sufletelul

[guapa]

Vroiam sa va intreb cum va simtiti in strainatate? Mai precis ce va face sufletelul? Stiu ca dorul de casa e mare... Eu una ma simt ca o straina si intotdeauna o sa ma simt asa. Mi-e greu sa-mi fac prieteni. Dupa aia cand cauti ceva de lucru iti dai seama ca pentru ei nu esti altceva decat un strain. Familia de aici nu e ca la noi acasa. Sunt diferiti, chiar reci as putea spune chiar daca sunt latini. Voua cum va merge?

[crinuta]

Eu am fost mult plecata, si abia astept sa plec din nou. Niciodata nu mi s-a parut ca sunt reci, dimpotriva, am intalnit oameni foarte draguti, saritori, dezinteresati. Crinuta

[claudia_2803]

Si eu ma simt aici singura si straina.Mi-e dor de toti cei de acasa.Mai ales in preajma sarbatorilor.[q]Simt ca mi-au ramas radacinile acolo si aici nu voi prinde altele niciodata.[titanic] Claudia&Laurici

[SoMo]

Guapa, de cat timp esti in Spania? Eu sunt plecata din tara de 6 ani, si la inceput mi-a fost foarte greu:tot timpul ma gandeam acasa, imi era dor dupa cum se spune, si de gropile de pe drum, si de prieteni si de dusmani. Dupa 4 ani am reusit sa merg pentru prima oara inapoi in Romania [bicla]si nu stiu cum, dar din momentul in care am pus piciorul in tara mi-a trecut dorul instantaneu. Poate ca prin comparatie mi-am dat seama ca noua mea viata in Canada nu se poate compara cu cea pe care as fi dus-o daca ramaneam in tara. Nu vreau sa ponegresc tarisoara noastra, Doamne Fereste, nu la asta ma refer, ci la faptul ca dupa ce m-am intors in Romania intr-o vizita scurta mi-am dat seama ca viata pe care o duc acum este de fapt viata pe care o doresc. In acel moment am facut pace cu mine insami si zic eu, atunci am acceptat cu adevarat faptul ca traiesc intr-o alta tara si ca Romania este "trecutul" meu si Canada "viitorul" De atunci viata mea a devenit mult mai usoara aici, insa cu toate astea, de cate ori aud pe cineva spunand un cuvant rau despre romani sau Romania, imi vine sa il strang de gat, iar cand vine vorba de Brasov sau alte locuri dragi mie, ma apuca nostalgia. Insa macar nu mai am sentimentul pe care il aveam inainte, ca daca nu ma urc in primul avion catre Romania o sa ma sufoc.[bang] Intr-un cuvant, am invatat sa traiesc cu decizia pe care am luat-o acum 6 ani, sa ma bucur de noua mea viata in Canada dar in acelasi timp am invatat sa pretuiesc amintirile pe care la am de acasa. Sper ca intr-o zi sa cunosti si tu aceasta "pace sufleteasca" de care iti vorbesc, insa da-ti timp. Numai el le rezolva pe toate. Cu prietenie [canada]

[maudi]

sufletelul e cu barbatelul. sta el aici, aici stau si eu. pleaca in Uganda, acolo o sa-mi fie cuibusorul. numai la Polul Nord sa nu plece ca nu imi place frigul [:o)]

[adunapurici]

Sufletelul meu este pe drumuri, bantuie de nu se poate... Intr-adevar, primii 3 ani departe de parinti (mai ales frati!) si prietenii de acasa sunt cei mai grei. Apoi probabil ca se produce o oarecare maturizare, realizezi ca esti in stare sa iti faci prieteni si in alte locuri, si de alte natii, apoi ei se muta sau tu te muti si realizezi ca prieteniile se racesc sau se rup, oricat ar fi fost de stranse, e adevarata povestea cu ochii care nu se vad (noi avem niste prieteni tare dragi care s-au mutat in Texas de vreo 1,5 ani si ne-am mai vazut o singura data de atunci...vorbim la tel, dar ei sunt ff ocupati, e tare diferit acum, inainte eram trup si suflet unii langa altii). Asa cum mai spunea cineva pe forum, aici oamenii au o educatie fff individualista, sunt foarte amabili, dar greu te poti apropia cu adevarat de cineva (asa cum intelegem noi latinii...sau balcanicii...nu sunt sigura!), chiar daca ajungi la vizite si petreceri si ajutat unul pe altul, nu prea ajungi suflet in suflet decat poate cu europeni... Oricum, eu am avut norocul sa imi permit sa merg acasa aprox. o data la 6 luni (desi asta a fost uneori un fel de rasucire a cutitului in rana), Mihai n-a fost asa de norocos si in vara imi spunea ca-i e dor de praful Bucurestiului (el este si o persoana pe care o deranjeaza ff putine lucruri, sincer cred ca ar putea trai si pe Luna, cu 2 conditii: sa nu fie singur si sa aiba sifon!) si radem amandoi de diversele mitocanii pe care le ai de inghitit cand mergi acasa, pe aici nu te injura nimeni, ba eu am mai capatat si prostul obicei sa comentez absolut orice, caci oricum nu intelege nimeni si cand merg acasa dureaza pana imi pun lacat la gura, era sa o iau pe coaja iarna trecuta...de la un sofer de taxi! Deasupra tuturor, noi suntem destul de optimisti in ceea ce priveste mersul lucrurilor in Ro si ni se pare ca se vad schimbari in bine, nu mari, dar nimic important nu s-a intamplat vreodata peste noapte, asa ca nu se va intampla nici de data aceasta. Dupa parerea mea, in orice tara sunt avantaje si dezavantaje, dar sufletelul tot acasa ramane si acasa este acolo unde te-ai nascut si ai copilarit... BaLaurelu'