viata grea de mama

[trisha]

Tareia, eu iti dau dreptate cand spui ca misiunea de a fi parinte, ca sa nu-i nedreptatesc si pe taticii care se ocupa de copii, este printre cele mai grele lasate de Dumnezeu omului. Ioana noastra a fost un copil destul de cuminte, a avut si perioade in care a dormit noaptea, a dormit singura in patut in camera ei de pe la 8 luni, si totusi....episoadele de plans, noptile agitate, perioadele cand era bolnava, mofturile la mancare, refuzul somnului la pranz dupa care urma o perioada de cumplita agitatie, etc. ne faceau de multe ori pe mine si pe sotul meu sa ne simtim deznadajduiti si la capatul puterilor. Si noi ne-am crescut singuri copilul pana acum (n-am fost plecati fara ea decat 6 ore intr-un an si jumatate!) si intr-adevar au fost dati cand simteam ca nu mai putem rezista. Cred ca este omeneste sa simti cateodata ca viata de mama nu e chiar asa roz, de fapt eu cred ca e gri la inceput, iar abia dupa aceea incep sa apara tente de roz. Da, primele luni au fost cumplite, sigur ca ne iubim copilul, dar marturisesc ca au fost dati cand as fi dat orice pentru un somn zdravan. Asta e. Cand esti nedormit de nu stiu cat timp, cand esti frant de spate iar stomacul se revolta din cauza dumicatilor inghititi pe nemestecate un zambet sau un gangurit de copil sterge toate astea doar in filme. Ce te ajuta cu adevarat este un sommn zdravan, o masa luata in conditii omenesti, si vreo doua ceasuri in care sa faci exact ce ai chef. Da, un copil este o mare bucurie, n-as schimba nicidecum statutul meu actual, acela de mama pe cel anterior, insa o mama nu traieste doar o dulce fericire, cu zilele si noptile luminate de ganguritul suav al copilasului. E greu. E foarte greu cateodata. E cumplit de greu in una sau doua situatii. Dar asta e. Mangaie-te cu gandul c-o sa cresca, o sa inceapa sa mearga si sa vorbeasca, si atunci vor aparea alte probleme, dar pe care, fiind antrenata din perioada asta, le vei putea rezolva mai usor. Bafta si sanatate multa, Tareia! Toate trec. Toate se rezolva. Chiar daca iti mai pierzi cumpatul si increderea uneori (si e omeneste sa fie asa) conteaza sa-i arati copilului tau cat de mult il iubesti. Si el te va rasplati. Caci si a iubi, tot de la mama se invata. Sanatate si sa cresteti mari, Trisha

[Adela P]

Draga Tareia, eu as schimba prioritatile putin, adica cum ai putin timp liber, sa zicem bebe doarme, fa ceva pt tine, lasa si cratita, si curatenie si spalat. Fa o baie cu uleiuri aromate de exemplu, o manichiura, o pedichura, citeste o revista, fa ceva ce-ti place, pur si simplu cauta sa faci ceva ce te relaxeaza. Curatenia poti s-o faci si maine, iar macare poti sa order out. Punct. Dar o mamica si un bebe fericit nu poti sa amani de pe o zi pe alta. Adela http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Adela%20P

[Samurai-lady]

Buna dimineatza Tareia si bebe[copil], Hai ca bebele meu doarme [cool] si am timp sa scriu.Ce fain de tineeeeeeeeee....te-au ajutat ai tai pana la 6 luni.Ai mei au venit in Japonia si au stat o luna.Dar...pana am nascut si apoi am stat in spital au trecut 2 saptamani.Mama m-a putut ajuta deci...doar 2 saptamani.Cand a venit ziua intoarcerii in Romania,mama avea asa niste lacrimi mari in ochi si imi tot spunea:Doamne ce greu o sa-ti fie,ca inca e bebe micutz si tu nu esti refacuta dupa nastere. I-am zis sa nu-si faca griji ca o sa fie totul OK. Si...a fost greu,dar nu imposibil. si am satisfactia ca AM REUSIT !!!! ...ca l-am crescut pe bebe singura,cu ajutorul sotului,ajutor pe care il primesc mai mult sambata si duminica. Auzi.....tu nu il poti lasa putin pe bebe la bunici ? Sau nu stau asa de aproape ? Eu am noroc ca il pasez pe bebe la bunici marti si joi,cand pot sa merg si eu la job si sa mai prind timp sa ma relaxez, mai un window shopping,sa mai iau contact cu lumea. Daca bunicii nu ar fi disponibili cred ca l-as lasa cu ora la cresa,pana termin cu jobul. Draga Tareia...mai lasa-l pe bebe sa planga. Se opreste,dar dupa un timp. Pana l-am dezvatzat pe Kenta plangea cam 30 minute sau chiar o ora.Nu il luam in brate,ii vorbeam ,il mangaiam,ii spuneam frumos ca ca e baiat mare si ca trebuie sa doarma singur. Dupa cateva sedinte de plans akum adoarme singur cu ursuletzul lui preferat si cu perna lui. Doctorii japonezi-la care am mers eu-sunt cam toti sariti de pe fix bine de tottttttt,dar sfatul pediatrului mi-a prins bine. La controlul de o luna mi-a zis:mai lasati-l sa planga noaptea, ca e un bun exercitiu pentru plamani,plus ca trebuie si mama sa se odihneasca.Si bine ca l-am ascultat.Dupa cateva nopti dormeam si eu bine,fara plansete,lapte si alte kestii. Va pupam [pup][copil] Samurai-lady si bb Ken

[Julie]

quote:

---

Originally posted by Adela
Din "Supa de pui pentru suflet de mama", Semne de experienta materna avansata: "Ai atins o etapa noua in evolutia ta de mama. Toate semnele te previn ca este asa. Stii ca ai trecut pragul de mama incepatoare si ai trecut la avansat cand: 1. Vrei sa inchei un contract cu copilul care a stricat jucaria preferata a copilului tau si l-a facut sa planga. Da, io ies la scena deschisa si fac scandal. Total nejaponez, dar uneori nu se poate fara :))) 2.Ai timp sa te epilezi doar pe un picior. Unul pe zi, tot e bine :))))) 3.Te ascunzi in baie ca sa fii o clipa singura. Asta nu exista. Usa la baie sta totdeauna deschisa :)))) 4.Copilul tau vomita si tu faci palmele caus. Dupa care iti scoti bluza si stergi cu ea copilul :)))) 5.Copilul altcuiva vomita la o petrecere si tu iti vezi mai departe de farfuria ta. No, faci palmele caus si pentru acela... :)))) biliv mi :)))) 6.Ai inceput sa stapanesti arta de a pune ouale si clatitele pe farfurie fara sa le atingi. Si sa faci ochiuri in forma de inimioara :)))) 7.Copilul tau tine neaparat sa-i citesti cu voce tare "A fost odata un omulet sarit" pe peron iar tu te conformezi. Ii canti si "Ceata lui Pitigoi" si "Pupaza din tei" si o tii asa cel putin o ora :)))). Lumea va face poze si va filmeaza, dar cui ii pasa? 8. Speri ca bulionul picant e facut din legume pentru ca este singurul lucru pe care il mananca copilul tau. Nici din acela nu mananca daca nu e in forma de inimioara :)))) 9. Nu suporti gandul ca fiul tau va avea o prietena. Ba da, dar ai senzatia ca sigur va da peste o proasta...:)))) 10.Urasti gandul ca o sa aiba o sotie. Nu, cu conditia sa nu ia de nevasta o proasta :)))) 11.Te trezesti taind sandwich-urile pentru sotul tau in forme neobisnuite. Stelute si inimioare... dar ii plac...:)))) 12. Treci repede peste scena in care vanatorul o impusca pe mama lui Bambi. Si renunti sa te mai uiti la "Blade" care se difuzeaza asta seara la tv pentru ca piciul n-a adormit inca 13.Te obsedeaza faptul ca fiul tau se agata disperat de tine in prima zi de scoala, apoi te obsedeaza faptul ca se grabeste sa intre in scoala fara sa se uite inapoi. Consulti un psiholog sa afli cine reactioneaza normal: tu sau piciul? 14.Iti amintesti de tonul mamei tale cand tu insati rostesti" nu cu hainele bune!". Sau cand ii zici: "inghite odata, nu mai tine mancarea in falca!!!!" 15.Incetezi sa o mai critici pe mama ta pentru felul in care te-a crescut. Pentru ca acum tu esti mama ta in persoana. 16.Iti pierzi somnul. Dai vina pe varsta. 17.In lipsa de apa, folosesti saliva proprie ca sa-ti cureti copilul pe fata. Sau saliva copilului, in caz ca tu nu mai ai. 18.Citesti ca in general, un copil de 5 ani pune 437 de intrebari pe zi si te simti mandra ca al tau este "peste medie" Cand pune doar 436 de intrebari ii verifici temperatura. 19.Angajezi pe cineva sa stea cu copiii, pentru ca n-ai mai iesit cu sotul tau de ani de zile, apoi iti petreci jumatate din timp telefonand acasa sa verifici ce fac copiii. Si afli ca piciul a facut febra si te intorci urgent acasa. 20. Spui cel putin o data pe zi "nu sunt facuta pentru munca asta" dar stii bine ca n-ai da-o pentru nimic altceva." Nu-s facuta pentru munca asta, dar n-as da-o pentru nimic altceva! [flo] Adela & Julia 1 an si 4 luni

---

Curaj, Tareia, nu esti singura! Julie

[Tareia]

Julie,multumesc,mi-a prins bine un ras de dimineata. Stiu ca nu sunt singura, ca toate mamele trec prin greutati mari mai ales la inceput, dar am impresia ca tendinta generala este sa se minimalizeze aceasta suferinta, chiar sa se nege. Dovada sta in faptul ca toate femeile inainte de a avea copii nu aud decat cuvinte frumoase, iar cand vad cat de greu e, le e rusine sau chiar frica sa recunoasca pt. ca de, toata lumea spune cat de frumos e sa ai un copil. Asta am impresia ca se intampla mai mult in Romania. In Coreea si poate si in Japonia tinerii cantersc foarte bine inainte de a intemeia o familie si a avea un copil pt. ca asta inseamna sa-ti asumi multe responsabilitati si sa renunti pt. ceva timp la placerile vietii de dinainte. De aceea o fac foarte tarziu. Macar sunt realisti, si atunci cand stii ce te asteapta cu adevarat iti e mai usor zic eu. Aici in Coreea daca vine vorba de bebe,prima intrebare e" E greu asa-i?"(cu un ton de intelegere si mila). Dar in Romania cine te vede cu copil zice: " E frumos asa-i?"( cu un ton vesel, ca si cum acum ca am un copil viata mea e raiul pe pamant). Intr-un fel revolta mea e mai mult pe stereotipuri. Hai sa recunoastem ca e o sarcina foarte grea aceea de a creste un copil, presarata cu momente frumoase, ca orice alta etapa din viata noastra de altfel.

[oz]

draga Tareia, nu dispera, eu te inteleg perfect! Am nascut fata cand aveam 19 ani (greselile tineretii), eram studenta iar taticul student si el. Parintii mei ne-au ajutat mai mult financiar, tatal meu avea 2 joburi ca sa poata sa ne dea si noua bani, nu au avut timp sa ne tina copilul. Noi am locuit singuri si ne-am descurcat tare greu. Socrii desi ne-ar fi putut ajuta, sa vina sa stea cu copilul din cand in cand nu au facut-o pentru ca 'asa ne trebuie daca am tinut copilul'. Pe langa oboseala, mergeam si la scoala, mai aveam si nesiguranta zilei de maine, bursele erau mizerabile si lipsa de banii aproape ca mi-a luat mintile. Am trecut printr-o depresie post-natala cumplita, iar atunci cand am cerut ajutor la doctor mi-a zis: trebuia sa te gandesti...nu este usor sa cresti copii'. Dar incet-incet a trecut si mi-am revenit. Ce m-a ajutat pe mine foarte mult a fost 'jumatatea mea de ora', in fiecare zi lasam copilul cu sotul meu si ieseam la plimbare jumatate de ora singura, cand iti este greu in timpul zilei ai de ce te agata, vine ora X si atunci pot pleca, ma duc si ma plimb SINGURA. Ca sa te inveselesc iti spun ca frisca de pe tortul de mamica este al 2-lea copil. Eu am simtit bucuria de a fi mama cand am avut pe al 2-lea. Asta probabil pentru ca esti deja obisnuita cu ideea ca viata nu iti mai apartine, ca nu vei dormi noptile, ca nu vei avea timp pentru tine, ca....si atunci fara socul initial al pierderii independentei si a schimbarii radicale a modului de viata te vei bucura de copil.

[Julie]

Mai e o chestie pe care o aplic atunci cand mi-e greu. Imi amintesc ca eu am fost cea care a luat decizia de a avea un copil si am stiut dinainte ca viata mea se va schimba. Nimeni nu m-a fortat sa am copilul. E al meu si trebuie sa fac fata. Asa ca, strangand din dinti uneori, merg inainte. Cale de intoarcere nu mai exista, si chiar de ar exista - am stat si m-am gandit! - nu m-as intoarce. Or sa apara si ajutoare - al nostru a fost cresa. Al meu a fost si faptul ca mi-am cautat si gasit de lucru. E destul de altceva decat o noapte la disco sau la karaoke dupa care tanjesc, dar e totusi bine. Iar cand lumea zice "ce copil frumos si ce parinti beton!" (sau ne privim in oglinda si zicem noi :))))) ma umflu in pene ca un curcan :))))

[Adela]

quote:

---

Originally posted by Tareia
Julie,multumesc,mi-a prins bine un ras de dimineata. Stiu ca nu sunt singura, ca toate mamele trec prin greutati mari mai ales la inceput, dar am impresia ca tendinta generala este sa se minimalizeze aceasta suferinta, chiar sa se nege. Dovada sta in faptul ca toate femeile inainte de a avea copii nu aud decat cuvinte frumoase, iar cand vad cat de greu e, le e rusine sau chiar frica sa recunoasca pt. ca de, toata lumea spune cat de frumos e sa ai un copil.Asta am impresia ca se intampla mai mult in Romania. In Coreea si poate si in Japonia tinerii cantersc foarte bine inainte de a intemeia o familie si a avea un copil pt. ca asta inseamna sa-ti asumi multe responsabilitati si sa renunti pt. ceva timp la placerile vietii de dinainte. De aceea o fac foarte tarziu. Macar sunt realisti, si atunci cand stii ce te asteapta cu adevarat iti e mai usor zic eu. Aici in Coreea daca vine vorba de bebe,prima intrebare e" E greu asa-i?"(cu un ton de intelegere si mila). Dar in Romania cine te vede cu copil zice: " E frumos asa-i?"( cu un ton vesel, ca si cum acum ca am un copil viata mea e raiul pe pamant). Intr-un fel revolta mea e mai mult pe stereotipuri. Hai sa recunoastem ca e o sarcina foarte grea aceea de a creste un copil, presarata cu momente frumoase, ca orice alta etapa din viata noastra de altfel.

---

Tareia nu neg ca-mi este usor sa cresc un copil aproape singura. Dar este cea mai duuulce oboseala pe care am cunoscut-o...[:)] Ma simt cea mai implinita mamica cand vad ca(,) copilul meu este sanatos si de la primul ei zambet m-am topit pe loc.... Acum, cand imi spune mama, nu exista bucurie mai mare! Se duc toate pe apa sambetei: stresul, durerile de spate, oboseala, nervii... Micuta mea doar cu o mangaiere ma face sa ma simt cea mai fericita ca o am.... (o mangaiere? ei da= ma trage de par adica ma mangaie dragastos... ei si? n-ati vazut o mamica cheala... o s-o vedeti!) Eu la 24 de ani nu eram pregatita sa am un bebe ca deh... voiam sa mai copilaresc [;)]... AM facut copilul exact atunci cand am fost pregatita: dupa 5 a ni de casnicie, la 29 de ani! Eu mi-am dorit copilul si nici nu mi-as fi imaginat viata fara el. Recunosc, imi este greu dar nu se compara cu nimic acest "greu"! Este cel mai placut <greu> ce pot sa-l duc. [:)] Iti doresc tarie si ganduri bune! Adela & Julia 1 an si 4 luni

[mamica dulce]

Draga Tareia te inteleg prea bine ..stiu ce inseamna sa fii singura printre straini dar pe de alta parte avem puncte de vedere diferite[:D] Acum am 23 de ani,am un bebe de 11 luni..am venit aici imediat dupa ce mi.am luat licenta,cu burtica de 5 luni...de atunci sunt intr.o mare si adanca dezamagire...sotul meu este un neamt sarac lipit,nu imi permit nici jumate cat la mama acasa,nu ma ajuta cu absolut nimic la copil(chiar ii este scarba sa schimbe un pampers..cand apuc sa dorm duminica dimineata pana la 8..asta dupa nopti de veghe cand sotul doarme cate 12 ore in alta camera) ma trezeste si imi spune schimba copilul ca pute.Nu ii da de mancare,nu il schimba si mai mult nu ma ajuta cu NIMIC in casa,din contra imi spune ca nu am grija cum trebuie daca e gresia murdara,dezordine,nu gatesc mereu etc Nici macar in pat nu face treaba buna si am ajuns sa cred ca il iubesc din obisnuinta,traiesc acum cu gandul ca n.o sa tina mult si sa stii ca doare al naibii de tare. In afara caminului conjugal nu cunosc pe NIMENI..de fapt doar vecina mea de 70 de ani,nu iesim niciodata la plimbare,la film etc..am fost o data intr.un bar cat am fost in vizita la soacra.mea si mi.au dat lacrimile de dor,nu imi permit macar strictul necesar(coafor) nu mai zic de mofturi ca epilat/manichiura/pedichiura/fitness/aerobic etc M.am ingrasat enorm dupa nastere si am renuntat sa ma mai stresez pentru ca oricum nu am bani sa.mi cumpar haine,nici macar verigheta nu am ca e scumpa.La inceput sufeream ca un caine pentru orice gest,cuvant,acum nu ma mai poate atinge,nu mai sufar (prea des)ci ma enrvez,nu ma mai simt vinovata ca n.am chef sa spal podeaua sau sa.i fac mancare..si vad ca viata mea e mult mai frumoasa:)):))dupa cum vezi,adaptarea e foarte importanta:)) toate astea..si ma opresc aici cu povestitul- au fost surprizele pe care le.am inghitit aici si bineinteles nu banuiam ce o sa fie dupa 2 ani de prietenie cu sotul. DAR acum urmeaza partea frumoasa a povestii..urmeaza copilul meu care ,poate suna stereotip dar el este lumina si viata mea. L.am crescut asadar singura,fara o mana de ajutor de la nimeni,fara experienta,fara carti doar cu dragostea mea.Nasterea a fost cumplita dar nu m.a pregatit pt ce m.a asteptat acasa,singura cu un prichindel urlator si plin de toane,frig in casa(am nascut pe 1 decembrie)si eu taiata si infectata ingrozitor de nu am mers bine doua luni!!! Pana la 5 luni m.am trezit noapte de noapte de 4.5 ori,chiar l.am mutat din camera sotului pt ca ii perturba somnul aratam ca o fantoma dar nici macar o clipa nu m.am gandit ca ar fi ceva cumplit,zambetul lui este sursa mea de energie si de optimism,..am 23 de ani si sunt intr.o tara straina,abia vorbesc limba(acum dupa un an),scoala mea nu este valabila,nu am un ban al meu,doar ce pica de la sot dar ..nu mai sunt nefericita,am avut o depresie puternica(nu din cauza lui bebe ci pt ce am scris mai sus)dar fie ca sunt eu o leoaica veritabila:)) am trecut peste tot si ma bucur de fiecare zi cu Marc.Si as face la fel daca as putea da timpul inapoi. Am noroc ca este un copil exceptional de bun ,il iubesc pana la disperare,nu pot sa.l las sa doarma singur macar,ma joc cu el,vorbim si ne plimbam am fantezii care ma ucid cum ca ar pati ceva si ma vad pe mine cum mor in diferite feluri ..incerc sa alung tot cu o cruce si un Tatal Nostru(poate aici ma poate ajuta cineva,va rog!!) si ma bucur de fiecare clipa cu el,cu rabdare si rabdare..si rabdare..si cand doarme mai citesc o carte in engleza(am noroc ca am gasit o librarie aici) Nu stiu daca te ajuta cu ceva raspunsul meu,am simtit nevoia sa ma descarc ca si celelalte fete,sa stii ca nu e dracul chiar atat de negru si daca vezi partea buna o sa.ti fie mai usor,vad ca ai un sot bun si intelegator si prietene si asta conteaza enorm. Este greu sa fii mamica singura printre straini dar nu e imposibil si mai mult decat orice am un imens sentiment de satisfactie stiind ca am facut totul singura,ca am un copil atat de frumos de sanatos si de destept si ca ma iubeste (vine in bratele mele noaptea,ma striga,ma pupa,se lumineaza tot cand ma vede si rade la mine) si altceva nu.mi mai trebuie. Alt copil insa nu imi doresc..din multe motive..poate ca sunt totusi foarte tanara si vreau din suflet sa ma realizez profesional,pentru toata relatia cu sotul meu(care este totusi un om bun si ma iubeste enorm..imi repeta ca mai mult decat pe Marc,i.am spus ca nu pot intelege asa cevavoi ce credeti?),pentru ca nu avem suficienti bani dar mai mult decat toate pentru ca nu concep ca as putea adora alt copil mai mult decat pe Marc si pentru ca pentru sufletul meu acest copil este tot ce am nevoie. Intreaba.te acum daca tu ai putea trai fara acest stress si oboseala continua pe dcare ti.o da bebi...eu nu cred ca ai mai putea.. sa fii tare si ai sa gasesti bucurie si implinire,sa ne scrii anca si bebe Marc cel cumintel am scris enorm ,sper sa nu va fi plictisit,in schimb ma bucur ca m.am descarcat,acum ma simt mult mai ..usoara.....[flo][flo][flo]

[petra]

Da, este greu cu un copil mic, care plange noaptea, care te solicita la maxim si ziua, dar asta este rolul mamei, sa fie langa puiul ei tot timpul. Rol greu dar rasplatit cu un zambet de copil, cu primele silane rostite din care iese cuvantul "Ma-ma" ,cu primii pasi facuti si explemplele pot continua. Nu cred ca este bine, a privii un copil care pe o povara pentru mama, este poate chiar si un pacat in fata lui D-zeu, pentru ca acel copilas nu este vinovat cu nimic, nu s-a cerut sa vina pe lume, ci altii au hotarat pentru el asta! CAnd va este greu cu copii vostrii , cand va simtiti frustrate ca nu mai aveti timp de multe alte treburi, ganditi-va sau cititi sectiune de pe DC, unde sunt fete care-si doresc cu ardoare un copil, care incearca de ani buni, care trece prin tratamente grele pentru a deveni mame. Si eu mi-am crescut copilul absolut singura! Doar cu ajutorul sotului, cat putea si el dupa o zi de munca, si mai ales dupa ce am venit aici printre straini. Mi-a fost greu , dar nu m-am plans si am sperat ca v-a veni si o zi mai buna maine. Si timpul a tecut, eu nu ma simt imbaranita de grija pentru copil. Mai trist este sa imbatranesti cu gandul la un copil! La toti numai bine!