Esti timid (a) ?

[ruxij]

Eu am fost mereu o mare timida. Si mai sunt inca, dar m-am si schimbat enorm cu timpul, nu prea se mai observa, acum sunt considerata chiar cam "a naibii", sau "infipta", sau cum vrei sa o numesti. Mai apare in anumite situatii. Am 31 ani si in fiecare an am reusit sa mai inlatur ceva. In problema cu barbatii nu am experienta din pacate, din cauza timiditatii la mine a fost exact invers, nu prea am primit avansuri. Cum sa mi se faca avansuri, cand in liceu nici nu ieseam din banca si nu vorbeam cu nimeni? In general oamenii timizi se plang de lipsa relatiilor cu sexul opus, dar vad ca tu spui ca e exact invers, ceea ce ma face sa cred ca poate nu esti chiar asa de timida cum te temi. Refuza-i brusc pe cei de care nu esti interesata. Am fost constienta de problema mea si odata intrata la facultate, am hotarat sa ma lupt cu asta. Am inceput sa ma socializez mai mult, sa vorbesc cu cei din jur "pentru ca asa trebuie", adica imi impuneam singura, ca o sarcina, sa fac exercitii sa scap de "social anxiety". Daca vrei cu adevarat si faci exercitii indelungate, poti sa scapi. Cu adevarat afecteaza viata profesionala, si inca f. tare. Eu ma mir cum de mai ai problema asa acuta la 35 ani. Poate ti se pare tie ca e asa rau si poate totusi ai evoluat si tu spre bine. Numai tu poti sa iti autoimpui, sa te gandesti ca cei din fata ta sunt tot oameni ca si tine, cu nimic mai buni si de fapt nu prea te intereseaza ce cred ei despre tine, tu ai ceva de spus, spui si basta! Nu stiu dc. ai inteles ceva, eu asa fac si merge. Citeste carti motivationale (sunt peste tot in Bucuresti), pe mine ma ajuta f. tare. Numai bine! ruxij

[ariadna]

Ce inseamna "carti motivationale"? Care ar putea fi ele? ariadna

[ruxij]

E una: "Secretele Succesului: cum sa ne facem prieteni si sa devenim influenti" de Dale Carnegie. Mai am una de Napoleon Hill "Puterea de Convingere" si sunt multe asemenea in colectia "Carti Cheie" la Bucuresti, dar apar peste tot in lume. Se numesc carti "self-motivationale" si sincer, pe mine ma ajuta f. f. tare. Banuiesc ca nu pe toata lumea. Eu cartea de Dale Carnegie am citit-o de 5 ori si am inceput sa aplic cu succes o parte din ce am invatat de acolo, de un an aplic. Nu pot sa ma tine mereu de sfaturile acelea, dar viata mi s-a imbunatatit. Acum mi se cam pare ca fac reclama. ruxij

[Nikita73]

Draga Micosi, Bineinteles ca poti scapa de timiditate, doar sint destui oameni timizi pe lume si sint o multime de carti care te pot ajuta sa-ti invingi timiditatea. Nu stiu daca in Romania sint, dar in limba engleza sint destule. (daca dai un search pe internet poti gasi cite vrei). Eu nu cred ca timiditatea are de-a face cu zodia, ci cu personalitatea si experienta de viata a fiecaruia, se zice ca cei care au avut parinti foarte critici sint mai nesiguri pe ei (cazul meu), si din cauza nesigurantei apare si sensibilitatea la critica sau nevoia de a fi aprobat/laudat/sustinut de cei din jur. Cred ca foarte multi sint timizi in perioada adolescentei, iar pentru unii persista toata viata daca nu fac eforturi constiente sa o depaseasca. Oricum, mie imi sint mai simpatice persoanele timide si ma atrag mai mult decit cei plini de ei care se cred buricul pamintului.[berica]

[champi]

quote:

---

Originally posted by micosi
Dragele mele, va multumesc din nou pt raspunsuri dar observ ca voi imi descrieti numai situatiile extreme, cum ar fi sustinerea unor examene unde marea majoritate dintre noi au emotii, dar ce te faci cu sexul opus? In orice imprejurare ai fi, barbatii care observa ca au in fata lor o timida isi inchipuie ca datorita farmecului lor te manifesti asa si au impresia ca esti usor de cucerit. Asta ma enerveaza cel mai mult, sa las o impresie gresita si eventual sa suport avansuri din partea unor masculi care nu-mi fac nici o impresie.[bang]

---

Scuze, pe mine treaba cu barbatii nu m-a facut niciodata sa-mi pierd somnul, poate din cauza asta m-am referit la examene si interviuri pt slujba, care mi se par intr-adevar importante in viata cind ai problema timiditatii. Un barbat, daca este sa fie, te va aprecia si va stii sa sparga bariera timiditatii, in cazul in care merita. Restul, care sint asa cum spui si tu, neinteresanti pt tine, cum e val, ca valul vor trece, daca mi se permite sa parafrazez. Ah, noroc ca n-am trimis inca mesajul, ca intre timp m-am mai gindit. Tu probabil ai o jena relativ la faptul ca unii ar putea sa creada ca ii placi, cind de fapt putin iti pasa de ei. Aici e deja si un pic de orgoliu, si mi se pare normal. Pai lasa-i, draga, sa-si expuna muschii si cocosismele cit vor, si la sfirsit intreaba-i dulce: tu chiar crezi ca ma intereseaza ce spui??? Am ascultat si eu din politete [;)]. In rest, numai de bine sa auzim [cheers]

[micosi]

Champi, m-ai ghicit, cred ca e vorba mai mult de orgoliu [;)]. Imi plac f mult sfaturile pe care mi le-ati dat (Tora 97)si cred ca o sa incep si eu sa le aplic.Adevarul este ca sunt si un pic comoda, ma lamentez cu problemele mele, dar nu fac mai nimic sa le depasesc(o sa caut si eu cartile pe care le propuneti voi). Am incercat si eu sa pic in extrema cealalta (aroganta, [zz]obraznicie)ca sa-mi maschez timiditatea, dar asta nu tine mult pt ca ma intereseaza al naibii de mult ce cred altii despre mine (desi n-ar trebui)si nici nu-mi place sa jignesc. Pana la urma am ajuns la concluzia ca datorita educatiei primite sunt asa cum sunt (vedeti ce bine-i sa poti da vina pe cineva)si ma gandesc de 100 ori pana sa-mi spun si eu parerea intr-o situatie, nu care cumva sa jignesc pe cineva. Pana la urma, avem si noi sarmul nostru chiar daca suntem timide! [bis][bis][bis]

[roxanal]

parerea mea, si numai a mea, este ca toti cei care se recunosc in ceea ce-a descris micosi acolo au ceva probleme fata de persoana lor, n-au incredere in ei, probabil ori ceva traume, nu neaparat cunoscute in copilarie, poate parinti prea autoritari sau poate prea acaparatori, va rog sa nu va suparati pe mine, nu o spun cu rautate, mai ales ca si eu am fost in aceasta situatie...dar acum la mine-i istorie...am reusit sa las aproape totul in urma mea.. Roxana Lilea,mama Mariei 2 ani si ceva

[Puck]

Fetelor, sinteti pur si simplu adorabile! In epoca pornografiei atotputernice si a indecentei generalizate, voi va plingeti ca rositi si ca va tremura colo, ca-n secolul trecut, o gleznisoara, o minutza... E ca si cu pistruii: nu stiu voi ce si cum ginditi, dar mie-mi sint tare dragi pistruiatii de la natura, care nici nu-si ascund comoara... [:D] Puck

[gabrielat]

Si eu sunt o timida, dar colegii mei de serviciu ar spune ca nu este adevarat. Depinde si de felul omului. Eu datorita timiditatii cand m-am angajat aveam o fata atat de grava incat toti au spus ca sigur sant o scorpie pe cand eu incercam sa ascund(nu prea bine) emotia si stanjeneala. Acum pot sa spun ca m-am schimbat, si inca mult, depinde si in ce mediu lucrezi si cu ce oameni vii in contact, pana la urma te schimbi fara sa vrei. Acum colegii ma caracterizeaza ca o persoana amabila dar si dura cand trebuie. gabi

[dita]

Ca si Roxana si eu cred ca in spatele timiditatii stau alte probleme in majoritatea cazurilor. Si eu sunt o timida si cauza e neincrederea in mine, nemultumirea de propria persoana. Tot timpul trebuie sa-mi demonstrez prin cate ceva ca pot si eu face fata situatiilor. Cu cat ajung sa cunosc o persoana mai bine imi depasesc timiditatea dar in rest… Din pacate sufar foarte mult ca nu indraznesc sa ripostez niciunui vanzator, functionar prost crescut, asa ma pierd cu firea ca aproape ma apuca plansul si acesta- I un mare dezavantaj in ziua de azi. Daca nu esti un pic batos, sigur pe tine peste tot ai de suferit. Am citit si eu carti gen “Secretele succesului” dar nu prea se lipeste de mine, teoretic da, practic… Voi cum procedati cu functionarii, vanzatorii etc care va reped si care (unii) chiar profita daca te vad mai nesigura putin?