Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Spre Franta?...


Recommended Posts

Nu stiu exact daca pentru medicina legala nu este cumva o cale mai aparte (in Ro. nu este, dar nu stiu cum e in Franta). Eu din ce am vazut pe net la concursul de internat, atit pentru francezi cit si pentru straini, medicina legala nu e listata separat si atunci probabil face parte din specialitatile medicale. Daca e asa, atunci inseamna ca toate specialitatile medicale intra in aceeasi oala si n-am gasit nicaieri cite posturi sint pe fiecare specialitate, dar oricum putine pentru straini. Anul asta erau 33 de locuri pentru toate specialitatile medicale pentru straini. Asa ca probabil cea mai accesibila cale este tot sa dea porcaria de rezidentiat din Ro.[vom] si cind este deja rezidenta pe medicina legala in Ro. sa caute un AFS. Hai, fetelor, povestiti cum ati ajuns in Franta[flo], sau daca ati mai povestit in alta parte pe forum, spuneti-mi si mie unde!! Pupici,[pup] Catalina. This is the first day of the rest of my life!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 52
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Buna, Mare lucru nu mai am sa adaug pt ca fetele ti-au spus deja ce era mai important. Eu am cunoscut un medic român, din Tg Mures (culmea, s-a dovedit ca a fost coleg cu matusa-mea), anestezist, lucreaza la un spital din Troyes (centru-est). Zicea ca in Troyes sint mai multi medici români, in special din Ardeal. E adevarat ca anestezistii sint foarte cautati aici. N-am intrat in detalii, era destul de jenant sa-l intreb pe fata cum a venit in Franta, dar cum vorbea de garzi sint sigura ca lucra ca medic si nu ca infirmier. Tot din ce zicea el-exista diferente (mai bine spus discriminari) la salariu, in special in cazul garzilor intre straini si francezi. Pt ginecologie, Doamne, chiar ca e si asta o problema. Eu am nascut acum 4 luni si pot sa-ti povestesc cum se desfasoara supravegherea mamei pe parcursul sarcinii: o viitoare mama are de ales intre a fi urmarita de gineco sau de dr generalist. La gineco, in cazul meu, n-am reusit sa am RDV inainte de 2 luni jumate. Ginecoloaga mea are cabinet in oras, nu lucreaza si la spital. Ea m-am urmarit pina in luna a 7-a cind sarcina a fost "preluata" de doctorul de la clinica unde aveam sa nasc. Am nascut intr-o clinica privata unde erau 4 medici ginecologi. La spitalul de stat sint ceva mai multi. In Orléans, orasul in care locuiesc, sint cam 15 cabinete private, insa coada de asteptare e foarte lunga, astepti intre o luna si 2 luni daca nu e urgenta si daca vrei, de ex, doar sa faci un control. Doctorii din spitale nu consulta decit femei insarcinate si sarcina in ultimele 2-3 luni (sarcina fara probleme). Pot sa-ti spun ca in Franta, in prezent, natalitatea este foarte ridicata, probabil cea mai ridicata din Europa. In ceea ce priveste ATER, cum a aflat sotul tau ca va fi platit atit? Avem un prieten (francez) care a facut un doctorat in fizica si doreste sa ramina in invatamint. In primul rind e aproape imposibil de intrat, pilele functioneaza la GREU. In al adoilea rind e platit, pe un post echivalent unui preparator in invatamintul superior, cu un salariu nu departe de SMIC (salariul minim pe economie aprox 1000 euro net). Poate ca in domeniul sotului tau sa fie altfel. Salariul doicii lui Alex pe luna=intre 300 si 400 euro. Dar daca baietelul tau merge la scoala n-ai nevoie de "nourrice" full-time. Ce mai costa scump: asigurarea obligatorie pt masina, noi platim cam 70 euro/luna. Spune-i sotului tau ca masina lui nu prea are sanse sa ruleze in Franta, no offense!!! Daca amindoi lucrati si nu locuiti chiar in oras, iar tu vei avea garzi, cel mai probabil veti avea nevoie de 2 masini. Puteti sa luati si o asiguare privata de sanatate ("la complémentaire"), pt noi trei 99 euro/luna. Cred ca m-am lungit prea mult desi aveam intentia sa fiu concisa. Oricum, am recitit mesajul tau initial. Daca chiar veti cistiga intre 3500 euro si 4000 euro pe luna, sincer, nu va faceti nici o problema. Personal, cunosc foarte putina lume care sa cistige atita si totusi nimeni nu rabda de foame. Insa ar fi bine sa nu asteptati pina in toamna viitoare, se pot intimpla multe lucruri pina atunci, sint proiecte de lege in curs pt diminuarea emigratiei. Succes!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Multumesc, Marox![flo] Nu stiu ce sa zic despre salarii - eu am gasit remuneratia de ATER pe site-uri oficiale ale universitatilor si cred ca si pe al Ministerului Educatiei, dar acolo era in FF (12200/luna) - in Euro era de 1911 euro/luna. Abia dupa aceea mi-au spus fetele ca asta e brutul si ca se scad cotizatiile din el, deci daca alea sint in jur de 25% inseamna ca se duce ceva. Drept sa-ti spun, nu-mi fac probleme prea mari de-aia, numai sa-si gaseasca. Nu stiam ca si in Franta merg pilele asa de bine!!! In ceea ce ma priveste, tot gasitul unui AFS va fi problema, aici sint mai in tema pentru ca am colegi deja plecati si ei imi zic ca nu scad in nici o luna sub 1500 de euro (net), iar cind fac mai multe garzi trec si peste. Oricum, cred ca odata ce unul din noi isi gaseste, banii nu vor fi asa o mare problema, din ceea ce aud de la voi. De venit mai repede nu putem nicicum, pentru ca nu putem pleca inainte ca sotul meu sa-si termine doctoratul, iar asta va fi, conform programului stabilit cu coordonatorul lui, in iunie anul viitor. Deci primele "sesiuni" pe care le putem prinde, si eu si el, sint cele din toamna viitoare.[:(] Sotul meu e foarte socat[:0] de vestile despre masina!!! El e convins in continuare ca voi toate credeti ca avem Dacie[:)], nu prea am reusit sa-l conving ca daca te duci in vizita o luna e una, si daca stai un an e alta. A propos de asta, cam care sint preturile la masini pe acolo? Vreau sa spun o masina second - nu nu stiu ce, dar nici ultimul hirb - de care sa ne putem folosi. Ce presupune aceasta asigurare privata de sanatate - la complementaire? Pupici,[pup] Catalina. This is the first day of the rest of my life!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am sa incerc sa iti explic la ce serveste asigurarea de sanatate privata. In primul rind securitatea sociala de aici iti ramburseaza un anume procent din pretul medicamentelor si a consultatiilor la medic.Din cite am inteles ajunge cam pina la 75 la suta.Daca ai asigurare privata,aceasta asigurare iti ramburseaza restul. Ca sa intelegi mai bine de ce folosesc cuvintul rambursare, noi cind mergem la medic platim onorariul medicului.Medicul ne da un fel de factura pe care o ducem la securitatea sociala,iar ei in maximum 10 zile iti dau banii inapoi.La farmacie in schimb,nu platim , avem un fel de card ( se numeste carte vital) iar acest card folosit de farmacisti in sistemul lor,permite ca toata informatia sa fie trimisa direct la securitatea sociala si la asigurarea privata. Asigurarea privata,are mai multe nivele,poti sa platesti un minim si atunci esti asigurat si rambursat doar pentru chestii simple,iar daca de exemplu vrei sa iti faci dintii,e bine sa iei o asigurare mai scumpa asa poti fi sigur ca iti ramburseaza mai mult din costul total. In legatura cu pretul masinilo,gasesti masini de la 1000 de euro,dar depinde anul de fabricatie si km parcursi de masina.Trebuie sa ai timp sa parcurgi anunturile din ziare si sa vizitezi garajele,sigur vei gasi ceva. Sper ca am explicat cum trebuie,daca mai ai intrebari sint aici . Corina si Anna nazdravana Quand on veut une chose, tout l'univers conspire à nous permettre de réaliser notre rêve. ( Paolo Coelho)
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am intrebat si eu pe fratele meu si mi-a spus acelasi lucru: trebuie sa aveti o masina inmatriculata in Franta. Nu e vorba de marca masinii ...Cat despre posibilitatea de a cumpara o alta, ti-a raspuns Corina foarte exact. Cred ca vor aparea tot felul de mici problemute, (uite numai daca vorbim despre permisul de conducere, pt rezidenti regula este sa fie schimbat in termen de un an pe un permis francez, dar nu stiu sa iti spun pt cazul tau, caci nu vei fi nici rezident, nici irregulier). Cineva ti-a dat aici un link catre www.service-public.fr si www.legifrance.gouv.fr. Pe primul vei gasi informatii privitoare la administratie, despre permis de conducere, inmatricularea masinii, acte administrative, unde sa te adresezi, cum intocmesti dosarul, etc. Cauta la "etrangers" si apoi progresiv navigheaza la tema dorita, pt "ressortissants en dehors de l'UE". Al doilea link cu legifrance bla bla iti da acces la toate legile Mihaela
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Sint foarte bune site-urile pe care mi le-ati dat voi, cred ca m-am lamurit in mare cum stau lucrurile[:)]. Cu asigurarea de sanatate mi-e foarte clar ca cu cit ai o asigurare mai buna cu atit mai bine, ca nu stii niciodata de ce ai nevoie, tu sau ai tai, si e greu sa scoti multi bani din buzunar atunci pe loc, plus ca s-ar putea sa nici nu-i ai! Cu masina, din cite am inteles eu, problema este ca trebuie s-o inmatriculezi in decurs de 15 zile, si pentru asta ai nevoie de controlul tehnic. Cu ala nu stiu cum ar fi. Am mai discutat cu sotul meu si ideea ar fi sa putem veni cu masina ca sa aducem lucrurile de care avem stricta nevoie, pentru ca sint sigura ca se vor aduna o gramada, iar apoi la primul drum in Romania s-o vindem aici, pentru ca din ce am vazut pe net am lua de vreo trei ori mai multi bani pe ea decit in Franta, apoi sa ne intoarcem si sa cumparam altceva acolo. Dar, chiar pentru faza initiala, eu zic ca totusi ne-ar prinde bine masina, nu credeti?, plus ca e mai ieftin sa vii cu masina decit cu orice altceva. In fine, vom mai vedea noi ce si cum. Astazi ne-am apucat amindoi de franceza ("de simbata"!). Mie mi-a mers binisor, pentru ca mie imi place, in schimb barbatelul meu e cam lenes. Nu prea vrea sa scrie, ca-i e lene, si eu cred ca o limba straina, daca nu esti acolo s-o vorbesti, e greu de invatat altfel decit cu creionul in mina. El ma contrazice[zz], zice ca el are stilul lui, dar cred ca pina la urma va trebui sa gasim un profesor pentru el, cred ca l-ar disciplina altfel[neand]. Pacat ca nu mai sintem in Cluj, acolo era Centrul Cultural Francez unde aveau cursuri foarte bune. Voi ce credeti, voi cum ati invatat? Pupici[pup], Catalina. This is the first day of the rest of my life!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ideea voastra de a incepe cursurile de franceza "de simbata" e amuzanta, mi-a adus aminte de niste prieteni care au plecat anul trecut in Canada, Québec. El facuse o aversiune pt franceza de cind era la scoala, si a fost un chin sa puna mina pe carte. Zicea ca isi stilceste limba pronuntind "r" si "é" si "è" si tot nu-i "iese" ca lui Christophe (sotul meu, care-i francez). Acuma, dupa un an, s-au obisnuit bine cu limba. Copilul lor avea 7 ani cind au plecat, a invatat franceza rapid si pt ca a obtinut rezultate foarte bune anul asta a sarit o clasa. Eu n-am avut probleme cu franceza pt ca inainte sa ramin in Franta mai fusesem de 5 ori, din care 3 cu burse de studii. Cit despre Dacii, o sa te mire, dar francezii apreciaza foarte mult Renault-urile 12, au ajuns masini de colectie. O seara placuta va doresc tuturor!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

[:-)))] Ha-ha!, m-a distrat teribil ce mi-ai povestit despre prietenii vostri din Canada, exact asa e si barbatul meu, "ce sa ma mai chinui ca si asa n-o sa vorbesc in veci ca ei!" Iar eu, cu suportul psihologic!!![;)] Dar m-a si incurajat ce mi-ai scris, atit despre prietenul vostru cit si despre copil. Ma gindesc ca daca ei au reusit pina la urma, poate vom reusi si noi. Am momente cind totul mi se pare un vis mult prea indepartat si am senzatia ca la un moment dat se va prabusi si nu va mai ramine nimic din el... dupa aceea ma gindesc ca la fel am crezut si cu alte lucruri in viata mea, care la un moment dat mi s-au parut irealizabile si pina la urma am scos-o la capat![:)] Una dintre chestiile cele mai spinoase pentru mine e ca eu inca nu le-am spus parintilor mei ce avem de gind sa facem, mi-e cam groaza sa le spun pentru ca nu stiu cum vor primi vestea asta - adica stiu cum o vor primi, se vor intrista si se vor necaji ca uite, dupa cit s-au straduit ei, "copiii" tot nu sint multumiti aici si vor sa plece in tara straina. In al doilea rind, ei sint foarte legati de copil - mama mi l-a crescut pina acum un an, deci a trecut cu el prin tot ce-a fost mai greu, si cred ca va fi o adevarata lovitura pentru ea sa stie ca nu-l mai vede decit de doua ori pe an. Problema e ca eu, nu stiu de ce, pina nu le spun lor am senzatia asta de ireal!!! Poate ca sint prea copilaroasa, dar in tot ce am facut pina acum am discutat si m-am sfatuit cu ei - asta nu inseamna ca le-am si adoptat punctul de vedere, dar am discutat. Si acuma au si ei tot felul de probleme si parca nu-mi vine sa le mai spun si de asta. Am batut eu ceva "a propos"-uri subtile, dar cam atit... Nici nu stiu cum sa pun problema, pentru ca nu as vrea sa creada ca eu plec pentru ca ei nu au facut destule pentru mine... In fine, mai vad eu cum fac. Daca aveti pareri sau sugestii sint mai mult decit binevenite! Pupici,[pup] Catalina. This is the first day of the rest of my life!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Buna, buna, Nu pot sa-ti dau sfaturi sau sugestii despre cum sa-i anunti pe ai tai pentru ca sint sigura ca vei gasi singura cuvintele potrivite, atunci cind va veni vremea. Nu stiu nici cum este sa ai un proiect la care sa te gindesti un an pentru ca eu am apucat ocaziile asa cum au aparut, fara sa cuget prea mult. Personal, chiar daca venisem de citeva ori in Franta nu puteam sa-mi imaginez ca voi locui vreodata aici. Pe sotul meu l-am cunoscut ca studenta, eram in acelasi camin. Apoi eu m-am intors in România, timp de un an jumate am intrerupt aproape relatiile pt ca nu aveam Internet iar telefonul era scump, apoi dupa ce am inceput sa lucrez si am avut acces la mail, am inceput din nou sa stim unul de altul, a venit el in România in vacanta in vara, in iarna am mers eu in Franta...si ne-am hotarit sa ne casatorim. A fost haios, pt ca pe bune nu ne gindeam la casatorie imediat, am fi vrut sa stam putin timp impreuna, sa vedem daca ne intelegem pt ca una e vacanta si alta viata de zi cu zi. Tot discutam si nu stiam ce sa facem. Intr-o zi am mers la un bijutier sa-mi potriveasca inelul pe care Christophe mi-l oferise de Craciun. Vinzatoarea a zis sa venim pe 12 ianuarie sa-l luam. Eu nu intelesesem prea bine data si n-am zis nimic, afara l-am intrebat pe Christophe daca intr-adevar e vorba de 12, mi-a confirmat si am zis "Nu se poate, hai inapoi, eu pe 10 am avion sa ma intorc in România". "Pai, nu te mai intorci si pe 12 vii sa iei inelul". Et voilà! Desi nu era deloc in plan ne-am dus imediat la Prefectura sa intrebam cum as putea ramine in Franta, raspunsul a venit foarte franc: "Trebuie sa va casatoriti". Si uite asa ne-am casatorit, iar parintii mi i-am anuntat prin telefon ca nu ma mai intorc. Lasind povestile mele la o parte, sotul meu, caruia i-am povestit ca vreti sa veniti in Franta a zis ca in primul an puteti beneficia de ajutoare din partea statului. Exista un organism numit CAF (Caisse d'Allocations Familiales) care in functie de resursele voastre va poate ajuta platind o parte din chirie, de ex. Asta pt ca ei se bazeaza pe resursele din anul precedent si cum voi erati in România sigur nu depasiti plafonul. In plus, avind un copil ati putea fi prioritari pt o locuinta. E drept ca in orasele mari e criza mare de locuinte si daca va propun ei ceva sint sanse sa fie in cartiere sensibile. Prietena care acuma e in Canada ma intrebase la un moment dat daca stiu pe cineva care sa inchirieze o garsoniera la Paris. Ei aveau o cunostinta, un tip informatician, angajat la o firma si care nu reusea sa-si gaseasca ceva convenabil unde sa locuiasca. Dupa 3 luni de stat la hotel i s-a acrit si s-a intors in România. Morala povestii: mai bine sa evitati Parisul. Dar poate ca fetele din Paris sau Regiunea pariziana au alte informatii...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Marox, esti tare draguta![flo] Multumesc si pentru povestea ta, mi-a placut. Tare as vrea sa le determin si pe celelalte fete sa-si spuna povestea, macar pe scurt!... Pe a Otiliei am citit-o aici pe forum si m-a impresionat teribil, m-am gindit ca eu nu as fi avut niciodata atita curaj, si sint sigura ca ar mai fi povesti interesante... Chestia cu parintii e ca depinde foarte mult si de mentalitatea lor. Unii considera un succes daca copiii lor reusesc sa plece intr-un loc mai bun. Nu stiu cum voi simti cind Vladut va mai creste, dar deocamdata asa simt si eu. Daca ar trebui sa plece undeva ca sa fie fericit, as suferi pentru ca mi-ar fi dor de el, dar as fi fericita si eu ca lui ii este bine. Ai mei, din pacate, fac parte insa din cealalta categorie, a acelor care o iau oarecum ca pe un esec personal. Ei se gindesc ca daca copilul lor trebuie sa plece din tara lui ca s-o duca mai bine, probabil ca ei nu au reusit sa-i asigure conditii suficient de bune ca sa-i fie bine si acasa. Din cauza asta mi-e greu sa le spun... Cit priveste "planul de un an", nu prea avem ce face. Prin prisma profesiilor noastre, la noi nu se prea ivesc ocazii, asa ca singura sansa e sa ne croim drum. Nu pot sa zic ca sintem muritori de foame aici, ca m-ar bate Dumnezeu! Stiu bine ca sint altii care o duc mult mai prost decit noi. Problema e ca exista nemultumirea asta de fond, senzatia ca nu esti apreciat la justa ta valoare, pentru ca dupa ce ai invatat mai bine de 20 de ani mi se pare absolut inacceptabil sa te mai ajute parintii cu bani, la aproape 30 de ani, pentru ca tu din salariu nu poti trai!!! Mi sa pare inacceptabil ca o familie formata dintr-o doctorita si un profesor, cadru universitar, sa nu fie "eligibila" pentru un credit pe douazeci de ani pentru a-si cumpara un nenorocit de apartament de doua camere, nici pe departe cel mai bun, pentru ca ambele salarii puse cap la cap nu acopera dublul ratei, adica 300 de euro pe luna!!! - iar cu chiriile stiti cum e aici, nimeni nu-ti face contract, deci te dau afara exact cind vor ei! Mi se pare inacceptabil ca dupa atita munca sa nu ne putem permite un concediu sau niste toale mai acatarii!!! Si mai e ceva: mi se pare inacceptabil sa iau spaga la serviciu. Poate ma credeti, poate nu, nu vreau sa insist. Stiti bine care e sistemul in Romania. Mi se pare umilitor sa stau la mina cuiva - imi da sau nu-mi da?! - atita vreme cit eu muncesc cinstit si nu cer altceva decit sa fiu platita la fel de cinstit in asa fel incit sa pot duce, prin propriile mele puteri, o viata decenta. Si as vrea din tot sufletul ca fiul meu sa nu mai treaca prin toate astea, sa traiasca intr-o lume daca nu cu mult mai buna, macar cit de cit normala. ...Na, ca m-am mai racorit putin! Scuzati-mi paranteza pe care nu mai stiu cind si unde am inceput-o! A, ziceam despre "planul de un an", da, trebuie sa ne apucam de cautat locuri de munca in primavara si pina atunci avem mult de lucru la franceza. Problema e ca cu programul pe care il avem, mai ales sotul meu, ne ia ceva mai mult timp cu invatatul! Iar eu sint o tipicara careia ii place sa faca totul din vreme - probabil de la genele de Ardeal mi se trage!!! Multumesc, Marox, si pentru informatiile despre CAF, si multumeste-i sotului tau. Voi cauta pe net sa vad despre ce e vorba. Hai sa va povestesc si ceva mai vesel: azi m-am apucat sa ma uit cu Vladut pe un CD de-al lui - "Maternelle Grande Section", si am inceput sa invatam de acolo, dupa poze, cuvinte in franceza. Cred ca va prapadeati de ris daca-l auzeati cum zice "rose" si "vase" cu e-ul ala inchis la sfirsit si cu "r" graseiat!!! Sint ceva extraordinar copii astia, vorba unui prieten de-al nostru, noi daca am avea atitia neuroni in viata citi au ei am fi niste genii, numai ca noua ne-au murit atit de multi de-a lungul anilor!!! A, si sa va mai zic una: "Mami, gogosarul face gogosi?... Sau poate gogosile sint facute cu gogosar?!..." No comment![:)] Pupici voua si tuturor mindretelor voastre de copii!![pup] Catalina. This is the first day of the rest of my life!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...