Oare...mergem mai departe?

[Samsara7]

Nu numai in tara asta se bea, si alcoolismul este o boala care atinge din ce in ce mai mult si femei si tinerii. O prietena de aici isi ia aperitivul la ora 5 cu un paharel de whisky, e tabietul ei! S-au nascut pareri si pareri intre amicii de familie si eu la inceput nu am fost de acord cand spuneau ca e alcoolica. Pe urma am tratat subiectul pe larg la scoala si am aflat ca se numeste alcoolism monden; se numeste deci alcoolic si persoana care isi face obiceiul sa bea zilnic o doza cat de mica de alcool. Aloolul conduce la obisnuinta, omul rezista din ce in ce mai bine ceea ce il conduce la marirea dozei. Si acesta e inceputul.... Cunosc cazul unei familii foarte unite, se iubeau la 40 de ani ca in adolescenta! Pana cand el a inceput sa bea pt ca medicii ii dadeau putine sanse de viata, facea dializa. Era de ajuns un capacel de vodca ca sa fie praf, si desi la inceput nu il apuca decat somnul, alcoolismul l-a adus la agresivitate! Si-a pierdut slujba, a fost jefuit pe strada, a ajuns fara bani acasa! Nu stiti ce om prezentabil si dintr-o bucata era, acum este o ramasita. Bea pe ascuns, bea spirt, bea carmolul lui nevasta-sa, ascunde peste tot alcool si nu o data a luat ultimii bani din casa (nasul de ogar il ducea la ascunzis) ca sa ii arunce pe vodka nenorocita. S-a instalat ura in casa, dispretul, rusinea fata de vecini! Dragostea si intelegerea care domneau au fost maturate ca de un uragan. Au trecut mai bine de 15 ani, de murit nu a murit, nu se stie cum si de ce, dar alcoolul a distrus o legaturaaproape perfecta si a marcat un copil pe viata. Incearca sa il opresti! Stiu ca bunicul meu o chinuia din cand in cand pe bunica cu acest viciu! Tarziu, un meic i-a recomandat nu stiu ce medicament repulsiv, a functionat; i-a fost rau vreo cateva zile de au crezut ca va murii si de atunci nu a mai pus gura pe bautura! La cateva luni il apuca iar dorinta dar bunica ii dadea preventiv "otrava" de medicament si il punea cu boticul pe labe! dar se pare ca nu se administreaza oricui fara un anumit risc. Incearca sa comunici cu sotul, sa inlocuiesti pana nu e prea tarziu (sper ca nu) ceea ce e in general un drog al singuratatii, al nefericirii. La inceput il face sa uite pe urma va devenii o nevoie organica, ca sa nu mai vorbesc de afectiunile pe care alcoolul le porduce. Iti tin pumnii si fii cu ochii pe el ca sa nu cada iar in pacat si sa isi tina promisiunea. E greu, deci trebuie sa il sustii moral si clinicile de dezintoxicare se bazeaza tot pe comunicare, sustinere, si roul familiei este foarte mare. Dar nu iti pierde nadejdea, lucrurile se pot repara. Mihaela

[adlemi]

Imi pare rau ca trebuie sa treci prin asa ceva.Ce sa-ti zic?Incearca intai sa vorbesti cu el,sa-i explici situatia,de dragul copiilor.Momentan nu este violent,dar cine stie?Si tot ce se intampla este rau in primul rand pt copii.Niciodata un alcoolic nu isi va recunoaste problema,si voua va va fi greu.El e fericit acolo,in lumea lui,cu sticla lui de votca...Dar voi? Incearca sa vorbesti cu el.O data,de doua ori,de noua ori...Apoi da-i un ultimatum.Si daca dupa toate incercarile tale de a fi bine nu se schimba,da divort.Macar voi sa va traiti viata cum trebuie.In privinta copiilor,poate te vor invinovati putin cand sunt mici si nu stiu exact ce se intampla,dar cand vor creste vor intelege si vor aprecia ceea ce ai facut.E greu,dar trebuie sa te lupti.Pentru tine si pt copii. Si eu am trecut prin asa ceva,nu cu tata ci cu "mama".Si e o problema care la ea dureaza de 18 ani(sau atunci am constientizat eu ca exista).Nimic nu a ajutat-o.Bea mereu si nimic nu o opreste.Si pt ca a fost violenta cu mine(eu sunt insarcinata in 5 luni si jumatate)am intrerupt orice relatie cu ea.Macar eu sa traiesc cum trebuie.Eu si copilul meu. O sa-ti fie greu,dar trebuie sa lupti.Ma voi ruga pt voi.