Spre Franta?...

[lu.more]

In Romania eram profesoara de franceza, dar nu am incercat niciodata s-o invat franceza pe fetita mea. Stia sa numere pana la 10 si sa spuna cateva culori... ceea ce nu-i servea la mare lucru, daca stai sa te gandesti! M-am gandit mai degraba sa-i arat Franta pe harta, cateva imagini si sa-i vorbesc despre viitoarea ei viata . Am evitat s-o invat dinainte expresii, fiindca ar fi preluat si accentul meu, care nu era genial! Ajuns in Franta, a fost integrata in ceea ce se numeste "classe de C.R.I." (cours de rattrapage intensif). Astfel de clase exista in mod normal peste tot, dar se pare ca nu sunt foarte numeroase. Noi locuim aproape de Cannes. Inscrierile in scoli se fac prin intermediul serviciului instructiei publice de pe langa primaria de unde apartii. Acolo ni s-a propus o astfel de clasa, si am inteles ca exista una singura, intr-o scoala din Cannes. Restul claselor din scoala erau "normale", iar copiii care nu vorbesc franceza merg la inceput in clasa C.R.I. , pentru ca dupa o perioada mai scurta sau mai lunga (depinde de evolutia copilului) sa incapa sa mearga intr-o clasa normala (la inceput o ora pe zi, apoi doua, etc.). Asa se face ca la inceput fetita mea s-a "trezit" intr-o clasa in care nu era decat 4 copii, intre 7 si 10 ani, veniti din diverse tari. Asta se intampla in octombrie. In martie incepea deja sa mearga in clasa "normala" din cand in cand, iar din mai, in permanenta! In al doilea an urma sa intre in CE1 si ni s-a sugerat sa mai ramana in aceeasi scoala, pentru ca, daca ar fi avut dificultati de integrare, ar fi putut sa se intoarca din cand in cand in C.R.I. Lucru care nu s-a intamplat niciodata. Cand am lasat-o la scoala in prima zi, cu inima cat un purice (amandoua), nu stia un cuvant in franceza. Cand am luat-o de la scoala dupa amiaza, avea un zambet pana la urechi si mi-a spus "mi-am facut o multime de prietene!", lucru pe care nu l-am putut intelege. In orice caz, dupa o zi de scoala, stia sa spuna cum o cheama, cati ani are, din ce tara vine, ce a mancat la cantina... Iata de ce eu ti-as sugera sa nu incepi cu baietelul tau un curs intensiv de franceza in Romania: un adult da, dar un copil de 7 ani nu prea vede interesul... In schimb, cand ajunge aici, va vrea sa fie la fel ca ceilalti, va vrea sa-si faca prieteni, iar motivatia va veni singura, fara sa fie nevoie sa-i explici "de ce". Cu fetita mea s-a intmplat si altceva: si-a data repede seama ca e "diferita" fiindca nu vorbea aceesi limba. Asta a motivat-o, si daca in Romania era mai degraba un copil timid, aici a incercat sa se afirme, de la inceput, si mi s-a intamplat sa aud ca ea era cea care organiza jocuri in recreatii, jocuri pe care le cunostea din Romania... desi nu vorbea aproape deloc franceza!!! Spun toate astea ca sa te incurajez: totul se va petrece bine cu Vladut; copiii sunt draguti, chiar le va placea sa-l ajute, sa-l invete lucruri noi, invatatorii si tot personalul din scoli sunt admirabili, nici un copil nu e lasat de-o parte! Iti dai seama ca 8 ore petrecute in fiecare zi intr-o "baie de limba franceza", intre copii ca si el, conteaza mult mai multdecat orice curs intensiv in Romania?... Atat pentru azi... Pe curand, Lulu

[cataghe]

Multumesc frumos, Lulu, chiar mi-ai luat o piatra de pe inima! Vezi, eu cum nu sunt filoloaga, nu ma gindisem la chestia cu accentul - ca daca il invat eu ii imprim "minunatul" meu accent! Cred ca deocamdata il las in pace cu franceza. E frumoasa ideea sa-i spun mai degraba despre Franta, sa-i arat poze, etc., dar asta voi face mai tirziu, cind vom avea deja ceva sigur, ca sa nu-l zapacesc de cap! Pupici, Catalina. This is the first day of the rest of my life!

[lu.more]

Catalina, eu am povestit doar ce s-a intamplat in cazul nostru, iar cand am zis "eu iti sugerez sa..." era tot din prisma experientei proprii. Acum, voi veti face cum credeti ca e mai bine. Dar un lucru este sigur: un copil se adapteaza uimitor de bine, iar in cateva luni va cunoaste limba aproape la perfectie. Mult suces! Cu bine, Lulu