Educatie diferita pentru fete, baieti?

[Danza]

Cu riscul de a repeta ce s-a scris deja, sunt de parere ca totul tine de educatia din familie. Nu poti pretinde unui copil mic, indiferent de sexul lui, sa nu planga, daca s-a lovit si il doare. Doar e om, nu e de piatra. Mai multe griji mi-as face daca mi-as educa copilul sa fie insensibil la durere si la nevoile oamenilor/animalelor, palntelor etc. In alta ordine de idei si Danutz are o papusica, pe care a primit-o mostenire de la sora-mea (care are 13 ani), mai bine zis e un bebelus micutz - nu-mi dau seama e fetitza sau baietel pt ca e chel si e imbracat in salopeta. Sunt zile cand Danutz ia papusa in brate si-i canta asa cum ii cant eu la culcare "nani,nani puiul mamii" - asta inseamna ca e un fatalau? Eu nu cred. In garderoba are hainitze de toate culorile (galben, albastru-azur, rosu, bej, fff mult alb, maro etc), chiar si un set plapuma+perna roz cu desene fff vesele, pe care am primit-o cadou. Asta ar insemna sa nu le mai folosesc pt ca l-as face muieratic? mai are o salopetutza de vara galben-verzui cu o capsunica roz imensa aplicata pe burtica, care ii place fff mult, iar daca ar fi sa ma iau dupa standardele si cliseele de secole ar insemna sa nu-l mai imbrac in hainitzele care lui ii plac [bang] si astfel l-as supara tare. In fine, Danutz are zile cand doarme cu mashinutza in mana, cu bebelushul in brate sau cu vreo jucarie de plush. Curat cu aspiratorul facem impreuna, spalam vasele, stergem praful, intindem rufele pe sfoara, udam florile, strangem jucariire, reparam mashinutzele, facem cumparaturi > la fel impreuna! P.S. culorile le-a invatat cu un set de ata colorata pt cusut. Cu drag, Dana, mamica lui [copil] Danutz Album:http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Danut+la+2+ani&mid=1214&cid=2250 http://www.yamafoto.com/?ref=6599

[camelia-daniela]

Eu nu sint adepta ideilor preconcepute...singura chestie de care am tinut putin cont, a fost cea cu culorile...dar nici asta cu adevärat...Alex avea si culori träsnet, iar Anne-Marie purta cu pläcere albastru si kaki. Eu mi-am läsat copii intotdeauna sä facä ce vor ei...cind erau mititei se jucau amindoi ore intregi cu masinutele pe covorul urias cu sträzi si magazine...si erau atit de fericiti. Domnea armonia la noi!!! Cind plingea Alex, ii spuneam: "plingi, mamä, lasä focul sä iasä afarä!!!" Eu nu le-am transmis niciodatä aceste discrepante...dar crescind, au väzut si singuri cum se comportä si gindeste lumea ( in cadrul procesului de socializare, care de fapt a inceput de la o virstä fragedä, dar la care nu erau incä apti sä inteleagä aceste substraturi!!) si acum se comportä ca atare. Dar fata este tot ca un bäiat, cu toate cä se imbracä ca o fatä de virsta ei!!!...si nu mä deranjeazä deloc!!...si eu am fost bäietoi!![:D] Iar bäiatul, este in pas cu moda...isi imbogäteste "vocabularul", ca sä mä enerveze si mai tare!! Eu cred totusi, cä baza porneste de acasä, de la noi...dacä copii mei mä väd pe mine cä nu respect "regulile" societätii, cä asa imi place mie ( bineinteles sä nu deranjez pe nimeni in mod special!!![:D]), or sä aibä si ei in viitor cam aceesi libertate de comportare in societate, dar in mäsura bunului simt. Cind eram pustoaicä, mi-am fäcut singurä niste pantaloni in carouri, cä erau la modä!!...m-am imbräcat cu ei, ca sä mä duc la liceu, iar mama m-a intrebat cä nu-mi e rusine sä ies cu ei pe stradä, cä arät ca la circ???...eu i-am spus cä nu, si am plecat!!![:D]...dar de la scoalä m-au trimis acasä, ca sä mä schimb!!![poc] Ce sä-i faci?...asa se intimplä citeodatä, cind mergi contra curentului!!![:D] Radule, mai lasä-i si pe altii sä-si spunä pärerea, nu fii asa de egoist!!! Si dacä esti tu mai istet decit altii, nu le-o da pe sub nas!!!...mai bine asteaptä sä te laude!!! Cami.

[Andrada]

quote:

---

Originally posted by radu_tud
In primul rand nu se intampla numai in US ci in toata aceasta lume, oriunde ai merge. In al doilea rand nu e o educatie sexista ci un proces firesc care este aproape neschimbat de cateva mii de ani: se numeste socializare. Ceea ce descrii, e drept, foarte sumar, este rolul de sex pe care indivizii trebuie sa si-l asume in viatza asta. Daca rolul de secretara, agent de vanzari sau de membru al vreunui club se invatza, rolul de sex este prescris si ne diferentziaza, adica il gasesti gata facut la venirea ta pe lume. El se transmite prin cultura (in sensul uman al cuvantului si nu in unul enciclopedic - mancatul cu lingura este un act cultural in acest sens) prin procesul de socializare. Neasumarea acestor roluri prescrise duce la dificultatzi de adaptare, socializare, etc. Citeste despre roluri intr-o carte de socilogie sau psihologie si te vei lamuri mai bine decat am incercat eu acum sa o fac. Radu Tudorica

---

Radu, Cuvintul pe care l-am folosit este "sexist" si l-am folosit cu intelesul din dictionar. Nu ma refer la educatia simplu si normal diferentiata pe sexe. Multumesc pentru trimiterea la specialisti/carti, categoric voi afla multe raspunsuri bune, dar iarasi, am ales sa postez aici pentru ca vreau sa aflu parerile parintilor care fac alegeri zi de zi. Asa ca nu-mi mai certa si alunga eventualii participanti la subiect. Ucizi subiectele despre educatie, societate, etc, pentru ca ai o parerea mai avizata decit a noastra. N-o lua personal, hai sa vorbim Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[Grace]

Eu cred ca educatia pe care o dam copiilor nostri este aceeasi indiferent de sex, insa numai pina la o anumita virsta este valabil acest lucru cind inca sint mici si dependenti de noi ca parinti, adica cei 7 ani de acasa nu ar trebui sa tina cont de sexul copilului, valorile morale sint aceleasi pt. toti; in momentul in care incep scoala incepem sa-i pierdem putin cite putin, si rolul nostru de parinte nu ca ar fi mai putin de educator dar mai mult tinde spre cel de observator, supraveghetor. De exemplu nu as putea niciodata sa-mi trimit baiatul imbracat in roz la scoala, stiind ce ar putea atrage asta dupa sine. Desi nu mi-am pus niciodata problema si nici nu ma intereseaza cine si de ce a impus aceste reguli universal valabile, totusi, este de datoria noastra ca parinti sa ne conformam ca sa nu dam nastere sentimentului de frustrare la copil, ca este ALTFEL decit ceilalti. In viata unui om/adult este mai putin important in ce culoare s-a imbacat sau cu ce s-a jucat cind era copil, ci ceea ce a devenit; mult mai important mi se pare cum reusim sa-i ajutam sa-si dezvolte capacitatea intelectuala, artistica, sa-i ajutam sa se dezvolte frumos si armonios si pe dinauntru si pe dinafara. S-auzim de bine! O concluzie este locul in care te-ai plictisit sa mai gindesti...