COSMAR

[danac]

De cateva zile traim un vis urat.Nu am timp sa povestesc eu si imi cer scuze dar am sa copiez mesajul postat de sotul meu pe un forum al romanilor din germania.De arunci nu s-au schimbart prea multe.Doar sperantele sant mai putine ca tatal meu sa se mai faca bine.POate ne puteti ajuta cu vreo informatie cu un sfat.MULTUMESC Iata textul:Situatia este urmatoare: Socrul venit in vizita, a facut apoplexie(atac cerebral cu paralizie cel putin temporara) si e internat in Germania. Internarea poate sa dureze/coste destul de mult plus ca o sa trebuiasca sa-l transportam cumva in Romania. Acum este in situatie critica si nu ne poate nimeni spune decat peste 4-5 zile ce trebuie/putem facem. Un dintre probleme este ca asigurarea cu care a venit a expirat de 5 zile (A amanat plecarea si nimeni nu a stiut ca facuse asigurarea numai pe o luna) As dori sa va intreb pe toti daca puteti sa ne ajutati cu sfaturi (cat de cat mai la obiect). Ce se (mai) poate face? Deci: - In caz ca trebuie sa-l transportam, ADAC poate sa ajute cu ceva (sunt membru ADAC plus si el face parte din familie)? - Se mai poate face ceva cu asigurarea aici in germania? - Asigurarea de sanatate din Romania poate ajuta la ceva(e pensionar)? Orice alte sfaturi/informatii sunt binevenite. Asta sa intamplat aseara si inca nu ne-am interesat de nimic pana acum de aceea m-am gandit sa postez aici. Multumesc anticipat, Dan

[danac]

Tot eu sant.Tata e paralizat pe partea dreapta,nu poate vorbi nu poate inghiti>Doctorii germani nu ma incurajeaza foarte tare>Cunoasteti astfel de cazuriin care totusi bolnavul mai traieste,vorbeste,mananca ,merge??????????????De ce sant asa pesimisti doctorii chiar nu mai exista nici o sansa?????Nu aare hemoragie,totusi ci doar ischemie.A mai facut ceva mai usor acum 2 ani in romania.ACUM e insa mult mai grav.

[lala]

buna dana, in astfel de cazuri este bine sa te inarmezi cu multa rabdare caci vindecarea este un proces de durata si nu tine atat de medici cat de varsta si starea de sanatate a pacientului; cat a fost soacra mea in spital am vazut si cazuri fericite. In primele 3-4 zile nu cred ca vei gasi un medic care sa poata spune altceva decat 'pronosticul este rezervat'. Dumnezeu sa va ajute.

[Ana71]

Tatal meu a facut acum 2 ani un accident cerebral tot ischemic, datorita tensiunii. In prima faza a fost internat la terapie intensiva, la sp. de urgenta din Bucuresti (vreo 3 saptamani). Nu putea vorbi deloc, mana si piciorul drept nu le putea misca, nu-si putea controla reflexele sfincterului si sughita aproape tot timpul. Medicii tot timpul au fost sceptici si spuneau ca totul depinde numai de el. Tot acolo in spital i-a crescut si glicemia foarte mult (din cauza accidentului cerebral).Dupa ce medicii au spus ca este stabilizat si nu mai este cazul sa stea la terapie intensiva se punea problema sa-l luam acasa. In perioada aia, ai mei locuiau cu mine pentru ca ma ajutau la cresterea baietelului meu. Nu l-am luat acasa pentru ca ne-am dat seama ca nici lui nu i-am face bine si pentru noi ar fi fost f. greu (mai ales ca nu se putea comunica cu el si nu se putea da jos din pat - nici macar sprijinit), eram 5 persoane (baietelul meu avea un aproape 2 ani atunci) intr-un apartament micut de 3 camere. Asa ca l-am internat la sectia de neurologie de la un alt spital, unde a putut beneficia de gimnastica recuperatorie ( de 2 ori/zi), masaj si tratament medical specializat. Ne-a fost foarte greu, mama a petrecut multe nopti in spital cu el, foarte multi bani cheltuiti dar rezultatele s-au vazut. Dupa ce a stat mai mult de o luna aici a inceput incetul cu incetul sa mearga, sa manance singur. Apoi a venit acasa, i-am angajat un logoped (nu l-a ajutat prea mult) si cu multa rabdare, tratament, consult periodic la dr. neurolog incetul cu incetul si-a revenit. Binenteles ca au mai fost probleme in acesti doi ani, dar acum se misca foarte bine (merge singur la toaleta), poate fi lasat singur in casa (inainte ne era teama), se face inteles (nu vorbeste bine dar spune multe cuvinte si de cele mai multe ori il intelegem) e interesat de nepotelul lui, de televizor, mananca bine. Noi ne rugam la Dumnezeu sa ramana asa stabilizat. Tatal meu are acum 73 ani. Deci nu te ingrijora ca medicii sunt sceptici, depinde in mare masura de bolnav nu de ei. Daca tatal tau este mai tanar are sanse mari sa se recupereze mai repede. Dar voi trebuie sa va inarmati cu multa rabdare pentru a putea sa-l sprijiniti. Pentru recuperare fizica gimnastica recuperatorie (de specialitate) si masajul sunt de baza. Multa sanatate si nervi de otel! Daca crezi ca te poate ajuta sa vorbesti cu mine despre aceasta problema (si binenteles ai timp), nu ezita sa-mi transmiti un PM. Ana

[champi]

Draga Dana, Imi pare rau ca nu te pot ajuta cu informatii referitoare la problema asigurarilor, insa poate sa iti dau un pic de speranta in problema sanatatii tatalui tau. Am o matusa care a patit exact acelasi lucru acum vreo trei ani.Si a ramas paralizata, ca si tatal tau, complet pe partea dreapta. Dupa iesirea din spital, a inceput sa faca tratament si tot felul de exercitii pt recuperarea mobilitatii. I-a luat cam 6-8 luni pina cind a reusit sa mearga cit de cit normal, sa isi miste mina dreapta, chiar daca mai stingaci, si sa poata vorbi fara ca fiecare cuvint sa insemne un chin. Dar a reusit, cu multa vointa si cu ajutorul permanent al celor din jur. Asa incit, chiar daca doctorii de acolo se arata pesimisti, eu zic sa nu disperi, caci se poate recupera. Trebuie doar rabdare si dorinta de a trai. Mult curaj si sanatate tatalui tau.[flo]

[danac]

[quote]Originally posted by Ana71
Tatal meu a facut acum 2 ani un accident cerebral tot ischemic, datorita tensiunii. In prima faza a fost internat la terapie intensiva, la sp. de urgenta din Bucuresti (vreo 3 saptamani). Nu putea vorbi deloc, mana si piciorul drept nu le putea misca, nu-si putea controla reflexele sfincterului si sughita aproape tot timpul. Medicii tot timpul au fost sceptici si spuneau ca totul depinde numai de el. Tot acolo in spital i-a crescut si glicemia foarte mult (din cauza accidentului cerebral).Dupa ce medicii au spus ca este stabilizat si nu mai este cazul sa stea la terapie intensiva se punea problema sa-l luam acasa. In perioada aia, ai mei locuiau cu mine pentru ca ma ajutau la cresterea baietelului meu. Nu l-am luat acasa pentru ca ne-am dat seama ca nici lui nu i-am face bine si pentru noi ar fi fost f. greu (mai ales ca nu se putea comunica cu el si nu se putea da jos din pat - nici macar sprijinit), eram 5 persoane (baietelul meu avea un aproape 2 ani atunci) intr-un apartament micut de 3 camere. Asa ca l-am internat la sectia de neurologie de la un alt spital, unde a putut beneficia de gimnastica recuperatorie ( de 2 ori/zi), masaj si tratament medical specializat. Ne-a fost foarte greu, mama a petrecut multe nopti in spital cu el, foarte multi bani cheltuiti dar rezultatele s-au vazut. Dupa ce a stat mai mult de o luna aici a inceput incetul cu incetul sa mearga, sa manance singur. Apoi a venit acasa, i-am angajat un logoped (nu l-a ajutat prea mult) si cu multa rabdare, tratament, consult periodic la dr. neurolog incetul cu incetul si-a revenit. Binenteles ca au mai fost probleme in acesti doi ani, dar acum se misca foarte bine (merge singur la toaleta), poate fi lasat singur in casa (inainte ne era teama), se face inteles (nu vorbeste bine dar spune multe cuvinte si de cele mai multe ori il intelegem) e interesat de nepotelul lui, de televizor, mananca bine. Noi ne rugam la Dumnezeu sa ramana asa stabilizat. Tatal meu are acum 73 ani. Deci nu te ingrijora ca medicii sunt sceptici, depinde in mare masura de bolnav nu de ei. Daca tatal tau este mai tanar are sanse mari sa se recupereze mai repede. Dar voi trebuie sa va inarmati cu multa rabdare pentru a putea sa-l sprijiniti. Pentru recuperare fizica gimnastica recuperatorie (de specialitate) si masajul sunt de baza. Multa sanatate si nervi de otel! Daca crezi ca te poate ajuta sa vorbesti cu mine despre aceasta problema (si binenteles ai timp), nu ezita sa-mi transmiti un PM. Ana [/quote Tata are 60 ani.Cea mai mare problema in privinta recuperarii este ca nu poate inghiti si deci manca.tATAL TAU PUTEA INGHITI?Acum sant inca acasa pentru ca nu ma lasa cu fetita la terapie intensiva si nu am cu cine o lasa.Mama vine abia peste 2 zile.Deci mai pot citi mesajele voastre.Multumesc infinit de mult.

[Katink]

Imi pare foarte rau pentru tatal tau, sa ii dea Dumnezeu multa putere sa lupte cu boala si sa fie bine. Vad ca dincolo baietii ti-au mai dat ceva "solutii" incearca sa suni la Ambasada sau Consulat daca nu ai numerele ti le trimit eu, poate stiu ei mai multe, poate s-au lovit de asemenea cazuri... Multa putere si credinta, Katink Timpu-i un ac, iar noi suntem ata din el...

[Ana71]

Cate putin ceai sau suc putea ingiti, dar in principal era hranit cu perfuzii. Tata este si operat de ulcer la stomac si nu are voie sa vomite. Era un chin cand incerca sa bea putin ceai pentru ca ii venea inapoi si ne speriam ingrozitor. Vreo cateva saptamani l-au hranit in principal cu perfuzii, dar incetul cu incetul a inceput sa poata manca. In asemenea cazuri, unii centri nervosi sunt afectati mai puternic si altii mai putin. Stiu ca este groaznic prin ceea ce treci (am simtit pe pielea mea), dar trebuie sa te inarmezi cu rabdare. Incetul cu incetul o sa vezi mici progrese. DAr dureaza luni de zile...Pe mine m-a ajutat tare mult sotul meu in aceasta problema (de fapt el a dus mai mult greul cat a stat in spital). Eu de felul meu urasc spitalele si sunt tare fricoasa si panicoasa. Acum, dupa boala tatalui meu, m-am mai schimbat cat de cat. Ocupa-te de fetita ta si nu te simti vinovata ca nu poti fi langa el (oricum nu-l poti ajuta prea mult). Vizitati-l zilnic si incercati sa-i ridicati moralul. Conteaza enorm! Gandeste pozitiv pentru ca fetita ta are nevoie de tine. Si mai ales nu-ti pierde speranta! O sa vezi ca o sa fie bine! Este greu dar asa e viata. Multa sanatate tatalui tau si voua multa putere! Ana

[Oana_B]

[:(]Danac, imi pare foarte rau ca trebuie sa treceti prin asa ceva, pentru mine este un subiect dureros, mama a fost paralizata complet pe partea dreapta, tot de la tensiune i s-a tras care tensiune se tragea si ea din alte necazuri, numai ca in final ea a murit la 55 de ani pentru ca nu a vrut sa traiasca. A facut mai multe serii de paraze, pe partea dreapta, la distanta de cativa ani, din ce in ce mai complicate pana a fost imobilizata la pat, nu scotea decat sunete nearticulate, bunica-mea o hranea cu mancare moale ca pentru bebelusi pentru ca nu putea inghiti, nu erau scutece pe atunci si avea sub ea un plastic si deasupra lui o carpa si pe ea isi facea nevoile si spala bunica-mea la ele. O intorcea si o curata pe mama cu o carpa muiata in apa si o dadea cu pudra de talc sa nu faca rani pe spate. Trei ani a fost asa si s-a stins incet-incet, din paralizie nu se moare, asa au spus doctorii atunci ci numai cand cedeaza organismul. Iarta-ma daca te-am suparat si speriat, nu asta a fost intentia mea, am vrut doar sa spun ca pe langa rabdarea ingereasca pe care trebuie sa o aveti voi, si de tatal tau depinde in mare masura procesul de vindecare. Ii trebuie liniste, medicamente, gimnastica recuperatorie sa miste muschii. Nu stiu sa zic despre asigurari, greul de abia de acum incepe, imi pare rau ca nu stiu sa zic mai multe, va doresc din suflet sa va ajute Dumnezeu sa treceti cu bine si multa, multa, sanatate tatalui tau[flo] Oana_B

[camelia-daniela]

Danac, eu am inceput un curs de ingrijire a bätrinilor...teoria am terminat-o deja, acum fac practicä. Hai sä-ti spun ce am invätat despre apoplexie...cind este pe partea dreaptä, este atacat si centrul vorbirii si de aceea nu poate vorbi. Dacä nu poate sä inghitä...stiu cä unii bolnavi consumä numai mincare in formä de piure, care alunecä mai usor pe git...nu stiu dacä est cazul la socrul täu. Dacä nu poate inghite absolut deloc, atunci va fi alimentat prin perfuzie. Ceea ce este de retinut este faptul, cä primele 2 säptämini sint cele mai importante la apoplexie...in acest timp sint cele mai bune sanse sä-si revinä bolnavul. De regulä, ei resping total partea paralizatä...dacä e la spital, atunci cred cä i-au aranjat deja patul in asa fel incit sä fie obligat sä-si foloseascä partea dreaptä ( sä se uite spre dreapta, sä incerce sä ia paharul de pe noptierä cu mina dreaptä etc...)..ce puteti sä faceti voi cind il vizitati: stati mereu in partea lui dreaptä, asa fiind obligat sä se intoarcä spre voi; luati-l de mina dreaptä si mingiiati-l usor pe ea...faceti in asa fel incit mingiierile voastre sä fie efectuate in primul rind pe aceastä parte...asa "obligati" sistemul nervos central sä "recunoascä" si partea asta. In aceste 2 säptämini este important sä aibä si ajutor de specialitate in aceastä directie. In legäturä cu asigurarea medicalä nu pot sä vä ajut prea mult, cä nu mä pricep...dar eu zic sä intrebati la ADAC, si nu spuneti cazul concret; intrebati numai cu titlu informativ...la fel si la asigurarea socrului Dacä se intimpla in ultima zi, cind expira asigurarea turisticä, atunci era obligatä sä vä ajute intr-un fel, cu toate cä nu sint convinsä de acest lucru. Eu am fost cu soacrä-mea aici la dentist si am plätit din buzunar, cä nu mi-a luat-o in considerare...mi-au zis cä dupä aia, trebuie sä depun eu factura la asigurarea turisticä si mi-o plätesc...dar nu am mai trimis nimic, cä era vorba de 35 € si nu se merita tot stresul ästa!! Poate stiu altii mai bine decit mine. Eu vä doresc din tot sufletul sä rezolvati cit mai repede si cit mai putin costisitor, iar pt. socrul täu, multä sänätate si-i doresc sä se refacä cit mai repede. Cu drag, Cami.