amai Postat Octombrie 20, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 20, 2003 ALCOOLISMUL E O BOALA ! A fost chiar subiect de discutie la emisiunea "Trenul vietii". Trebuie tratata problema de specialisti altfel lucrurile pot lua o intorsatura foarte urita. Ai putea chiar tu sa iei legatura cu cei de la "Alcolicii anonimi" ;sunt cei mai in masura sa-ti spuna ce pozitie trebuie sa iei fata de sot si cum sa-l detemini sa intre in cercul acestora. Este foarte greu sa te lupti singura cu acesta problema si riscul este enorm! Mie subiectul acesta imi da fiori; tatal meu alcoolic - decedat la 48 ani, fratele alcoolic - decedat la 33 ani. Cred ca descrierea situatiile precedente - scandaluri , batai , tentative de sinucidere -sunt de prisos! Pentru sotul tau inca se mai poate face ceva! Nu renunta! Stiu ca e foarte greu dar cred ca cu ajutorul celor de specilitate poti reusi . Merita macar sa incerci! Sint alaturi de tine, ca si ceilalti, gata sa te ascult oricind simti nevoia sa-ti descarci sufletul. Numai bine! Anca Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cl Postat Octombrie 20, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 20, 2003 DA, alcoolismul este o boala. Sotul tau are nevoie de un ajutor de specialitate. Altfel, oricate promisiuni ti-ar face, nu se va lasa. Tatal meu era alcoolic. Mama a sperat 10 ani ca o sa se lase. Degeaba! Au divortat, iar tatal meu a murit la 52 de ani. Eu, daca as fi in locul tau, as avea o discutie cu el, cand este treaz, si i-as propune sa mearga la un specialist. Si as avea grija sa nu mai bea de fata cu copiii! Poti sa spui ca sunt rea, dar, daca nu s-ar lasa, as divorta. Iti doresc intelepciune si tarie sa-ti rezolvi problema. Claudia Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cici Postat Octombrie 21, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 21, 2003 cu siguranta e vorba de dependenta! cind bea acasa de unul singur, nu poate fi altceva. in Romania chestia cu asoc. alc. anonimi cred ca va prinde mai greu si poate peste multi ani . am cunoscut cupluri in care sotia a facut tot ce a fost posibil ca sotul sa renunte la alcool si n-a fost posibil.Imi pare rau dar stiu ca in problema asta "vorba dulce mult aduce" nu tine. Dar stiu cazuri cind sotul a primit ultimatumuri de genul "ori mergi si juri la preot ori gata"si credeti-ma a tinut.Nu-mi dau seama ce-i face atit de puternici si cum pot sa renunte total la bautura in momentulin care jura dar e solutia radicala si care are succes. parerea mea........[bang] cici Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Laura _Oprescu Postat Octombrie 21, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 21, 2003 danamai, nu pot sa iti dau sfaturi deoarece chiar nu am avut experiente din astea niciodata..iti tin pumnii insa sa se rezolve asa cum e cel mai bine...cred in puterea revenirii la normal,sa stii...vorba dulce mult aduce...fa tot ceea ce poti ca sa il intelegi si sa il asculti..incearca sa iesiti din casa in oras undeva cand purtati discutia...ma gandesc la tine si daca imi vine vreo idee constructiva ,o sa iti scriu...pupici multi... Laura Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
tora97 Postat Octombrie 21, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 21, 2003 este clar ca i vorba de dependenta... daca simte nevoia sa bea dimineata... alcoolul este o boala grea, si al naibii de greu de dus de cei din jurul lor. da, si tata a fost alcoolic si s a ajuns la acelasi deznodamint: divortul. dar eram mult prea mica (5 ani)si nu prea intelegeam mare lucru nu stiu daca este vorba despre a avea vreo problema "secreta".. poate sa fi inceput cu un pahar cu prietenii, pot exista probleme financiare si el acolo gaseste refugiul, asa zisa uitare... ma tem ca este aproape imposibil sa scape din aceasta plasa, decit sa se trezeasca singur, sa si doreasca sa renunte.. asta i valabila si pentru AA... succes Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
isabela Postat Octombrie 23, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 23, 2003 Eu cred ca aceasta boala nu-si are leac.Sau poate ca are, dar trebuie sa existe o vointa nemaipomenita, iar in cazul sotului tau nu cred ca exista.Un kilogram de votca pe zi este extrem de mult. Sotul meu a fost alcoolic. A murit la aproape 32 ani.Diagnosticul? Ciroza hepatica. El ,incepuse sa bea la 18 ani,cate un paharel, ca sa-si atenueze durerea provocata de moartea mamei. Cand l-am cunoscut am crezut ca viata de familie il va schimba, am crezut ca eu il pot schimba.Nu am reusit acest lucru. Nici amenintarile cu divortul nu-l determinau sa se schimbe. Am ramas apoi insarcinata si nu am crezut nici un moment ca nu va renunta la bautura, cu atat mai mult cu cat stia ca era la un pas de a termina aceasta viata daca va continua cu bautura. Nimeni si nimic nu l-a schimbat. A baut pana in ultima zi a vietii. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
danamai Postat Octombrie 28, 2003 Autor Raport Distribuie Postat Octombrie 28, 2003 In primul rind imi cer scuze ca nu v-am raspuns. Multumesc celor care mi-au scris. Am asteptat sa treaca un timp,pentru ca mi-a promis ca se va schimba. Pina astazi nu am sesizat nici o schimbare. El mi-a dat in scris ca de miine(data exacta)se va schimba, semnata. Va voi tine la curent. Tunad se poate sa ai dreptate,problema este ca el nu spune nimic,am incercat singura sa gindesc si s-ar putea sa fie ceva probleme la lucru. Carola si tu ai pe undeva dreptate se prea poate sa gresesc si eu ,problema nu este numai a lui,este a noastra dar el nu doreste sa coopereze,deci eu lupt singura si de aici poate greselile pe care le fac. Camelia-Daniela sotul meu nu este somer.Lucreaza si din cite stiu eu este foarte apreciat,ii place mult ceea ce face poate insa de acolo i se trage.Il iubesc si el stie asta,chiar il rog sa nu lase sa moara iubirea dintre noi. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Aliada Postat Octombrie 29, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 29, 2003 Da,din pacate alchoolismul e o boala! Partea buna e ca el vrea sa se schimbe si ca e constient ca ceea ce face nu e bine.Acum are nevoie de sprijinul familiei daca nu se poate de la un profesionist.Dar cred ca familia ii poate muta gandul de la sticlutza daca aveti rabdare si putere sa o faceti.Mult noroc! Aliada Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ghiza Postat Octombrie 29, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 29, 2003 Inteleg despre ce e vorba. Tatal meu a avut o perioada de cativa ani cand bea mult prea mult. Trebuie sa-ti spun ca e cel mai dulce om de pe suprafata pamantului. cand bea nu facea scandal. Venea acasa si ne imbratisa zicand cat de mult ne iubeste. Indiferent de dragostea manifestata mama mea a ajuns la limitele rabdarii. Si avea dreptate. Nu-l mai putea vedea baut si-l ameninta ca divorteaza. Cu un umor ardelenesc tatal meu ii spunea: Altul mai bun ca mine nu vei gasi!(avea dreptate) Cauzele refugiului in alcoolism erau anumite probleme in familie (Tata are un alt copil dintr-o casatorie anterioara. O iubeste nespus dar ea nu-l apreciaza la adevarata lui valoare). Unde vreau sa ajung e ca acum s-a lasat de bautura si duc o viata fericita.Dar tatal meu merita ajutorul mamei. Daca ar fi divortat de el nu i-as fi dat un an de trait dupa divort. A meritat. Exista si o carte"Spitalul municipal" care descrie viata alcoolicilor si a altor persoane cu probleme de sanatate. Numai tu vei stii cat poti indura si daca merita. quote:Initial creeata de danamai Va citesc de citva timp dar pina acum nu am avut curajul si forta sufleteasca sa scriu despre mine. Asa cum se vede din titlul subiectului am ajuns intr-un punct in care ma simt debusolata complect.Inca nu am cerut sfatul nimanui ,voi sinteti primele de la care cer sfaturi. Sint casatorita de multi ani si asa ca si majoritatea casatoriilor am avut in acest timp si urcusuri si coborisuri. Pina acum am trecut pot spune cu brio peste toate etapele vietii si niciodata nu m-as fi gindit ca ar putea sa mi se intimple chiar mie acest lucru, adica sa traiesc cu un alcoolic. De cind a inceput? Daca stau sa ma gindesc mai bine, in urma cu citiva ani, erau citeva semne dar eu nu le-am dat importanta cuvenita si cu timpul starea lucrurilor s-a agravat. Acum sa nu va inchipuiti ca bea de stinge si ma bate sau striga la mine,nu dimpotriva este foarte tandru dar exista un dar,in ultimul timp bea cite o sticla de votdca pe zi ,incepe de dimineata si i se pare perfect normal sau daca il intreb de ce trebuie sa inceapa de dimineata cu bautul imi raspunde, ca isi da seama ca nu e bine ce face dar el asa simte ca trebuie sa bea. Deci dimineata incepe cu o cafea o tigara si un paharel de votdca. In ultimul timp si relatia noastra s-a racit si eu imi dau seama ca acum sint repercursiunile din ultimul timp ,faptul ca eu am inceput sa-l cicalesc si sa incerc sa-l descos cum totusi a ajuns la asa un nivel de decadere, ce anume il deranjeaza ca se arunca il bratele alcoolului? De ce nu mi se deschide asa ca intotdeauna pina acum? Simt ca ceva este cu el dar nu stiu ce! As vrea sa fiu altfel dar nu prea mai pot, in inima mea nu mai simt dragostea pe care o simteam, vad ca nu am cu cine vorbi,nu vrea sa-mi destainuie care e adevarata fata a lucrurilor a simtamintelor, ce anume il impinge in bratele alcoolului?. Poate ca nu am facut bine ca in urma cu doua saptamini i-am dat ultimatum, i-am spus sa se gindeasca bine ce are de gind sa faca cu aceasta problema,problema care de fapt este a tuturor si a noastra si a copiilor(copiii il vad ca beau, intotdeauna bea acasa). L-am lasat sa inteleaga ca daca nu rezolva aeasta problema spinoasa vom ajunge sa divortam pentru ca nu vreau ca sa vada copiii unde se poate ajunge in caz de alcolemie. Am observat ca sint unele persoane care au pareri mai dure, pe acest forum. Am sa primesc orice fel de pareri.Tineti cont ca voi sinteti primii la care m-am spovedit in afara de D-zeu. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
lily Postat Octombrie 29, 2003 Raport Distribuie Postat Octombrie 29, 2003 daca a inceput sa bea de mai mult timp si e dependent va trebui sa se interneze intr-o clinica de dezalcolizare dar daca nu accepta am auzit ca sint medicamente naturale care puse in bautura ii provoaca repulsie si renunta singur nu stiu de ce in tara asta oamenii beau asa mult? parca ar fii concurs cu mari premii,din pacate sufera familia care nu are nici o vina f multi beau de suparare, dar alta cale nu gasesc decit sticla? in pahar sau in sticla stau solutiile la probleme, oare ce anume ii impinge la bautura pe tot mai multi-barbati, femei, tineri, copii chiar? daca stai cu sotul tau trebuie sa afli cauza, daca il ameninti nu merge comunicarea e modul de a rezolva ceva-poate are probleme la serviciu, poate de sanatate succes si toate cele bune Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.