Thailanda - tara zambetului

[ciufulici]

Totul a pornit de la sotul meu. El a mai lucrat in Asia si este si acum, dupa atatia ani, indragostit de China. Intr-o zi un prieten i-a scris un mail care il chema "la datorie", mureau calculatoarele de plictiseala fara el. Dupa multe dezbateri am hotarat sa venim in Thailanda. Ne-am dat greu dusi de acasa, aveam o situatie cat de cat buna, dar mirajul aventurii si orientul ne atragea pe amandoi ca un magnet. Din acea zi am inceput pregatirile. Am cautat, citit, rascolit internet, carti de istorie si geografie, tot ce am putut prinde despre Thailanda. Stiam acum si ce mananca cei de aici, cat e de cald, cat ploua, cat sunt de galbeni tailandezii, stiam ca e regat si ne inchipuiam ce face regele cand nu are ce face, ca au munti cat cuprinde si ca popoarele din jur sunt putin mai salbatici ca ei, ca au droguri la greu, ca sunt budisti, si cate alte lucruri nu am citit... Asta se intampla cu trei ani in urma. Se spune ca dupa o despartire te alegi fie cu bucurii, fie cu tristeti, noi am sfidat putin regula si dupa acesta despartire de tara ne-am ales doar cu amintiri. Amintiri care si daca vrei sa le ascunzi in mintea ta tot nu poti. Este imposibil sa arunci uitare peste 30 de ani de amintiri. Dar sa nu devin nostalgica inainte de a incepe povestea care incerc sa o scriu. Una e sa citesti in carti ori pe internet, si alta e sa vezi la fata locului. Realitatea bate pana si cele mai ciudate inchipuiri, ascunse prin colturile mintii. Sotul meu a plecat cu o luna inainte, pentru a se acomoda cat de cat si pentru a ne spune "pe viu" daca e de venit sau nu. Nu puteam sa riscam sanatatea fetitei noastre doar pentru ambitiile personale. Mi-a spus ca totul e bine, asa ca m-am suit in avion, impreuna cu Ciufulici cea mica. Calatoria pana aici nu are farmeac sa o povestesc, nici macar nu am realizat ca "zbor" pentru prima oara in viata, iar starea de oboseala pe care ti-o dau cele cateva nopti de nesomn dinainte plecarii, plus caratul unui copil de un 1 an si 7 luni prin aeroporturi, nu se poate descrie in cuvinte. Imi amintesc doar cele 16 ore de zbor si cele doua escale, in Amsterdam si Bangkok, apoi destinatia finala, Chiang Mai. Aeroporturi mari, luxoase, lume multa, ca la iarmaroc, fetze preocupate, limbi straine, aere conditionate, la propriu si la figurat. Chiar ne-a fost oleaca frig, dupa aerul conditionat din avion, doar zambetele de pe fetele oamenilor au incercat sa ne incalzeasca putin. Toti erau binevoitori si saritori sa te ajute cu orice. Dar primul contact "adevarat" cu clima din Thailanda, care a ramas bine imprimat in capul meu, a fost atunci cand am scos nasul din carlinga: era sa imi pice pe jos, sa il adun cu matura, nu alta. Citisem eu ca aici este clima calda, dar nici pe departe ceea ce imi imaginam in Ro. La coborarea din avion ne-a intampinat o lumina de-a drepul orbitoare, era in jur de ora 13, ora locala si un fel de umezeala, parca intrasem intr-o sauna, eram si foarte obosita dupa aproape 16 ore de zbor, atat am zis sotului meu care ne astepta in aeroport: "daca asa este tot timpul aici, dupa ce ma odihnesc o zi, pa si la revedere, ma intorc acasa" :o) A ras evident. A umplut masina cu bagaje si cu noi, si hai spre casa unde urma sa locuim. Atat am retinut atunci ca totul era verde si parea ceva salbatic, nu case, nu pietoni pe strada, nu nika, totul pustiu ca dupa razboi. Noi ajunsesem in plin sezon ploios cand plantele cresc in nestire in cateva saptamani si daca nu sunt taiate e o adevarat jungla, din masina asta se vede de fapt. Orasul il vazusem din avion ca o pata galbena, cat traversasem Thailanda de la sud la nord vazusem timp de o ora numai munti si verdeata, am observat cand avionul incepuse sa coboare o pata galben-rosiatica iar in difuzoare si pe monitor auzeam si vedeam ca ne apropiem de Chiang Mai si sa ne pregatim de aterizare. Si schimbarile au inceput chiar de a doua zi. Trezirea nu mai era cu ceasul desteptator, stirile de la BBC erau departe, radio de asemena, limba thailandeza nu stiam nika, casa era cu etaj, bineinteles ca dormitoarele erau sus si bucataria era la parter, totul era diferit, chiar si cafeaua, dar asta e alta poveste, de pe balcon sau din fata casei puteai sa privesti linistit la vegetatia luxurianta, cerul era ba senin, ba innorat exact ca sufletul meu care nu intelegea inca schimbarea dar care de la un momnet la altul era adus la realitate de tot ce puteam sa simt in jurul meu. Acum era soare de te topeai si peste un minut ploua de te ducea apa la vale cu tot cu casa... Eram deja prinsa intr-o cusca si parca as fi vrut sa scap dar parca nu. Exista pentru toti la un momnet dat teama de necunoscut mai mult sau mai putin favorizata de anumite evenimente. Cel mai groaznic mi s-a parut faptul ca incepusem sa realizez cum e sa fii la 10-12 mii de km de casa si nu poti intelege ce vorbesc cei din jurul tau, vedeam populatia atat de colorata si la propriu si la figurat, iar zambetul lor caracteristic larg cu dinti albi mi se parea atunci un ranjet sarcastic. Pe urma orasul, care parea pustiu. Cladiri frumoase, luxoase, temple, sedii de banci, o adevarata betzie pentru spatzii largi, sute de masini si de motociclete, dar nu vezi picior de pieton. Distantele sunt foarte mari si plimbatul cu ceva motorizat e mai mult decat necesar, fiecare are un motor sub fund, fie motocicleta ori masina. Mersul pe jos in timpul zilei este imposibil, iti trebuie ori costum de scafandru autonom cu butelie de oxigen, atunci cand ploua, ori iti trebuie un distrai, ca in Dune, ca sa nu de deshidratezi atunci cand e soare. Centrul orasului e format mai mult din temple si diverse obiective turistice, vestigii arheologice, etc, care sunt pastrate asa pentru milioanele de turisti straini care viziteaza Chiang Mai anual, apoi e o centura de magazine mari si supermarketuri. Cand intri acolo prima intrebare care ti-o pui e "de unde or fi iesit astia toti?". Hectare intregi de magazine luxoase, unde e asa de multa lume ca nu ai loc nici ca sa dai din coate, unii vin sa cumpere, altii sa caste gura, iar altii pur si simplu intra sa se racoreasca in fatza aerelor conditionate. Vin cu masini luxoase si parcheaza in parcarile supraetajate, toti sunt zambitori cu gura pana la urechi, saritori sa te ajute in orice problema, dar in acelasi timp dornici sa te jumuleasca de parale, pentru simplul fapt ca tu esti strain, iar in mintea lor strainii sunt plini de bani. Pentru ca americanii sau nemtii care viziteaza Tailanda, ori care vin sa investeasca aici, chiar sunt... Si nu ai nici cum sa te ascunzi, in vest daca taci din gura poti sa treci drept de al lor, dar aici fatza palida si ochii dreptzi te tradeaza imediat. "Spalacitzi", asa ne numesc. Pe limba lor: "Farang, farang!". Dar nu o spun ironic, ci admirativ. Peste tot unde te duci esti respectat, lumea iti zambeste, te serveste ireprosabil si te saluta inclinandu-se in fatza ta. Asa este traditia, cultura, si respecand traditia si respectandu-i pe ceilalti, te respecti pe tine insuti. Apoi, departe de zgomotele orasului, o centura de cartiere (moo-baan) de vile cochete, izolate de petece de jungla. Acolo traiesc oamenii, locuitorii propriuzisi ai orasului. Pare paradoxal, dar majoritatea orasenilor nu traiesc in oras. Acolo lucreaza, acolo isi petrec timpul, dar de locuit locuiesc in mijlocul naturii, intr-o casa cu sau fara etaj. Textual "moo" inseamna "sat" ori "cartier", iar "baan" este "casa". Seara cand racoarea se face simtita la poalele muntelui, adica temperatura coboara de la 35 la 25 de grade :-) orasul se trezeste la viata. In fiecare copac se aprind zeci de beculetze, reclame luminoase peste tot, strazile misuna de oameni de tot felul, fiecare incearca sa iti vanda ceva, sau pur si simplu sa lege o conversatie ori sa isi petreaca timpul, unii stau pur si simplu in fund pe trotuar si se uita la un televizor, mancandu-si orezul lor amestecat cu vreun fel de sos iute ca focul, dar ceea ce e mai palpitant e intalnirea cu elefantul prin oras, fara nici o gluma aici se poate merge la plimbare cu elefantul. Alta ciudatenie pentru noi e sa participi la un festival la florilor in plina iarna, si vegetatia inebunitoare, verde si inflorita in tot cursul anului. Pana la sosetele cu degete si slapii "indecenti", adica cu o bareta printre degete, intalnirea cu sarpele in curte, ori micile soparle care decoreaza atat de neobisnuit interioarele caselor... toate astea nu se pot citi in carti, iar mie personal imi erau straine. Prin urmare nu o stire la orele diminetii anuntata de Paul Grigoriu, urmata de un Colibri sau "...linu-i lin si iarasi lin, bate vantul frunza lin..." a lui Hrusca sau mai trist, despre violuri, violenta in familie, unde a mai fost in vizita fiul iubit al poporului, nu tramvaie, nu zgomote pe scara blocului sau batutul snitelelor de la vecinul de la trei sau batutul in calorifere, nu "spionita" octogenarelor de la etajul unu... Altfel, pur si simplu altfel. Am inceput sa ma obisnuiesc si sa imi placa. Acum toate astea par sa fie foarte departe si uneori mie imi lipsesc sa stiti... Cu toate ca alte lucruri au luat locul lor. Cum incepe o zi in Thai? Incepand de la oprit/pornit aer cond cand ma trezesc noaptea pentru ca e prea frig/cald, deschis n-shpe usi si ferestre la casa in fiecare dimineata pe la ora 6, poate-poate intra putin aer proaspat, apoi apasat butonul la calculator si pus apa la fiert pentru cafea. Acum stirile nu mai suna din bucatrie de la radio ele vin pe calea net-ului si daca sunt prea matinala, trebuie sa mai astept oleaca, pentru ca e diferenta de fus orar. Daca sunt prea grabita sa le aflu s-ar putea sa constat ca sunt tot alea de ieri. Citesc cu interes mesajele de la cei din tara daca sunt, daca nu ma duc sa vad ce mai scrie presa si mai nou cine a mai scris la DC. Intre timp apuc sa pregatesc micul dejun si cafeaua, la ora 7 si douazeci pleaca vecinii de peste drum, atunci e semn ca trebuie sa dau desteptarea la copii. Copii sunt Diana, care trebuie sa plece la gradinita, si sotul meu care pleaca la servici. Am uitat sa va spun, muzica diminetii aici este trilul unor pasarele care ma incanta grozav. De pe balconul dormitorului nostru se poate vedea semet varful muntelui Doi Suthep (doi = munte in thailandeza) si un mic templu (wat) in curtea caruia este o imensa statuie a lui Budda. Vegetatia este vesnic verde si inflorita cu alte cuvinte natura te face sa fii alt om daca stii sa o privesti. Sunt atat de multe de povestit incat nu stiu cu ce as putea sa incep si mai ales nu stiu cat de mult ar putea interesa lumea despre ce se intampla in Thailanda. De fapt trebuie sa recunosc ca, odata cu venirea mea aici, am invatat sa vad si sa ma preocup de multe alte lucruri cu care in Romania "nu imi pierdeam timpul", poate si din cauza ca aici am de n ori mai mult timp liber decat in tara, dar nu numai. Oamenii care traiesc aici de sute de ani au cultura si arta lor, au o adevarata pasiune pentru detalii si simbolistica, vezi in jurul tau lucruri care te marcheaza si care iti patrund incet incet in suflet, incep sa iti placa, incep sa te captiveze si ajungi treptat sa gandesti ca ei, sa traiesti ca ei. Fara grija zilei de maine, cu sufletul din ce in ce mai plin de bucuriile vietii, mai imbatat de frumusetile naturii, de soarele luminos, de culorile vii ale orhideelor, de ciripitul pasarelelor care te trezesc dimineata. Noi locuim in Thailanda de mai bine de trei ani si jumatate, inca nu stim cat vom mai sta aici, incerc ca in sufletul meu sa ma simt romanca in tot ceea ce fac, toate cautarile mele despre Thailanda duc de fiecare data la Romania, prin comparatie bineinteles. Am ajuns la concluzia ca fiecare e unic si nimic nu se poate compara cu nimic. Inca nu am facut ochii oblici si nici nu m-am colorat prea tare la piele. Dar sufletul se schimba incet, pe zi ce trece, si treptat, treptat, in inimi si pe buze infloreste zambetul acela care nu se mai sterge niciodata, zambetul tailandez. Poate intr-un viitor mesaj am sa incerc sa va povestec cate ceva de prin "drumetile" din Thailanda si despre traditiile thailandeze atat cat ma voi pricepe. Sa wat dee, ka! Ciufulici

[TORIA]

Foarte frumos ai povestit despre Thailanda si abia astept sa continui totul e asa de interesant si stilul cum povestesti,nu pot spune decat frumos[flo]de la mine. FIECARE PENTRU EL SI DUMNEZEU PENTRU TOTI

[Lauraa]

Ciufulici,multumim pentru descriere.Suna tare exotic si interesant. Cred ca intr-adevar e o experienta unica sa traiesti intr-un asemenea loc. Desi am calatorit mai mult de juma de Glob,inca nu am ajuns in nici o tara asiatica. Ne dorim si noi sa vizitam Thailanda, de fapt eu mai mult,sotul zice ca el nu merge acolo unde se duc toti pt. sex-turism ca nu vrea sa creada colegii ca de aia se duce si el.. [mariaj] Personal nu imi plac asiaticii, au ceva la mutra care ma respinge,dar sa vizitez tarile lor mi-ar place mult. La scoala am un coleg tailandez, e prost facut gramada si e atat de gangav ca-mi vine sa-i arunc cu pixul in cap cand vorbeste. Bineinteles ca nu vreau acum sa zic ca sunt toti asa, Doamne feri, zic si eu care e singura mea experienta tailandeza [8D] Poate ne zici cum te intelelegi cu oamenii,daca ai prieteni intre bastinasi,ce mancati si alte ciudatenii! Numai bine Laura

[lorelei_19]

Pare asa de frumos... ne primesti si pe noi o luna la tine??? promitem sa aprindem si sa inchidem aerul conditionat [:)] Da, e superb si te inteleg. Fara sa vrei ti se schimba gandirea, vezi altfel, percepi altfel, parca te-ai trezi dintr-un vis. Imi place zambetul ala al lor, imi place ospitalitatea lor si mai ales imi place ca stiu sa traiasca. CA se bucura efectiv de viata. Chiar, mai povesteste-ne ce mai stii, ce mai vezi, cum percepi tu totul, ce se mananca, etc. Te pup si-ti urez toate cele bune! Lorelei [pup]

[Salmida]

[flo][flo][flo]Multumim pentru frumoasa si exotica povestire, Ciufulici. Te asteptäm cu alte impresii si povestiri despre Thailanda. Plänuisem cu sotul o vacantä pe acele meleaguri pt toamna aceasta, dar am amanat-o pt. cä ultimele lui zile de concediu le-a luat pt. a merge in Romania luna trecutä ... probleme acasä ... El a mai fost acolo, parcä la Phuket (am scris bine?[:I][8)]) si a spus cä sunt locuri care meritä väzute. Eu m-am multumit numai cu pliantele si pozele, panä acum ... Pupici pt. ciufulici de la viitoare sau actuale mämici!

[khristin]

Hmmm ....suna tare exotic acolo la tine!!! Cristina

[khristin]

...asteptam continuarea povestirii bineinteles [pup] Cristina

[Adela P]

[invazie]Ne primesti si pe noi la tine? Tare frumos mai povestesti, mai vrem. Adela http://community.webshots.com/user/adela23_1999

[iubibubi]

[bis] pupici. http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=iubibubi

[nadina]

[bis][bis][bis][bis] Asteptam continuarea si ne dorim sa vizitam asa minunatii,dar...nu ne permite bugetul :((. Pupici, Nadina "Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(Marquez)