emoison Postat Noiembrie 3, 2003 Raport Distribuie Postat Noiembrie 3, 2003 [hopsieu]Bun venit, Cataghe, apar si eu mai pe la spartul tirgului, asa... Ce ti-au spus fetele e extrem de complet, insa de marti s-a schimbat legea cu privire la regimul strainilor( a fost adoptata de Parlament), nu mai e 3 ani, ci 5 ani, perioada dupa care poti cere cetatenia, fetele maritate cu francezi, nu vor mai putea cere cetatenia dupa un an, ci dupa doi ani, invitatiile (attestation d'accueil) se vor plati (15 euro de persoana invitata)...probabil ca aceste actualizari vor aparea cit de curind si pe www.service-public.fr. Uite si un site al romanilor (informaticieni) din Franta, ai acolo diverse aspecte practice despre cartea de sejour, etc, precul si o lista de discutii : www.franta-romania.com Succes in ceea ce faci ! Cu bine, Elena Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Milia Postat Noiembrie 3, 2003 Raport Distribuie Postat Noiembrie 3, 2003 Nu sunt din Franta, dar referitor la ezitarile tale in a le spune parintilor ce aveti de gand: eu nu le-as spune pana cand n-as avea ceva sigur, deocamdata totul este la stadiul de vis. Mai ales ca stii ca le vei produce o mare durere... Sotul meu a castigat loteria americana a vizelor, cu cativa ani in urma. Fiind vorba de un proces lung, eu nu le-am spus parintilor imediat. El i-a spus imediat mamei lui (tatal lui a murit demult, iar el fiind unicul copil la parinti). Cu toate ca soacra-mea voia sa para tot timpul deschisa la problema asta (exact cum ai scris tu mai sus), voia sa para dezinteresata, spunand tot timpul ca ea nu se gandeste decat la binele copilului, etc., etc., cand a fost pusa in fata acestui fapt s-a schimbat cu 180 de grade. Ajunsese un cosmar. Ma suna pe mine (singura acasa) si-mi spunea sa-i transmit lu' fi-su sa nu mai calce niciodata in casa ei!!! A fost ceva ingrozitor. Pe de alta parte, eu n-am mai ajuns sa le spun parintilor niciodata, pentru ca... nu am mai plecat. N-ar fi avut nici un rost sa-i amarasc degeaba. M-am gandit mereu ce remuscari as fi avut, fiindca, in anul acela, tatal meu a avut un accident vascular cerebral. As fi trait tot timpul cu impresia ca eu i l-am provocat. Si n-as mai fi putut privi in ochii mamei, surorii mele, care m-ar fi considerat, sunt sigura, responsabila. De atunci, sunt foarte circumspecta in asemenea cazuri, uite ca nu i-am facut necazuri si totusi... s-a intamplat (desigur, cauzele accidentului au fost elucidate, fiind clare din punct de vedere medical. Dar, stiti cum sunt oamenii...). Mie nu-mi place sa dau sfaturi, ti-am scris ce am patit eu, si iti repet: eu nu le-as spune pana cand nu as fi sigura ca plec... Inevitabil, la varsta asta, rolurile se inverseaza: ma uit la parintii mei, acum nu se mai descurca singuri, asa cum ei au avut grija de noi cand am fost mici, asa au ei acum nevoie ca noi sa avem grija de ei. Nu numai material, ci si... fizic. Se misca mai greu, auzul si vederea le-au slabit, nu mai sunt ageri si sprinteni ca in tinerete, si toata lumea le "speculeaza" micile slabiciuni, incercand sa-i pacaleasca, sa le-o ia inainte, sa le vorbeasca nepoliticos... Nu mai pot sa-si cumpere singuri ceapa, varza, cartofi... Toate astea nu le poti suplini cu bani. Mama ma ia mereu cu ea, de exemplu, cand isi duce ceasul la reparat. Are un ceas de aur si prima data cand s-a dus vroia sa i-l retina fara chitanta (cunoasteti obiceiul), pana la urma i-a dat chitanta, dar fara ochelari nu a vazut ca nu are nici o stampila, nimic... Intr-o dimineata mi-a fost atat de mila de un batran care statea in statie. Nu putea sa mearga decat foarte incet si am vazut cateva autobuze plecand fara ca soferul sa aiba rabdare sa-l ia. Pana cand ajungea el la scara, ei inchideau usa si plecau (dupa ce-i astepti cateodata o gramada de timp, pe urma se grabesc...). L-am luat de mana si, mergand incetisor, am incercat sa retin urmatorul autobuz. Credeti ca ne-a asteptat? Imi venea sa plang de ciuda... Pana cand nu mi-am vazut propriul parinte pasind incet, incet, abia mergand, nu m-am gandit niciodata ca ni se poate intampla si noua... Ce vreau sa-ti spun? Ca vine vremea (si va veni vremea si pentru parintii tai) cand au nevoie de noi. Poate noi nu constientizam acest lucru, chiar cand suntem maturi, dar ei stiu asta. Stiu ca vine momentul cand rolurile se inverseaza... Si este si acesta un motiv pentru care ii doare plecarea noastra atat de mult... Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cataghe Postat Noiembrie 3, 2003 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 3, 2003 Multumesc, Elena![flo] M-am uitat pe site-ul recomandat de tine. Nu stiu in ce masura pe noi ne-ar afecta noua lege in privinta imigrarii, probabil chestia cu dreptul de rezidenta dupa 5 ani in loc de 3 in ipoteza in care ajungem in Franta si ne hotarim sa raminem acolo. Dar am mai gasit niste informatii interesante pe lista lor de discutii, referitoare la masina, etc. Un subiect care m-a surprins a fost cel legat de raspunsul la intrebarea "v-ati intoarce in Romania?" , care s-a transformat ulterior in "pentru ce salariu v-ati intoarce in Romania?" Toate raspunsurile au fost cam la fel: pentru nici unul. "Prefer sa cistig mai putin si sa traiesc intr-un loc unde ma simt bine decit sa am o gramada de bani si sa ma intorc la mentalitatea romaneasca!" Asa ca, fetelor, va lansez aceeasi provocare: V-ATI INTOARCE IN ROMANIA? Milia, m-a impresionat mult mesajul tau, chiar daca el nu corespunde situatiei mele. Parintii mei nu sint atit de in virsta (56 tata, 51 mama - au fost harnici!), si sint inca in plina activitate, numai sa-i tina Dumnezeu sanatosi! Dar oricum, mesajul tau m-a pus pe ginduri si desi eram hotarita sa discut cu ei intr-una din zilele astea, am sa ma mai gindesc. Poate ai dreptate, poate e prea repede, dar problema mea e ca-mi lipseste parerea lor, de care, pina la urma, nu sint 100% sigura. Deci, imi mentin provocarea: V-ATI INTOARCE SA TRAITI IN ROMANIA? - si pentru cele care nu sinteti in Franta, ci altundeva in strainatate. Si imi cer scuze daca intrebarea e prea personala...[iartama] Pupici,[pup] Catalina. This is the first day of the rest of my life! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
emoison Postat Noiembrie 3, 2003 Raport Distribuie Postat Noiembrie 3, 2003 Nu m-as intoarce in Romania (desi nu am gasit inca de lucru aici...). Cataghe, cred ca intrebarea asta merita un subiect separat! Cu bine, Elena Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Marox Postat Noiembrie 3, 2003 Raport Distribuie Postat Noiembrie 3, 2003 Da, eu m-as intoarce daca l-as putea lua pe sotul meu cu mine. Lui i-ar place. Mie mi-ar place sa-mi las copilul la mama si nu la doica in timp ce mergem la serviciu. As putea avea din nou o viata culturala pe care aici din motive de distanta nu o am. In România lucram la o mare si cunoscuta companie multinationala, eram foarte incintata si aveam un salariu dintre cele mai bune la ora respectiva pe piata muncii. Nu puteam sa nu fiu multumita de mine, nu-mi lipsea nimic. Aici am un salariu oarecare, mai degraba mic decit mare, e drept ca acopera necesarul, dar nu am nici o satisfactie deosebita ca lucrez acolo si nu in alta parte. Si atunci de ce nu ma intorc? Pai din cauza sotului-anul trecut a facut o operatie de cornee, avea un keratocon (boala genetica) si i s-a facut o grefa de cornee. A fost prima data cind m-am bucurat ca e francez, ca lucreaza (si are acoperire sociala) si ca s-a putut opera in cel mai bun spital din Franta. Iar daca am fi in România nu stiu cum ar putea veni la control in Franta, nu stiu ce s-ar intimpla daca ar avea nevoie de vreo consultatie urgenta. Din pacate asta e... Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cataghe Postat Noiembrie 8, 2003 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 8, 2003 Revin, cam tirziu ce-i drept, dar am o problema cu conexiunea la internet, nu pot sa copiez si sa pastez, asa ca trebuie sa scriu totul online si asta ma cam seaca la punga, dar asta e!! Draga Marox, eu te inteleg si imi pare rau pentru tine din punctul asta de vedere, cu boala sotului tau, dar problema tocmai asta este: ca viata e facuta dintr-un amestec de bucurii si necazuri, si evident ca trebuie sa tii cont de toate cind evaluezi mediul in care traiesti! Si, pina la urma, oricine ce ar zice, sanatatea e cea mai importanta dintre toate. Tu spui ca ai fi mai multumita sa-ti lasi copilul cu mama ta decit cu o straina, este perfect normal, dar poate ca atunci cind copilul tau va creste el va avea alte pretentii de la viata decit avem acum cei mai multi dintre noi in Romania, si atunci te vei bucura ca ai luat tu viata in piept si ai plecat sa traiesti intr-o lume civilizata in loc s-o ia el! Gindeste-te ca poate ii va place sa faca o meserie frumoasa dar care in Romania e prost platita si nu-i da satisfactii pe masura eforturilor, cum am facut eu, si atunci tu, ca mama, vei suferi alaturi de el exact asa cum mama mea sufera alaturi de mine. Sint o serie de aspecte de luat in calcul si eu cred ca banii nu te scutesc de mizerie, de prostie si de tot restul cortegiului de "binefaceri" cu care e blagoslovita Romania la ora actuala. Sper ca nu te-a suparat mesajul meu, e doar un mod de a vedea lucrurile. A, si trebuie sa mai spun ceva, a propos de raspunsurile la intrebarea mea devenita sondaj, "v-ati intoarce in Romania?". Au fost mai multe raspunsuri despre cum lumea vrea sa moara aici. Eu am toata stima si intelegerea pentru oamenii acestia, dar nu ma numar printre ei. Pentru mine exista un singur Dumnezeu, un singur Pamint si un singur Cer. Poate ca asta mi se trage de la desele intilniri cu boala, suferinta si moartea. Pentru mine nu are importanta unde mor. Soarele rasare nu ca sa apuna , ci ca sa lumineze pina apune! Important este unde ajunge sufletul meu, nu oasele mele. Oasele nu ma intereseaza. Legat de asta, nu ma pot opri sa va povestesc despre un slogan pe care l-am intilnit intr-una din clinicile in care am lucrat unde se desfasura o campanie de sustinere a transplanturilor de organe si implicit a donarii de organe. Poate o sa va sune sinistru, dar zicea asa: "Don't take your organs to heaven. God knows we need them here!" Sper ca s-a inteles exact ce am vrut sa spun si ca nu am jignit pe nimeni. Pupici, Catalina. This is the first day of the rest of my life! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Marox Postat Noiembrie 9, 2003 Raport Distribuie Postat Noiembrie 9, 2003 Buna, Catalina Evident ca nu m-ai suparat. De aceea e grozav forumul asta, pt ca fiecare isi poate spune parerea si atita timp cit o face civilizat nu vad de ce ne-am supara. Mi-a placut sloganul pe care l-ai scris, mai ales ca avind in vedere grefa de cornee a sotului, transplantul de organe e ceva concret pt noi, nu o ipoteza. Acuma citesc un roman despre emigratie "L'ignorance" de Milan Kundera, nu stiu daca a fost tradus in româna. Emigratia are atitea fatzete, nu cred ca vei gasi 2 emigranti care sa gindeasca la fel. Pina la urma e o chestiune de cit de mult poti suporta, unii pun bariera tare jos si atunci, in raport cu asteptarile lor putine, se considera realizati, altii o pun sus si sint vesnic nemultumiti. Un lucru e cert, din momentul in care treci granitza vezi altfel lumea, dintr-o alta perspectiva, ca si cum ai fi trecut de partea cealalta a oglinzii. Din România Occidentul se vede frumos si colorat. Dar sa stii ca si aici e viata in gri. Francezii adora sa se plinga: de somaj, de delocalizari (fir-ar sa fie de intreprinderi ca toate s-au hotarit sa plece in Est si noi murim de foame !!!), de greve (o gramada!!!), de impozite, de emigrantii din Est si din Magreb, de cresterea violentei in orase, de coruptie (acum vreo 2 ani a fost facuta publica o ancheta din care reiesea ca Chirac consuma vreo 200 kg de mere pe luna...lumea s-a indignat, a facut misto si cam atit...ce daca atunci cind era primar al Parisului pleca in WE la New York pe banii statului cu familia si cheltuia nu stiu cite zeci de mii de franci?!!). Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Master Draciel Postat Noiembrie 15, 2003 Raport Distribuie Postat Noiembrie 15, 2003 Salut Fetele cae locuiesc in Franta ti-au dat raspunsuri complete la intrebarile tale.Mie nu-mi ramine decit sa va urez bafta multa si totul sa iasa asa cum v-ati propus!Important este sa nu va bazati decit pe voi,desi orice ajutor este binevenit. Eu si baietelul meu, care acum are 6 ani, am venit de doi ani si cel mai greu a fost ptr el, pina ce a reusit sa isi faca alte repere,sa accepte o alta limba.Asta i-a cam luat cca 6 luni,dupa care s-a integrat perfect.Copilul vostru avind 6 ani acum, la instalare,trebuie sa ia totusi cursuri intensive de limba franceza ptr a nu pierde un an de studiu ptr ca nu este acceptat in CP daca nu vorbeste franceza (asta depinde, ptr ca variaza de la scoala la scoala,dar cind l-am inscris pe Justin, mi s-a spus ca am noroc ,ptr ca in moyenne section nu se se pune problema,dar daca era mai mare...) Saptamina scolara este de patru zile:luni, marti, joi, vineri;de la 8-11.20 si 13-16,cu pauza de prinz, cind poate merge la cantina.Miercurea poate fi inscris la un centru,contra cost,evident,precum si dupa scoala,pina la 17.30.Taxa de baby sitting este de 6 euro pe ora.Toate astea sint valabile ptr Paris si regiunea pariziana.Daca vrei sa arunci un ochi pe chirii, poti da www.pap.fr,unde gasesti toate anunturile date de particulari (ptr ca taxa de agentie este f mare). Eu locuiesc in Neuilly Sur Seine, orasel lipit de Paris (nu vi-l recomand;este f scump dar eu am fost nevoita sa ma instalez aici). Oricum.......bafta! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
lu.more Postat Noiembrie 16, 2003 Raport Distribuie Postat Noiembrie 16, 2003 Buna ziua, nu v-am descoperit decat acum si ma grabesc sa-l felicit pe cel care a avut ideea unui astfel de forum. In legatura cu subiectul, cred ca in mare, tot ce era de spus s-a spus. Daca mai e nevoie, va pot impartasi si eu din experienta mea: sunt in Franta de 3 ani, cand am venit impreuna cu fetita mea, care avea pe atunci 6 ani si jumatate. A fost inscrisa la scoala in CP, intr-o clasa speciala pentru copii straini, pentru ca nu vorbea deloc franceza, iar in 6 luni a intrat intr-o clasa "normala". Totul s-a petrecut foarte bine, pentru ca stim cu totii ca la acea varsta copiii sunt extrem de receptivi; ea are acum 9 ani si jumatate si vorbeste perfect romana si franceza. Cam atat pentru inceput. Voi fi aici in fiecare zi, deci daca pot sa fiu de ajutor, nu ezitati sa puneti intrebari. Pe curand, Lulu Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cataghe Postat Noiembrie 16, 2003 Autor Raport Distribuie Postat Noiembrie 16, 2003 Draga Lulu, eu iti spun bine ai venit si iti multumesc pentru informatii. Nici eu nu sint prea veche pe forum, dar de cind l-am descoperit nu cred ca a trecut vreo zi sa nu arunc o privire si aici! Multumesc de asemenea tuturor celor care mi-au raspuns.[flo] Ma preocupa mult problema cu copilul si nu stiu prea bine ce ar trebui sa fac cu el. De cursuri intensive ar avea nevoie si sotul meu, si cum orele sint scumpe, nu cred ca ajung banii pentru amindoi. Eu ma descurc ceva mai bine si voi incerca sa invat singura. Intrebarea este: exista peste tot aceste clase pentru straini? Nu m-ar deranja sa intre intr-o asemenea clasa si nici chiar sa intre in grande section, pentru ca oricum in Ro. eu ma gindeam sa-l mai las un an la gradi si sa mearga la scoala numai la 7 ani, dar stiu ca in Franta sistemul e diferit. Pina una alta, eu incerc sa-l invat cuvinte dupa imagini si ii mai strecor si cite o fraza pe care i-o traduc... nici nu sint lamurita cam cum ar putea fi lectiile astea intensive pentru un copil de 5 ani, ca nici pentru un adult nu-i o treaba usoara. Mi-ar prinde bine daca mi-ati mai scrie care e sistemul cu clasele astea pregatitoare pentru copiii care nu stiu limba si ce se intimpla dupa aceea. Pupici, Catalina. This is the first day of the rest of my life! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.