viata grea de mama

[Tareia]

Dragi mamici, am ezitat mult inainte de a scrie aceste randuri, dar apoi am hotarat sa-mi exprim gandurile... Sunt oare singura careia viata de mama i se pare unul din cele mai grele sarcini pe care le-a dat Dumnezeu omului? Am citit ca pt. multe mame nasterea copilului lor a insemnat cea mai mare fericire din viata. Si eu am simtit aceasta ca pe o mare realizare,dar nu ca pe o mare fericire. Din clipa in care am nascut au urmat cele mai mari greutati pe care le-am trait in viata aceasta. Incepand cu nasterea propriu zisa care a insemnat cea mai mare durere fizica pe care am simtit-o de la venirea mea pe lume si continuand cu alaptatul din ora in ora, noptile nedormite, durerile de spate si de picioare pt. care a trebuit sa merg la spital, imposibilitatea de a manca macar in ritm normal, lipsa aproape totala de timp pt. mine insami sau pt. sotul meu sau macar pt. treburile casnice, toate ma fac sa afirm,cateodata sa strig chiar, ca viata de mama nu e atat de roz si de fericita precum se spune. Au trecut 9 luni de cand am nascut, iar pana acum totul mi s-a parut un haos total, iar viata de mama de zi cu zi cu nimic mai speciala decat viata de dinainte. Dimpotriva e insotita de mult mai multe greutati care in cazul meu nu sunt sterse de un zambet sau un gangurit. Va rog sa ma iertati daca sunt dura, dar eu cred ca sunt doar realista.Repet, sufleteste vorbind ma simt mai implinita decat inainte, dar din pacate acest sentiment nu are puterea sa stearga stresul pe care il simt in fiecare zi. Daca privesc totul prea negativ va rog sa ma ajuati sa-mi schimb perspectiva pt. ca in fiecare zi ma trezesc cu un sentiment de neplacere si de stres ca iar o iau de la capat cu plansete, luat in brate, dureri de spate si de picioare, imposibilitatea de a face ceva pt. mine sau pt. casa. Cel putin fizic vorbind ma simt ca o batrana de 60 de ani. Mamelor cu adevarat fericite, va rog sa-mi transmiteti si mie din bucuria voastra de a fi mame si sa-mi dati sfaturi despre cum sa o fac sa umple si in inima mea!

[Tareia]

Va rog sa-mi scuzati cele doua greseli de exprimare de la inceputul si sfarsitul mesajului.Tot starea mea proasta e de vina.

[Elenalove27]

Tareia am citit subiectul tau si m-am intristat asa de tare incit lacrimele nu le-am putut stapini.[q] Sti, eu sunt insarcinata in 35 de saptamini si totul sa intimplat pe neasteptate , (ma refer ca eu sa ramin gravida)...si inainte sa ramin insarcinata mereu ma intrebam -Oare se va schimba viata mea avind un prichindel? Oare o sa mai am timp de mine? Oare ce ma voi face cind va plinge ?..etc ...imi puneam si inca imi mai pun 100 de intrebari care nu le gasesc raspuns , dar niciodata nu mi-a trecut prin cap ca se poate intimpla sa fie atit de rea situatia cum spui tu (poate dupa ce voi naste iti voi da dreptate)[^] Inainte sa ramin insarcinata imi cumparam haine pe fiecare zi daca aveam ocazia imi faceam parul de 3 ori pe sapt la coafor, mergeam la pedichiura-manechiura de fiecare data cind aveam nevoie, discoteca nu imi lipsea simbata si duminica,..etc.Acum tot ce ma atrage este bebelica al meu din burtica,si nimic absolut din ceea ce faceam inainte. Poate ai dreptate in legatura cu durerile nasterei lipsa de timp pentru tine etc...dar daca incerci sa te calmezi si sa iei lucrurile incet cu incetul poate vei reusi sa ai timp si de tine , pentru sotul tau,treburile casnice...etc. Tareia [flo] nu stiu daca tu privesti totul negativ ca sa iti schimbi prespectiva , tot ce stiu in momentul de fata este ca eu ma bucur enorm sa am un prichindel in viata mea sa stiu pentru ce sa traiesc si pentru ce sa lupt in viata . Sincera sa fiu nu stiu cum sa te incurajez sau sa iti dau sfaturi , am scris doar ca sa sti ca cineva a citi subiectul tau si vrea sa te incurajeze sa fi tare si calma. Mama mea (care a crescut 5 copii singura)mereu imi spunea ca -Viata de mama nu este deloc usoara- Te pupic dulce si multa sanatate !

[Adela]

Din "Supa de pui pentru suflet de mama", Semne de experienta materna avansata: "Ai atins o etapa noua in evolutia ta de mama. Toate semnele te previn ca este asa. Stii ca ai trecut pragul de mama incepatoare si ai trecut la avansat cand: 1. Vrei sa inchei un contract cu copilul care a stricat jucaria preferata a copilului tau si l-a facut sa planga. 2.Ai timp sa te epilezi doar pe un picior. 3.Te ascunzi in baie ca sa fii o clipa singura. 4.Copilul tau vomita si tu faci palmele caus. 5.Copilul altcuiva vomita la o petrecere si tu iti vezi mai departe de farfuria ta. 6.Ai inceput sa stapanesti arta de a pune ouale si clatitele pe farfurie fara sa le atingi. 7.Copilul tau tine neaparat sa-i citesti cu voce tare "A fost odata un omulet sarit" pe peron iar tu te conformezi. 8. Speri ca bulionul picant e facut din legume pentru ca este singurul lucru pe care il mananca copilul tau. 9. Nu suporti gandul ca fiul tau va avea o prietena. 10.Urasti gandul ca o sa aiba o sotie. 11.Te trezesti taind sandwich-urile pentru sotul tau in forme neobisnuite. 12. Treci repede peste scena in care vanatorul o impusca pe mama lui Bambi. 13.Te obsedeaza faptul ca fiul tau se agata disperat de tine in prima zi de scoala, apoi te obsedeaza faptul ca se grabeste sa intre in scoala fara sa se uite inapoi. 14.Iti amintesti de tonul mamei tale cand tu insati rostesti" nu cu hainele bune!". 15.Incetezi sa o mai critici pe mama ta pentru felul in care te-a crescut. 16.Iti pierzi somnul. 17.In lipsa de apa, folosesti saliva proprie ca sa-ti cureti copilul pe fata. 18.Citesti ca in general, un copil de 5 ani pune 437 de intrebari pe zi si te simti mandra ca al tau este "peste medie" 19.Angajezi pe cineva sa stea cu copiii, pentru ca n-ai mai iesit cu sotul tau de ani de zile, apoi iti petreci jumatate din timp telefonand acasa sa verifici ce fac copiii. 20. Spui cel putin o data pe zi "nu sunt facuta pentru munca asta" dar stii bine ca n-ai da-o pentru nimic altceva." [flo] Adela & Julia 1 an si 4 luni

[Tareia]

Draga Elena iti multumesc pt. raspuns. Intr-adevar e bine sa stii ca cineva te asculta si incearca sa te inteleaga. Nici la mine sarcina nu a fost programata, poate de aceea m-a cam luat totul prin surprindere. Eu ma asteptam ca in fiecare zi sa simt numai bucuria de a avea copilasul langa mine. Acum imi dau seama cat de copilareste gandeam. Viata e o impletire de rele si bune,nu poate fi totul roz. Deci cu toate ca imi iubesc copilul foarte mult si avem momente frumoase, nu pot sa neg suferinta pe care venirea lui pe lume o aduce.Si aceasta e de multe ori mare, mai ales la nivel fizic,cand el e bebelus. Important e sa ai pe cineva langa tine sau macar in acelasi oras care sa stea cu copilul atunci cand tu vrei sa mergi la coafor sau la cumparaturi sau la discoteca. Eu aici nu am pe nimeni,parintii sotului meu stau la 500 de km departare de noi,deci eu si sotul meu trebuie sa stam non stop cu baietelul. Iar daca el mai si lucreaza pana seara la 9 sau 10, atunci ce te faci? Pana la varsta de 1 an copilul nu poate sa mearga,iar daca ii mai si place in brate si e cam greut cum e baietelul nostru, spatele si picioarele mamei cam cedeza.Ce sa mai vorbim de noptile in care se scoala si nu vrea decat la mama in brate care trebuie sa faca ture prin casa sau chiar sa alerge ca sa-l linisteasca. Poate copilasul tau nu va fi asa, dar oricum daca vei fi singura si vei sta toata ziua cu el, fara rude fara ajutor, atunci viata de mama va fi mai degraba grea decat frumoasa dupa parerea mea.Trebuie sa fim realiste, sa stim ca ne asteapta multe momente grele care aduc o suferinta ce nu poate fi trecuta cu vederea asa usor si ascunsa in spatele unor cuvinte frumoase. Doar poate auzim si alte pareri,poate depinde de fiecare cum priveste lucrurile.

[eapopescu]

Nu dispera, lucrurile se vor mai schimba ... in bine [:D] ... in numai cateva luni, vreo 2-3. Nu inseamna ca o sa puteti lua linistiti cina la un restaurant toti trei dar o sa incepi sa "capeti" mai mult timp de odihna, o sa doarma toata noaptea (de pe la un anisor) chiar daca o sa se mai trezeasca plangand uneori o sa adoarma repede la loc. Cand ne aducem aminte de primele luni ca parinti avem o singura replica, si eu si sotul meu " a fost cumplit!" si eu am avut-o pe mama mea sa ne ajute! Mancam nemestecat si aveam dureri de stomac! Dar asta si pentru ca tineam mortis sa fac totul de una singura (mama gatea si facea curat). Dupa primele 2-3luni i-am mai "cedat" din sarcini si mamei ca deja nu mai puteam! Dar acum e mult mai bine si ma descurc singura toata ziua, ba chiar am inceput sa si gatesc [:D]!!!

[Dana_]

Draga Tareia sa stii ca intradevar e greu. Copilasul meu are aproape 9 luni dar tot mi se pare foarte greu. Inainte de a naste ma gandeam ca nu va fi greu insa am aflat la iesirea din maternitate cum e.Pe langa faptul ca aveam inca dureri,trebuia sa ma trezesc din ora in ora,nu aveam timp de nimik.Pe mine ma mai ajuta mama si sora mea,veneau cam 2 ore pe zi timp in care dormeam binenteles.Asteptam sa treaca timpul,sa fie mai usor,dar vad acum ca si dupa 9 luni e tot nasol.Sa stii ca abia astept sa umble sa vorbeasca,sa creasca, sa nu mai trebuiasca sa ma trezesc noaptea la el.Asta se va intampla peste cativa ani cand deja sunt batrana.Pe langa asta sotul meu nu ma ajuta deloc.Am facut copilul din greseala si uneori imi pare tare rau ca l-am pastrat.Dar asa a fost sa fie.Mi-am stricat tineretea,nu m-am gandit ca am 21 de ani si mai am de facut multe,sa ma realizez,etc. Dana&bb Andy

[Gaby]

WOW! E greu....nu esti singura, cel putin mai sunt eu.....si ea, si ea.....M-am tot gandit in ultima perioada ca ma simt astfel (debusolata?!)pentru ca RAzva nu este un copil asteptat...si ma gasit nepregatita... de un an jumatate...De cele mai multe ori nu ma recunosc, ma uit in oglinda si vad alta femeie, este adevarat m-am schimbat enorm, dar parca acum sunt ceva mai puternica, astai unu dintre "castiguri".Totul mi se pare greu...uneori ma intreb daca mai pot sa fac totul singura....Sa am grija de casa, sot, copil ...eu m-am "taiat" de pe lista...Asta ma debusoleaza mai mult... De curand, cumnata mea intr-un moment de "intimitate", mi-a spus ca nu ma recunoaste,candva nu ieseam afara din casa nemachiata, super ingrijita...(coafor...)Mi-a spus ca la facultate eram un exemplu( nu stiam asta)..Acum....le este mila de mine.....cam asta este diferenta...plus ca m-am ingrasat muuuuult...si nu am vointa sa fac ceva pentru mine.....Toata energia o folosesc pentru copil.Restul nu mai conteaza....nu stiu daca la asta va referiti voi, poate nu sunteti pe aceasta lungime cu mine, dar mie asta mi se intampla...plus o imensa stare de frustrare.....deznadejde.....Am si o parte de fericire, portie zilnica cand vad ca ingerasul zambeste.....dar uneori sunt trista si nu stiu de ce.....chiar daca el este tot un zambet....a se intelege ca imi iubesc copilul si nu regret nimic, nici o clipa!Problema este a mea , nu a lui.. ce se intampla cu mine, noi (familia )ce s-a schimbat de cand a venit pe lume copilul?Totul s-a schimbat....la 180grade...si nu inteleg de ce...nimeni nu mi-a spus de asta!Vineri am intrat pe chat si cineva ma intreba de cand sunt membru...nu ma stia (normal)Atunci i-am expicat ca pe data de 19 implinesc 1 an de cand sunt pe forum DC dar nu am intrat niciodata pe chat, atunci era prima data....si am stat, cred, 10 minute, ca in rest NU AM TIMP.Cred ca o sa inchei,din lipsa acuta de timp am devenit foarte superficiala...nu mai am timp- copilul cere apa! Ca o concluzie Daca prin abstract...deci...offff..cred ca nu as mai lua-o de la capat....Si spun tuturor sa cantareasca bine inainte de a avea copii....daca sunt pregatiti...Poate este doar o stare trecatoare...SPER!Ieri, de ziua mea, sotul mi-a daruit "Alchimistul"...spera sa vad viata in roz..... Poate nu ar trebuie sa postez...sa-mi spun gandurile negre, dar am scris...asa ca... gaby http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=739&cid=488

[anis]

Vorba Adelei...[:D]cam asa sta situatia! Eu as da orice sa trec prin ce treci tu, tinand cont ca ma chinui sa am un copil de ani de zile. Niciodata nu am sa gandesc asa, pt ca nici nu stiu daca am sa am vreodata...si asteptarea asta ma innebuneste ..si e o stare cumplita . Eu zic, sa te consideri norocoasa, ..daca te gandesti la cele care vor si asteapta...o sa intelegi! Va veni si timpul tau! [pup] AniS

[crinuta]

Si eu spun sa ii multumesti lui Dumnezeu pt darul pe care ti l-a facut. Stiu ca este greu, dar din ce spui tu parca nu ai nici un pic de bucurie in suflet. Oare ingerasul acela nu te poate face sa zambesti? Crinuta