Esti timid (a) ?

[Anina_n]

Hai sa detaliez un pic, si eu. Nu par timida [8)] pt. ca, stiindu-ma timida ma controlez si arat exact opusul, o persoana foarte sigura pe ea. [:D] Cu barbatii nu prea am probleme ! In adolescenta am avut, eram prea rusinoasa. Dar sotul a stiut cum sa sparga gheata. Acum, doar daca un necunoscut mai aratos imi adreseaza vreo vorba, rosesc. [:I] Asta pt. ca, nu imi place sa fiu in centrul atentiei. Sunt o fire mai retrasa, mai retinuta, dar nu si intre prietenii apropiati. De ce, poate unde am crescut intr-o familie cu 2 frati mai mari, nefiind prea bagata in seama, m-am retras in coltul meu. Si cum sunt in centrul atentiei, nefiind obisnuita, rosesc. [:I] Nina & [copil] Nina-Cristina (1 an si 10 luni) http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

[alexa]

[si-eu]Si eu sunt timida. Numai eu stiu ce eforturi fac sa nu se vada lucrul acesta. [bang] Am avut cateva episoade neplacute la locul de munca si am fost putin mai indrazneata poate chiar tupeista, nici mie nu imi venea sa cred ca sunt eu, dar mi-a mers bine. [pup]

[bia]

Eu cred ca si timiditatea se trateaza,stiti filmul acela"sunt timid,dar ma tratez"?Trebuie doar sa-ti propui lucrul asta si in timp reusesti.Si eu ma inroseam in cele mai idioate momente,simteam ca sunt penibila si imi venea sa urlu,dar nu aveam ce sa fac;in timp,am "lucrat"la asta si sa stiti ca am reusit sa-mi stapanesc emotiile si sa fac fata cu brio unei "situatii";cineva spunea ca foarte mult conteaza si mediul in care te invarti,practic el te obliga sa te comporti intr-un anume fel;trebuie sa te adaptezi la cei din jur,trebuie sa iti impui punctul de vedere,nu doar sa-l accepti pe al altora si mai e ceva...priveste oamenii in ochi,n-ai idee ce efect are.Privirea in jos arata ca esti nesigura pe tine,ca celalalt te domina.Iar incet,incet,vei vedea ca devii de-a dreptul o persoana puternica si sigura pe tine.Si inca ceva,persoane despre care credeam ca sunt undeva "sus",cunoscandu-le indeaproape am realizat ca sunt chiar mai "jos"decat mine,iar asta mi-a sporit si mai tare increderea in mine.Iar referitor la barbati,poti sa adopti o atitudine de "femeie"inaccesibila" pentru aceia care nu-ti trezesc interesul,ca doar nu toti sunt de nasul tau. dori

[DARAEL]

Parerea mea este sa nu incerci “sa scapi”, caci fac pariu ca toti te iubesc si te apreciaza asa cum esti.. si, daca o sa stai linistita un pic, o sa vezi ca “timiditatea ta” este unul din atuurile tale, care te-a salvat de multe ori… asa ca nu vad de ce ai renunta la ceva ce iti creeaza un farmec personal !? DARAEL [bis] “A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

[micosi]

Va multumesc pentru sfaturi. Sunteti niste oameni minunati, va simt atat de aproape, nici nu ma asteptam sa primesc atatea raspunsuri. Va doresc tot binele din lume![flo][flo][flo]

[camelia-daniela]

quote:

---

Originally posted by micosi
... dar ce te faci cu sexul opus? In orice imprejurare ai fi, barbatii care observa ca au in fata lor o timida isi inchipuie ca datorita farmecului lor te manifesti asa si au impresia ca esti usor de cucerit. Asta ma enerveaza cel mai mult, sa las o impresie gresita si eventual sa suport avansuri din partea unor masculi care nu-mi fac nici o impresie.[bang]

---

Draga mea, hai sä-ti spun cum am agätat eu pe cei mai frumosi bäieti...eu nu sint timidä si nici nu cred cä are ceva de a face cu zodia respectivä...celor care-mi pläceau, le aruncam cite o privire mai lungä si interesatä, plinä de subinteles, dupä care ei credeau: " Gata, pe asta am prins-o!" [:D][:D][:D], dar in momentul cind incepeau sä-mi facä avansuri, nu le mai ofeream nici un pic de atentie!!![:D]...asa ii fäceam sä lupte un pic pt. mine, sä mä cucereascä...si bärbatilor le place asta!!! Dupä o perioadä de timp, cind credeam eu cä este cazul, acceptam sä le fiu prietenä....si sä vezi ce fälosi erau!!![:D]...parcä cistigaserä cine stie ce bätälie!!! [:D][:D][:D] Iar celora care nu-mi pläceau, le spuneam scurt sä facä pasi, cä-mi stricä peisajul!!! Pare cam brutal, dar tine![:D] Sä stii cä orice persoanä trece prin astfel de emotii, cind are de-a face cu necunoscutul:...dar in acest moment intervine, de la om, la om, educatia acestuia...in sensul personalitätii. De exemplu, eu am "lucrat" ani la rind, cu autosugestia....mi-am impus la propriu anumite comportäri, desi nu prea se potriveau cu comportarea mea de atunci. Si am reusit!!![:D] In paralel, am inceput sä mä cunosc mai bine, in sensul cä mi-am incercat toate granitele, in mai multe sensuri...stiam deja cine sint si ce pot si prin ce am trecut...cä am invätat din fiecare gresealä pe care am fäcut-o!! Nu pot sä spun cä nu am mai fäcut greseli dupä aceea, dar dupä ce le-am descurcat, a 2-a oarä nu am mai trecut prin astfel de situatii, nici mäcar asemänätoare!!! Cea mai bunä metodä de a trece de acest moment greu, este sä faci o glumitä micä!! Eu sint de felul meu veselä si tare glumeatä...si m-am gindit cä si persoana care stä in fata mea, trece prin aceleasi "chinuri" ca si mine, dar poate reuseste mai bine ca mine sä ascundä acest lucru...presupunere cu o cotä de adevär de ca. 80%!![:D][:D][:D]...asa cä, m-am hotärit sä destind atmosfera, fäcind o glumä spontanä, in functie de situatie, care ne face pe amindouä/amindoi sä ridem si sä ne destindem!! Dupä aia, ne simtim deja mult mai apropiate/apropiati si restul decurge de la sine!!![:D] Stiu cä pare simplu, asa, insirat pe hirtie, dar se meritä sä incerci!! Si incä ceva...trebuie sä ai neapärat mai multä incredere in persoana ta...pretuieste-te la adeväratul nivel, la care esti!! Eu si acum fac experiente de genul ästa...si am de cele mai multe ori succes....spun de cele mai multe ori, gindindu-mä la interviuri, pt. cä sint in cäutare de servici. Deja aici unde fac practica, mi s-a spus cä mä vor angaja dela 1.12, dar aici nu cistigam la 6 ore pe zi, cit vroiam eu de fapt sä cistig, desi se pläteste bine ora...si ieri am avut alt interviu in altä parte, unde pt. citeva ore, care sint plätite mult mai bine ca aici, ajung la mai mult decit mi-am imaginat!!![:D]...si asta tot de la 1.12. ( ästa ar fi al 2-lea servici) Si cind mä gindesc ce degajatä am intrat la aceastä firmä!!!...ca si cum as fi fost deja angajatä!!!...dar ästa este rodul anilor de antrenament in autosugestie!!![:D][:D][:D] I-ti urez succes si te rog mäcar sä incerci ce ti-am spus, cä nu ai nimic de pierdut!!!...viata merge mai departe si asa, si asa!!! Pupici de la Cami.

[scarmanus]

Eu sunt una cu pistrui la cei 25 de anisori ai mei imi sunt dragi, ma mandresc cu ei[:D]! Revenind la oile noastre, ceea ce descrii tu, micosi, mie-mi aduce mai degraba a emotivitate, nu a timiditate. De boala emotivitatii sufar si eu. De-a lungul timpului s-a mai atenuat, dar cred ca poate fi si eradicata cu exercitiu. Sa ma explic: pana in ultima clasa de liceu eu tot in ultima banca stateam, eram o eleva mai degraba mediocra, nu-mi exprimama parerea desi era perfect pertinenta si ma trezeam ca alti colegi spun exact lucrul pe care-l gandeam si eu, intr-un cuvant am trecut neobservata. Lasati balta faza cu anii de liceu-cei mai frumosi ani, la mine au fost cei mai crispati ani. Din facultate insa m-am schimbat radical. M-am asezat de-a dreptul in prima banca si de acolo nu m-am mai miscat 4 ani, am intrat si iesit prima de la un examen (primul) cu cea mai infioratoare profa de engelza care preda fonetica, am luat examenul cu 10, si chiar daca la licenta am avut numai 9,50, am avut 10 pe facultate (singurul). Am fost la conferinte, am candidat pentru o bursa de Master intr-un domeniu strain mie pana atunci, istoria, culmea e ca am si obtinut bursa, mi-am dat Masterul, etc, etc. Vreau sa subliniez ca handicapul meu pana am terminat liceul a fost lipsa de incredere in mine insami, credeam ca sunt mai proasta ca toata lumea, ca nu pot sclipi, ca nu pot fi originala, ca nu pot reusi nimic din ce-mi propun. In faculta am inceput lupta, fara sa ma mai gandesc cat de mult rosesc si cat de tare-mi tremura glasul cand vorbesc (si, Doamne, cum mai rosesc in situatii inedite). Cu timpul m-am obisnuit cu gandul ca sunt o persoana emotiva, asa ca sa stiu unde trebuie sa lucrez. Lucrez asadar la capitolul stapanire de sine si relaxare. Luati de pilda ziua de ieri, cand suna telefonul si mi se ia un interviu ad-hoc pentru o slujba pe care mi-o doresc cu ardoare. M-am facut toata rosie (si inchipuiti-va, vorbeam la telefon!), da' roseata din aia cu pete pe decolteu si pe fata! La primele intrebari am fost cam pierita, pe urma m-am adunat si am inceput sa dau raspunsuri mai articulate. Imi spuneam in gand, calm, calm, nu-ti taie nimeni capul, nu ti se intampla nimic, ai pur si simplu o conversatie cu cineva. Ca sa concluzionez, cu scuzele de rigoare ca m-am intins prea mult si situatia mea nu e prea relevanta poate, micosi draga, accepta-ti emotivitatea dar ia masuri totodata. Nu cred ca o situatie de genul celei descrise mai sus cu interviul nu e motiv de panica si pentru cei mai relaxati si stapani pe sine oameni din lume. Exercitiile de respiratie fac minuri realmente cand esti pusa in situatii inedite. E important sa faci tu primul pas, sa iei tu prima cuvantul, fie ca e vorba de a-ti expune o parere, fie ca e vorba de a incepe o conversatie cu cineva cu care abia ti s-a facut cunostinta. E importanta interactiunea cu cei din jurul tau, ca exercitiu de control al emotivitatii, ca sa te obisnuiesti. Nu te mai gandi ca fiind o chestiune grava, zambeste mai des, te ajuta sa te destinzi si-ti da incredere in sine. Eu asa reusesc sa-mi tin in frau emotiile. Curaj, se poate! Cu drag, scarmanus