Cum v-ati adaptat in alta tara?

[OtiliaLia]

Are dreptate Ruxij ca primele luni sunt mai grele dar trec iute. In privinta dorintei de reintoarcere, cred ca in adancul fiintei toti romanii tanjesc sa se intoarca, dar, din motive foarte clare lor dorinta se estompeaza si ajunge la un moment dat sa dispara pentru multi dintre cei plecati. Adaptarea este usoara daca esti inconjurat de "dragoste" si de "familie". In plus, adaptarea la "bine" este mult mai usoara decat invers. Eu iti doresc bafta, si sa aveti curaj cat incape. Lia-S

[petra]

LA 2 saptamani dupa ce am sosit in America, am primit vizita unor prieteni , care au mai venit cu niste prieteni de ai lor, tot romani, asa ca sa ne cunoastem. Unul dintre cei pe care tocmai ii cunoscusem, dupa urarile de bine, si toate celelate , ne-a zis(mie si sotului meu) asa ca o urare finala si atotcuprinzatoare: Acomodare rapida si usoara aici!!!! Cu traista plina de vise si sperante. m-am gandit: ei, na , uite si la asta ce-mi ureaza!!..... Dar dupa putin timp i-am dat mare dreptate , ca totusi acea urare a fost de bine! In fine, acomodarea depinde mult de firea fiecaruia, de cum reuseste sa se ancoreze in noul loc . Poate ca de regula, primul an este mai greu, dar vrand -nevrand acomodarea in alt loc, nu inseamna alceva decat dezradacinarea mai profunda din locurile natale! La toti numai bine!

[osolita]

Eu zic ca depinde si de cat de mult vrei tu sa te adaptezi, de oamenii cu care vei veni in contact, de cat de usor iti va fi sa inveti limba, cat de repede iti vei gasi un serviciu, etc

[Master Draciel]

Foarte bine;depinde de motivatia fiecaruia.Eu am venit aici pentru copilul meu, cu convingerea ca aici ii va fi mai bine,ca daca are cu adevarat o sansa,este mai sigur aici decit acasa.Iar pentru el,pot sa ma instalez si in Alaska,numai sa-i fie bine (urasc frigul!!!!). Exista o perioada de inceput (mai lunga sau mai scurta,depinde de fiecare),mai grea,plina de indoieli,perioada in care trebuie sa ne recladim,sa ne gasim alte repere dar odata depasita,totul merge bine.Cunosc oameni care la 70 de ani si-au "luat lumea in cap" si s-au stabilit in strainatate,obtinind nationalitatea si asteptind sfirsitul vietii departe de "casa". Acomodarea se face mai devreme sau mai tirziu;important este ca atunci cind pleci sa iti aranjezi in asa fel,incit ea sa se faca mai usor.Bafta!

[danab]

M-am simtit aici ca si acasa din prima zi! Poate suna cam ciudat pentru unii dar sotul meu a venit in Olanda cu doua luni mai devreme, practic totul era deja aranjat cand am ajuns eu aici. Faptul ca sotul meu a venit aici de la inceput cu servici, dupa cateva saptamani am adus si o parte din mobila din tara si alte lucruri-firma a platit transportul-dupa o luna am plecat din nou in Ro la o nunta, pot spune cu certitudine ca perioada de tranzitie nici nu a existat pentru mine. Stau intr-o zona foarte buna, aproape de centru, ma simt in siguranta, am lipici la oameni, imi fac repede prieteni, nu-mi ajunge timpul sa ma intalnesc cu toti. Sunt o persoana care se adapteaza foarte usor, daca ar fi sa plec maine in Franta, Germania asta e, imi fac bagajul si am plecat.Recunosc insa ca nelovindu-ma de greutatile emigrarii imi pare totul atat de frumos. Poate daca ar fi fost altfel,....sper insa sa ma pot descurca in orice situatie. Daca ar trebui sa ma intorc in Ro-fortata de imprejurari-as face-o, as considera exilul o experienta placuta din care am invatat multe. As ramane cu amintirile- care pana acum au fost placute -si as lua-o de la capat cu acelasi optimism. Dana

[MirelaV]

ce frumos..eu mereu ma intreb daca am sa ma pot rupe de aici..k sa pot trai in alta parte..si zic ca "poate"..apoi privesc in jurul meu..si ma intreb.."dar oare am sa pot trai fara asta? lucrul asta nu imi va lipsi? etc" la voi simteati si voi? ufff MirelaV

[babirusa]

Si eu m-am adaptat usor, chiar daca dupa un an jumate a trebuit sa ne mutam iar. Nu spun ca nu a fost greu, dar am trecut peste toate. Imi pare rau dupa parintii si prietenii ramasi in urma [biz]dar nu m-as mai intoarce in tara decat in vizita, a devenit mult prea mare diferenta de civilizatie. Numai bine! [pup]

[lulu75]

Fetelor, va multumesc pentru faptul ca imi impartasiti din experienta voastra. Nu v-am spus ca niciodata nu mi-am dorit sa plec in alta tara, insa sotul meu si-a dorit foarte mult acest lucru si il voi urma. Sper sa trec cu bine peste acest hop si sa ma adaptez. Va pup! Lulu

[lulu75]

Va e dor de Romania? Cum va simtiti cand veniti in tara? Lulu

[AlexandruL]

Lulu mai întâi îtzi rãspund si eu la întrebarea cu acomodarea . Pentru mine acomodarea a fos treptat multe luni umblam cu gura cãscatã de ce nivel de trai au unii si mereu fãceam comparatzia ãstea nici nu au uzatzi papruci pe când în România ... clãdiri noi sau vechi , autostrãzi , sosele , drumuri si comert , te crucesthi , mereu mã întrebam de ce în România nu poate fi asa sau cel putzin apropiat de ce vãd eu ! Te acomodezi Lulu , dacã vrei sã trãiesti ordonat si decent ,civilizat ! Referitor la dorul de tzarã mie îmi era un dor de ceva ce aici nu ai sã gãsesthi , fiindcã nu ai copilãrit aici si nu este ca acolo nimic din ceea ce sthi tu cã e în România ! Îmi era un dor de nutzi spun , am plecat în România dupã 3 luni prima datã , a fost cum a fost nutzic cã ai sã vezi si tu când revii în România dupã minimum 3 luni ! A doa oarã îmi era ciudã de ce românii nu au cât de cât ! A treia oarã te apucã mila ! A patra oarã nu mai vrei sã auzi de România Atunci vei simtzi si vei vedea invidia tuturor Asa a fost la mine , mai merg în România sã îi arãt lui Andreas fiul meu , în România cân o sã aibe 5 ani . Concluzia io cred cã este : - depinde de fiecare dintre noi ce caractere avem si ce vrem defapt AlexandruL