, "Doamna, ce faci? Doar nu e animal, sau?) Altceva nu mi-a venit in cap., nici nu stiam ca a iesit legea ca nu ai voie sa bati copilul, Dar am fost imediat oprit de alti barbati care au spus sa nu ma bag ca nu e treaba mea.... Eu nu sunt de aceasi parere. Eu am 2 copii si nu ii bat, si merge si asa.... Dar in Romania la hotel s-a vazut clar. Ai mei mai umblau rideau, si alti copii stateau ca niste lumanari la masa... Eu am fost mindru ca copii mei sint crescuti asa de liberi. Probabil ca si ceilalti au fost mindrii ca ai lor stau ca lumanarile. Dar pentru mine ar fii groaznic ca copiilor mei sa le fie frica de mine. Respect da, dar nu frica. Cred ca trebuie sa avem cu totii curajul de a ne amesteca in astfel de probleme. Ca doar nu o sa sara la noi dobitocii. Dar poate mai invata cite ceva. Din pacate in ro, in multe familii este la moda de a bate copii... Aici si mediile de informare, TV si radi trebuie sa isi aduca contributia de a arata urmariile pentru copii, dar si pentru parinti. Altfel asa va ramine. Cu drag Rici

[Dafneea]

Violenta impotriva copiilor, familiala sau institutionalizata nu trebuie tolerata absolut deloc! Daca suntem martori la astfel de situatii si nu luam nici o atitudine, asta ne face partasi la o asfel de mentalitate. Asta imi spun de cate ori mi se intampla sa vad asa ceva si ma impulsioneaza sa ma implic. Trebuie macar sa le spunem unor astfel de oameni ca nu e normal ceea ce fac si ca pot suporta consecinte grave pentru asta. Si o amarata de tigancusa e ingrozita atunci cand ii spui ca ii poate fi luat copilul daca il bate. Inca n-am ajuns sa reclam in mod oficial pe cineva poate si de groaza institutiilor de gen din Romania, darimi promit s-o fac daca voi considera ca asta e cea mai buna solutie. Pot, Doamne, ajuta neputintei mele!...

[radu_tud]

Da evadindeva, ai dreptate si nici nu am afirmat ca ar fi TOTI asa. Am intalnit si eu dascali adevarati, cu daruire, care te fermecau cu vorbele lor si materiile pe care le-au predat semanau mai mult cu un basm decat cu toceala aia rece si slinoasa? Cati oare mai sunt asa? Cati din armatele de dascali mai au magia aceea in ochi? Foarte putzini! Dar hai sa nu polemizam... si eu am fost dascal candva. Dupa ce am postat raspunsul meu la acest articol mi-am adus aminte de un eveniment care mi-a marcat cariera la Protectia Copilului. Era in august 1998, la putzin timp dupa ce DGPDC preluase Leaganul de Copii (pentru cine nu stie, acesta e locul unde ajung copiii abandonati in maternitate si in care sunt ingrijiti pana la varsta de 3 ani) de la Ministerul Sanatatii. Este vorba de Leaganul de Copii din Brasov. Faceam la vremea aceea un proiect social si ma tot intrebam cum naiba trebuie sa arate de fapt o asemenea institutie ca sa poata oferi servicii sociale omenesti. Aveam voie sa intru in orice institutie apartinand DGPDC, asa ca intr-o dupa-amiaza am mers la Leagan sa ma documentez. Nu stia decat portarul ca sunt pe acolo. In rest, nici tzipenie de om. Imaginatzi-va aproape 300 de copii in sali imense, in paturi de fier cu gratii inalte stand in bezna, singuri. Am stat intr-un asemenea salon mai mult de jumatate de ora, pietrificat de acea priveliste cumplita. Miroul de urina imi zgaria gatul. Unii copii plangeau, altii se dadeau cu capul de grilaj, cativa se uitau curiosi la mine. Priveam in gol si eram incapabil sa reactionez in vreun fel. La un moment dat se deschide o usa si intra o infirmiera. Se duce spre unul din patutzuri, ia un copil de picior (nu exagerez cu nimic) il pune pe masa de infasat, ii infige o seringa in fund si apoi il depune, tot luat de picior, in patul lui. In tot acest timp nu a aprins lumina. Copilul ala urla ca un animal dar bestia aia nu-l auzea. Pe mine nu m-a vazut! Mai oameni, am crezut ca se crapa pamintul sub mine de furie! Am alergat dupa ea si am ajuns-o din urma. Singurul lucru care am fost capabil sa-l fac a fost sa ii bag sub nas legitimatia si sa o lipesc de perete. A duduit peretele de slana aleia. Era grasa ca un porc de Craciun. Putin a lipsit sa nu-i trag un cap in gura. Vedeam rosu de furie. Cred ca mai mult tarata am dus-o la medicul de garda (pe vremea aceea era asa ceva), mi-am sunat superiorul si am raportat situatia. A urmat o ancheta si desfacerea contractului de munca. Si dreptatea? Unde e dreptatea? M-am tot intrebat daca am indreptat raul si simt si acum dezechilibrul situatiei. Mi-as fi dorit sa o vad crucificata! Umila, chinuita de o durere proportzionala cu a micutzului. Da, asa as fi restabilit echilibrul. Cam asa se poate ratziona in astfel de momente dar la rece lucrurile stau altfel. Nu as fi fost (ipotetic vorbind) decat o bestie la fel de mare ca purceaua aceea slinoasa. Inapoi la realitate! Au urmat o serie destul de lunga de concedieri pe teme asemanatoare. Acum Leaganul arata mai ingrijit dar nu as putea baga mana in foc ca asemenea barbarii nu se mai petrec. Ma intreba un profesor irlandez la un examen de an daca am dileme profesionale. Ce naiba sa-i raspund? Daca i-as fi povestit ce am vazut, ma trimitea la analize! Mai am momente cand imi mai curge o lacrima gandindu-ma la acel biet copil nevinovat luat de picior si pus pe masa asemeni unei bucatzi de salam. Nu vreau sa va amarasc dar sa nu credetzi ca bestiile acelea au pierit! Nu, ele se afla printre noi si au fetze nevinovate. Radu Tudorica

[adar]

PROBLEMA ESTE NU DELICATÃ, FOARTE DELICATÃ...dacã...dacã...dacã... poate cã într-adevãr ar trebui sã luãm atitudine, sã nu stãm indiferenþi la ceea ce vedem.Dar v-aþi gândit vreo clipã, cã orice intervenþie într-un asemenea caz, poate fi în defavoarea copilului?Am întâlnit situaþii în care, dupã o intervenþie de genul ãsta, mama ºi-a luat copilul de ureche spunându-i:"Nesimþitule, m-ai fãcut de ruºine, lasã cã-þi arãt eu þie!" Cred cã realizaþi ce a urmat dupã ce au intrat în casã... În ceea ce îi priveºte pe profesori...cred cã mai bine de o jumãtate dintre ei sunt adevãraþi monºtri.Mentalitatea nu s-a schimbat, sau cel puþin nu în totalitate.Sunt ºi OAMENI printre ei, dar sunt puþini ºi nu au puterea de a schimba ceva.Iar în general "dreptate" au în faþa celor mari, tot profii vechi, bãtrâni, stricaþi... Noua generaþie de dascãli este încã neputincioasã.Am cunoscut profesori care au încercat sã schimbe ceva...prea mici, prea nepuncioºi...cei "vechi", alteraþi de-a binelea, erau majoritate.ªi în încercãrile lor, au avut doar de suferit.ªi ºtiþi ce face un om atunci când simte cã pierde teren? Se resemneazã, renunþã! E trist, dar asta e þara în care trãim.O þarã de oameni simpli, în mare parte needucaþi, fãrã suflet, iar cei care au ceva care bate cu un motiv în piept, sunt lipsiþi de putere. Aveþi cu toþii dreptate în felul vostru, eu în felul meu, fiecare în felul sãu.Dar nimeni nu face nimic concret.De ce? Pentru cã nu avem putere.Pentru cã suntem prea mici, ºi nimeni nu ne ascultã. ªi chiar dacã am face ceva, chiar dacã am suna la acel numãr, fie el ºi gratuit, tot n-am rezolva nimic, pentru cã dacã statul i-ar lua de la pãrinþi ºi i-ar duce într-un centru, situaþia ar fi la fel, poate chiar mai rea. Este nevoie de o schimbare a mentalitãþii, de un nou început.Tata spunea cã, pentru a reuºi sã schimbãm mentalitatea comunistã în care trãim, ar trebui omorâþi 90% dintre oameni ºi cu cei buni, pornit la un nou drum. Pentru cã sãmânþa rãului, ºi-a fãcut rãdãcini pretutindeni... ªi avea mare dreptate!!! Dacã gãsiþi vreo soluþie pentru a schimba ceva, sunt alãturi de voi... ªi da, Radu, ne intereseazã acest subiect. Scrie tot ce ºtii, poate mai învãþãm ºi noi ceva. FELICITÃRI CELEI CARE A DESCHIS ACEST SUBIECT!!! Vã sãrut, adar

[maryam]

Va multumesc mult pentru ceea ce ati scris si mai ales pentru nr. de telefon , sa stiti ca ma gandesc serios sa sun acolo, nu stiu , n-am facut in viata mea rau cuiva , n-am dorit nici in cele mai grele imprejurari din viata raul cuiva si nici nu-mi sta in fire sa fiu o bagareata, insa cred ca uneori din pasivitate sunt multi care sufera, multi copii care nu se pot apara...poate ca a fost o intamplare aceasta palma pe care eu am perceput-o ca o lovitura mult prea grea, dar nu-mi iese din cap, ma inspaimanta gandul ca poti lovi asa o fiinta atat de mica si lipsita de aparare... Dar nu cred ca a fost prima oara, asa cum nu cred ca am sa uit usor privirea de nedescris a acelei fetite,repet nu vreau sa fac rau, dar oare e posibil asa ceva, caci de normal , chiar daca un parinte ar fi motivat,nu poate fi vorba, un parinte nu poate fi crud cu propriul sau copil. "ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU" maryam

[adar]

Dragã Maryam, dupã cum ai vãzut, chiar se poate ca un pãrinte sã fie dur cu propriul sãu copil.Cred cã nu vei putea uita uºor, aºa ceva e foarte greu de uitat dacã ai suflet, dar oamenii aceia nu au, aºa cã fac cu uºurinþã ceea ce fac.Mi-aº dori ca toþi, dar absolut toþi sã ajungã acolo unde meritã.Le-aº face rãu fãrã nici o remuºcare.Pentru cã asta meritã.Dar vezi tu, legile se aprobã, însã nimeni nu le aplicã.Vom încerca noi sã schimbãm ceva, ºi poate lângã noi se vor mai aºeza ºi alþii, care au ºi ei ceva de spus.ªi poate cã vom reuºi sã punem mãcar o picãturã de miere în acest pahar plin de pelin. adar

[moka]

Nu stiu daca nr. de tel e cea mai buna solutie, la fel cum nu stiu daca legea respectiva si aplicarea ei sunt de asemenea cele mai indicate. E prea radicala masura, cred. Cel mai rau scenariu inseamna un tata departe de familie cu toate implicatiile respective - materiale, sociale si afective care din pacate in Romania sunt extrem de semnificative. N-ati vazut sondajele care spun ca 3 din 5 femei sunt batute de soti dar totusi stau cu ei ca n-au alta alternativa? Ce sa alegi ca mama intre un sot violent si imposibilitatea de a-ti creste copilul? Voi ce credeti, alte alternative nu exista? O consiliere, ceva psihologie? E totusi tragic sa vezi un copil batut in fata ta, dar nu-i mai tragic sa vezi ca n-are ce manca? Moka

[rici35]

Draga Maryam, Oare ce este mai rau, ca le faci rau la parinti, sau ca ii faci bine unui copil... dar nu unuia, ci la mai multi, la foarte multi, pentru ca este un inceput, si se va auzi asta, in familie, in cartier, etc, si in mod sigur mai multi isi vor da seama ca vechile obiceiuri nu mai isi au locul, si ca copilul nu este proprietatea ta, ci iti este dat doar spre educare si ingrijire. Ce ne-am face daca fiecare ar spune ca nu are curaj sau nu il intereseaza???? Chiar asta este secretul ca in Romania inca merge asa de prost totul. Doar cind poporul nu mai este nepasator la coruptie, furt, ilegalitate, atunci se pun bazele unei noi societati, asa cu si-o doreste fiecare pentru copii lui.. Expresia "Asta este. Nu ai ce face!" merita predicatul "cea mai gresita si proasta expresie a ultimilor 30 de ani. Si mi-as dori sa nu o mai aud, cam de 20 de ori la zii cind sunt in Romania. Cu drag Richard

[ruxi]

E un subiect care ma face sa mi se increteasca pielea pe mine, sa-mi planga sufletul de durere. Cum poti sa lovesti ca o bruta un copilas, cat poti sa fii de las incat la greseli atat de minore sa-ti bati propriul copil cu brutalitate? Ma gandesc la Clara mea, cat e de mica si de fragila, si-mi imaginez ce simt acei copilasi batuti periodic de parintii lor. E groaznic!!! Multumesc persoanei care a dat acel numar de telefon, unde putem suna cand vedem astfel de cazuri. Nu trebuie sa ramanem indiferenti la astfel de scene, nu vom face decat sa proliferam astfel de situatii. Daca as vedea asa ceva, nu cred ca m-as putea abtine, si as interveni. Sper doar sa n-o iau peste ochi! [:X][pup] Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si o luna Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA