Iubirea ce se stinge

[iulian1969g]

Aud de multe ori acest lucru: “Oare unde am gresit in viata mea, de ce nu sunt fericit? Totusi, daca as lua-o de la capat, tot acelas drum l-as urma in viata.” Oare ce ne face sa credem ca am urma acelas drum? Doar faptul ca...ne este mai cunoscut drumul? Oare frica de nou ne face sa urmam acelasi drum, cu aceleasi greseli, cu aceleasi dureri, cu aceleasi reprosuri?... Cum sa ne “rezolvam” actualele reprosuri, cum sa evitam durerile, cum sa ocolim greselile daca urmam exact acelasi drum? Eu sunt casatorit de 12 ani si am patru copii (baiatul cel mare are 11 ani, fetita cea mica aproape 3 ani), si traiesc in Romania... Si sunt intrabat des, cand vine vorba despre copii: “Nu ti-este greu cu patru copii?!” Raspunsul meu este: Cu mult mai greu mi-ar fi fara ei! Cand unul dintre copii pleaca la soacra mea, si sta acolo cateva zile, simt cum mi se goleste casa. “Da, asa simti?” sunt intrebat in continuare cu o fata perplexa... Da, asa simt in cel mai natural mod cu putinta... Eu, daca ar fi s-o iau de la capat, in conditiile in care as fi pe deplin constient de actuala experienta de viata, as trai cu totul altfel! As pune iubirea pe primul loc (nu ingrijorarile, si nu cunoasterea), si as lasa-o pe ea (iubirea) sa atraga catre sine cunoasterea, si doar in acest fel as lasa sa se formeze intelepciunea. Eu cred ca acesta este secretul fericirii, secretul adevaratei vietii: nu locul unde traiesti, nu timpul in care traiesti, nu cantitatea de lucruri pe care le ai, ci cat de mult iubesti. Locul il vom parasi, timpul trece, lucrurile le vom lasa in urma noastra, singura iubirea adevarata va fi imbracamintea si averea noastra cand ne vom parasi actualele trupuri. Aceste lucruri le avem noi de invatat, le au si copiii nostri de invatat. Dar cine sa-i invete pe copiii nostri secretul fericirii? Nu noi, parintii lor, suntem cei chemati sa le dam un exemplu viu in acest sens? “Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau cu toata puterea ta, cu tot cugetul tau si cu toata inima ta, iar pe semenul tau ca pe tine insuti. Aceasta este legea si proorocii.” Nu ne “suna” cunoscut?... Iubirea, iubirea si iar iubirea: iata ce conteaza cu adevarat in viata noastra! Daca nu punem aceasta iubire pe primul plan in viata noastra, gresim. Iata cauza greselilor noastre, iata unde am gresit... Giuliano

[korinna]

....Adevarat este ca aici am gasit cele mai minunate suflete..aici in lumea asta virtuala a Dc.Multi nu inteleg de ce stau ore intregi aici..insa linistea mea interioara gaseste de fiecare data raspunsul. Oblio...cea mai mare admiratie pt un suflet asa ca al tau.Probabil si sotia ta este un om la fel de minunat si va meritati unul pe altul.... Viata asta e o lipta continua..si un izvor nesecat de "de ce?" iulian1969g....imi intaresti inca o data parerea cu privire la calitatea oamenilor de aici...Mult succes in viitor KORINNA mamika x 2

[Oblio]

Oare-am devenit prea... profund? Poate ca filosofia mea intortochiata a inceput sa-i dezamageasca pe unii... Sunt convins ca va mai dezamagi!... Spuneam ca uneori iau decizii care ma uimesc pe mine insami. Nimeni nu-i perfect. Asadar nici eu n-am pretentia ca as fi. Internetul nu creaza doar dependenta, dar si dragoste, invidie, ura, gelozie, poate aduna suflete imprastiate in toata lumea, sau poate dezbina prietenii, familii, destine!... Intotdeauna am crezut despre mine ca sunt un om onest. Cand sotia mea a venit in Londra intr-un concediu de doua luni, mi-a spus la plecare, pe aeroportul Heatrow: "Daca vreodata vei simti nevoia sa-ti cauti o femeie, pentru ca firea ta energica nu mai rezista fara, eu n-am sa ma supar. Dar nu uita, te rog, ca acolo, in tara, suntem noi care te vom astepta intotdeauna. Nu pune si suflet! Te rugam mult!!!" Atunci mi-am promis mie ca , oricat ar fi tentatia de mare, eu nu am o sotie care sa merite a fi inselata! Daca mi-ar fi interzis, poate, cine stie, ca am o fire destul de razvratita… Imi petrec multe ore pe internet, dupa sfarsitul programului.A devenit ca un drog...Intr-una din zile, pe forum a aparut un personaj nou, deschizand un topic destul de sugestiv: "Cum e cand ti-e dor?" Punea acolo toata dragostea pentru iubitul ei care plecase de cateva zile in lumea din care faceam si eu parte. Era o partenera de dialog admirabila si n-aveam nici o retinere in tot ceea ce scriam, intrucat cunosteam fiecare dintre noi faptul ca vietile noastre apartin altcuiva.Ca sa nu mai spun ca avea un pic mai mult de jumatatea varstei mele, iar din pozele pe care aveam sa le primesc prin e-mail, mi-am dat seama ca este o persoana deosebit de frumoasa. Ne „intalneam” pe la „declaratii de dragoste”, sau pe alte topicuri, ne mai contraziceam, ne mai amuzam, pana cand in jurnalul ei apare un post cu trimitere directa, si un PM catre subsemnatul, ca am de citit ceva! Spune-mi te rog, ce cauti tu aici? Ai crezut c-ai sa gasesti vreun loc in zambetele mele? Mi te-ai strecurat in suflet tiptil, ca un copil care vrea sa ia pe furis cateva lingurite din borcanul cu dulceata. Te-am invitat eu? Nu… dar mi-ai placut, si te-am tinut. Acum nu iti mai dau drumul. Poti sa faci scandal si poti sa chemi Politia Inimilor Ferecate. Nu tu ai vrut sa intri? Eu ti-am spus ca poarta nu se deschide decat cu o cheie speciala. Am scapat-o ieri , in tristetea unor amintiri de demult. Acum e prea tarziu si nu o mai pot lua. Vei ramane aici. Sa nu-ti fie frica fiindca te iubesc. Si daca te iubesc, o sa te fac fericit. Ce-ai spus? Iti este foame? Hai in bucatarie, aici n-ai sa duci lipsa de nimic. Daca-ai sa te plicitisesti, facem sport extrem, sa-ti creasca adrenalina. N-am sa te mint niciodata, stiu cat de mult urasti asta. Cand ai sa fii trist o sa te alin cum stiu eu mai bine, ai sa stai in bratele mele si-am sa te sarut pe ochi si pe obraji, asa cum se saruta copiii suparati. N-am sa te cicalesc si n-o sa-ti scot ochii cu defectele pe care le voi vedea la tine. N-o sa ridic tonul si o sa fiu cu zambetul pe buze cand vii seara acasa. Daca iti place sa mananci dimineata consistent, ma voi trezi mai devreme ca sa iti pregatesc ceva bun, daca nu vrei nimic, nu o sa insist sa mananci ceva. N-o sa stau cu orele in baie uitand de tine. O sa am intotdeauna grija de mine si o sa mergem la toate ocaziile care iti fac si tie placere. Voi fi gata la timp, pentru ca sunt punctuala si nu am pretentia sa-mi aduci încontinuu flori. Nu voi face niciodata „scene” sau crize de gelozie. Ce-ti poti dori mai mult… dar, ia stai, daca ma gandesc mai bine, iti lipseste ceva: … dragul meu, cum de nu mi-am dat seama? iti lipseste libertatea de a alege sa pleci de langa mine. Uite, am vrut sa vad ce spui… cheia portii ti-o dau tie acum. Eu ma voi simti intotdeauna bine aici… doar sunt acasa. Iar daca tu vei vrea sa pleci intr-o zi, esti liber sa o faci. Voi suferi enorm dar nu o sa te retin. Exista un fel de proverb: „Atunci cand iubesti pe cineva lasa-l liber. Daca va veni la tine, va fi al tau pentru totdeauna. Daca nu, n-a fost al tau niciodata”. Te iubesc si te voi astepta in fiecare zi. Ati vazut vreodata acele desene animate , in care lupul sau cotoiul sau soricelul, vede cate o reprezentanta a sexului opus? Cam asa imi faceau si mie ochii si creierul , citind mesajul ei! Dar era doar un fel de gadilare a amorului propriu: "e-te, dom'ne ca am ajuns sa se indragosteasca de mine o pustoaica, proaspat absolventa a unei facultati, a carei franceza si engleza depasesc cu mult visele la care eu as putea spera sa ajung!!!" Absolut constient ca sunt stapan deplin pe deciziile pe care le iau, fara a periclita nici o clipa situatia familiei mele, am hotarat sa intru in joc, mai ales de dragul artei, fiindca trebuie sa spun ca eram intr-o perioada in care muzele ma rasplateau cu destula inspiratie!...(Eu de colo!... [8)] ) ...Cu fiecare cadere de stea, am cautat sa culeg o dorinta si s-o pun sub aceeasi cheita , care parca anume s-a lasat pierduta pentru o vreme. Acum tu mi-o dai s-o tin eu!... Dar ce sa fac eu cu ea, in avalansa care se-apropie? Ma prabusesc, vezi bine!...Bulgarii albi ma cuprind si par sa-mi stapaneasca fiinta...Ce se petrece?... Eram doar un om, un om cumsecade... Si...iata cum se poate cadea... De cand oare n-am mai fost un copil rasfatat? De cand nu mi-a mai zis cineva "Puiule, ti-a ramas dulceata pe buze, dar nu te grabi sa ti-o stergi... Eu sunt aici... iar grija mea e doar aceea de a te sti fericit! Iti lipseste ceva, dragul meu copil rasfatat?" ... Ce-ar putea sa lipseasca? Nu esti tu draga mea colega de joaca? Nu pe tine te prind de codite si-ti soptesc mici sotii care te-amuza... Iar tu razi cu gura pan' la urechi... si eu ma pierd in melodia hohotului tau, pentru ca-mi place enorm de mult sa te vad razand... Dar acum...? Acum ce mai e? De ce plangi? Ti-am gresit cu ceva? Ei, nu, tu glumesti... Nu asa se plange cand esti fericita... Eu sunt un copil mai mare...Tu poate n-ai stiut asta, dar eu stiu... Pentru mine plangi, tu, fetita, sau pentru cel ce tocmai s-a ghemuit intr-un colt, fiindca tu l-ai uitat?... Poate sa vina si el sa se joace, ca eu nu ma supar... Chiar mi-e drag... Locul meu nu mi-l ia... Doar ca el e-un copil mai timid ... Nu cunoaste el regula jocului asta... Iar daca incearca, va pierde... Copii mici plang atunci cand li se ia jucaria iubita... Dar... nu eu i-am luat-o... Nu ma certa, ca nu-s vinovat!... Ai uitat ? Nu tu m-ai lasat sa-ti intru tiptil in odaia aceasta cu jucarii minunate? M-ai mintit cand ai zis ca odaia aceasta s-a luminat de cum am intrat? Eu stiu, mi-s tare dragi jucariile astea, dar nu-mi apartin... Ma voi juca un pic, si-apoi am sa plec! Ma straduiesc sa nu stric vreo rotita, la trenul care alearga de zor... Visele trenului asta, nu-s si visele mele... Nu-ncap eu in el... Eu sunt un copil muuult mai mare... Si stiu sa ma joc. Nu te teme... Sunt aici pentru tine... Iar cand razi, ma simt bine... Doar ca eu am sa plec intr-o zi... Iar tu stii asta prea bine... Mi se pare ca de-asta te temi!... Dar ce pot eu sa fac? Imi esti draga si tu, dar cand striga mamica, trebuie sa fug... Nu vreau s-o supar pe mama... Ea e tot ce-am mai scump... Papusile date de ea imi seamana mie, tu stii? Si-s papusile mele... Poate tu crezi ca baietii nu se ataseaza de papusi... Nici eu... Dar daca mamica le-a facut pentru mine... Tocmai de aceia sunt niste papusi speciale, fara de care-as muri !... Nu le dau nimanui... Sa nu-mi ceri sa renunt!... Cine sa-mi iubeasca papusile mai mult decat eu le-as iubi?... Dar ce-ncerc eu sa fac? Sa-ti explic? Tie? Dar tu esti o fata desteapta, si stii!... TU STII TOT ! Ai stiut, ai simtit, ai trait fiecare secunda din vraja aceasta, ce se rupe-ntr-o zi! Cand ne vom trezi, vom fi doar doua frunze cazand de pe-aceeasi crenguta de aur... Eu pe-un drum... tu pe-un drum... Rataci-vom mereu, prin multimea de frunze, eu stingher, tu la fel... Stie doar vantul - si poate nici el! - incotro vom sfarsi... Doi copii, mai batrani cu o zi, asteptand noutati pentru ziua de maine... E destul de greu de anticipat, cam unde se poate ajunge dintr-un asemenea inceput. Daca vor fi huiduieli, poate le veti face in surdina!... [hopsieu]

[nelia]

Virtual e simplu de ghicit unde se va ajunge: la plcitiseala si la dorinta de a cauta alta camera cu jucarii. Dar nu te amagi, omul este facut din carne si oase si mai ales din hormoni... si acestea sint tocmai la capatul opus al virtualitatii (sau al virtutii... ce am vrut sa spun oare?!?) Si mai exista si curiozitatea, pentru nou, pentru lucrul interzis si neincercat... Oh, Doamne, Oblio, nici nu-ti imaginezi unde se poate ajunge!!! Ramii cu papusile tale, nu stii daca sint cele mai frumoase, nu stii nici macar daca sint urite pentru ca esti subiectiv si le iubesti in felul tau, dar stii ca sint daruite cu dragoste si pentru dragoste. Si mai stii ca sint ale tale! Cornelia, (femeia care a primit o data o cheita... interzisa si din curiozitate feminina, a si folosit-o... erau jucarii de tot felul, unele mai frumoase, altele urite de-a dreptul, mai erau si unele banale si care nu prezentau importanta, desi aveau rochite frumoase si colorate... a fost si bine si rau, un joc frumos cu capcane urite si periculoase, dar extrem de incitante si... excitante... dar ce folos, pina la urma a trebuit sa plec, dar nu pentru ca m-a strigat mamica la papusile mele, eu nu le aveam spre deosebire de tine, ci pentru ca stapinul camerei a fost chemat acolo unde ii era de fapt locul).

[amorena]

Dragul meu.Oblio(te rog sa ma scuzi ca am folosit acest termen"drag", dar asa imi vine mie, acum in adancul sufletului meu).Permite-mi sa-ti spun fara nici un pic de exagerare ca esti un barbat foarte intelept, iti admir intelepciunea, care,o poti intalnii rar la barbatii din zilele noastre.Meriti din plin sa te bucuri de frumoasa,buna si inteleapta "mamica", si de frumoasele si nazdravanele papusi pe care ti le-a daruit!!!!!!!!!!!!!!! Toata stima si admiratia pentru tine si pentru familia ta, minunata!!!!!!!!!! Cu mult respect, Amorena

[cici]

CE FAMILIE MINUNATA AI! IN REST,NU DA CIOARA[amoras] DIN MANA PE VRABIA DIN GARD-(nici macar virtual) CHIAR DACA VRABIA CINTA CU VERSURI CE TE COPLESESC SAU MAI BINE SPUS NU TE IMBATA CU APA RECE[alcool] [;)] cici

[cataghe]

Dupa ce am citi primul mesaj al lui Oblio am vrut sa-i scriu si eu ceva, dar nu am reusit, probabil fiind coplesita de emotie. In seara asta - care s-a facut de mult noapte - am gasit ceea ce as fi vrut sa spun, intr-un fel in care eu n-as fi reusit niciodata. Cititi si voi, poate v-a scapat la momentul la care a fost postat, asa cum mi-a scapat si mie. http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=16554 Va doresc numai bine, Catalina. This is the first day of the rest of my life!

[missiday]

Totusi..de ce "Iubirea ce se stinge"??? Missiday

[Oblio]

Nu stiu daca nu cumva comit o indiscretie prin faptul ca indraznesc sa postez aceasta poveste aici. In fond nu vad nimic de care sa-mi fie rusine, mai mult decat mi-a fost atunci. Ideea ar fi aceea de a arata cum se poate ca un om care este incredintat ca poate stapani prezentul, sa se vada alunecand intr-un compromis pe care nu numai ca nu-l evita, dar ajunge sa-l si doreasca!... Nu stiu daca sa-mi para rau ca te-am facut sa cazi. Stiu c-ai sa pleci si ca trebuie sa fugi cand te striga mamica. Stiu ca-ti iubesti papusile desi esti baiat mare, dar daca seamana cu tine… si asa le-ai furat destul timp. Ma tem de plecare, ma tem fiindca am stiut din momentul in care te-am gasit ca nu poti fi al meu. Si asta doare si va durea totdeauna. Ce avem de noi de impartit? Rasate, dulceata unor vorbe de alint? Eu nu am invatat sa ma joc, sa stii. Si nici nu cred ca pot invata vreodata. Mi se pare mult prea greu sa te joci. E sfasietor jocul asta si imi rupe inima … nu vreau sa traiesc cu o inima cusuta din bucati. Vreau sa am inima intreaga pe care sa o dau viselor copilului care incape in trenul meu. Asa e, tu nu incapi, asa cum nici eu nu ma pot amesteca printre papusile tale. Stii cat e de trist? Stii… dar mai stii ca nu se poate schimba nimic. N-o sa te chinui, promit. O sa soptesti la urechea fetitei cu codite, cuvinte scoase din sacul tau cu iubire si zambete. Fetita o sa rada, ca sa te poti bucura de rasul ei. Si cand va veni vremea sa pleci, fetita n-o sa se poarte ca un copil alintat si n-o sa bata din picior. Poate…. Chiar o sa plece ea inaintea baiatului... O singura tristete mai am: cat inseamna un pic pentru tine? Poate sa insemne o ora, cateva zile sau mai mult? Cred ca nici tu nu stii… si poate e mai bine asa. Acum parca-ncepe sa-mi para rau. Am facut un pas dincolo de inocenta… si, ai avut dreptate e alunecare. Iar eu ti-am zis ca nu vreau sa te las sa aluneci. Daca n-ai sa mai poti urca inapoi ce te faci? daca trenul tau pleaca mai repede si nu reusesti sa te urci? N-ai sa cazi, ai incredere in mine. Si daca va fi nevoie, am sa te duc eu la papusile tale fiindca iubirea inseamna altruism. Un posesiv nu poate iubi, ori mai bine zis nu va iubi niciodata frumos. N-o sa ne prabusim fiindca in loc sa ramanem frunze, cazand de pe crenguta de aur, ne vom preface in nori miscatori… eu pe drumul meu, tu pe drumul tau. Sunt sigura ca ne vom intalni … - stii, cerul nu-i chiar asa de mare si de necuprins - si atunci amintirile ne vor face sa plangem iar lacrimile noastre vor fi ploaie calda peste fata aspra a pamantului indragostit de apa. Lacrimile noastre vor magaia atatea alte doruri si iubiri neimplinite. Ne vom fi atins scopul fiindca i-am facut pe altii fericiti. Iar tu, baietel nazdravan si care esti atat de bun de alintat, poti sta cat doresti cu dulceata pe buze. Eu sunt tot aici. Pai cum, sa stai cu dulceata pe buze si sa nu mai dai cu limba din cand in cand? Normal ca am trecut pe mess, ca nu mai aveam loc de intors pe forum. Vorbeam cu orele. Eu ma jucam si vedeam cu uimire cum gogosile mele, erau luate de bune. Numai ca, daca la inceput ma amuzam, la un moment dat incepuse sa-mi ocupe gandurile si in timpul zilei, in activitatile mele cotidiene. Ajunsesem sa neglijez multe din obisnuitele mele treburi, numai de dragul "intalnirilor" cu ea pe chat, in timp ce ea imi marturisea ca a ajuns sa vorbeasca din ce in ce mai putin cu "iubi" al ei, si sa-i spuna tot felul de motive, ca sa scape si sa reluam de unde ramasesem. Acum sa nu va imaginati ca faceam toate astea doar de dragul pasiunilor virtuale... He-hei, fata urma sa vina incoace foarte curand!...Iar mie mi se cam aprinsesera calcaiele!... Incepusem sa caut o scuza in faptul ca sotia imi daduse dreptul sa o insel... De fapt eu cu Dumnezeu aveam o problema, nu cu sotia. Oricum stiam sigur ca nu doresc decat o noapte si atat. Iar ea se temea ca o sa devina posesiva si n-o sa-mi mai poata da drumul...Copilarii! Cu "iubi" aici, isi revenea ea, atat timp cat si eu am grija sa-si revina. Dar, Doamne, eu chiar ma timpisem. Era sa uit de ziua sotiei mele!!! Fara alte introduceri, i-am compus sotiei o poezie pe care i-am trimis-o prin SMS dar am postat-o si la mine in jurnal: Iubita mea sotie implineeste 36 de ani... Iar eu... Cred ca m-am trezit dintr-un cosmar... Era si timpul... Imi pare rau ca nu sunt langa tine Sa-ti spun "multi ani!" si sa te strang la piept! Sa-ti pot aduce clipe mai senine Pe care le astepti cum eu le-astept!... Mi-e dor de tine, scumpa mea sotie Si n-o sa-ncapa alta-n locul tau! Esti tot ce am si mi-a fost dat sa-mi fie, Si-am sa raman cu visul tau mereu ! Poate-ntr-o zi iti voi putea aduce Lumina si speranta ce-ai pierdut ! As vrea sa crezi ca port aceeasi cruce Si chiar de-i grea, eu nu ma dau batut!... Incarca-ti, dara, sufletul cu-n zambet Si-arunca-ti lin privirea spre apus, Cand gandul tau , incet ma va atinge, Voi sti ca ai simtit tot ce ti-am spus!... Multi ani, din nou, tu, scumpa mea iubire, Si nu uita... sunt doar un om si eu... As vrea sa-ti dau intreaga fericire Dar n-am de-ajuns putere - si mi-e greu !... Oops! Asta a picat cam prost, ca m-a cautat pe mess sa ma acuze ca imi bat joc de ea, apoi a scris si ea ceva in jurnal. Ui-te cum toarna afara. Si eu stau aici, inchisa intre patru pereti si plang. Nu are rost sa spun de ce... Iar eu... i-am raspuns: Draguta mea colega de joaca... Copii nu plang niciodata cand ploua... Tu ce-ai patit? Te-ai lovit? Eu stiu ca nu trece cu una cu doua... Dar daca vrei, am sa pup [pup] Ui-te-asa ! Ti-a trecut? Cum??? Iar mai vrei? Nu ca deja te alinti ! Bine , hai, doar o data si gata [pup] Na! E bine asa? Pai te cred! Rasfatata stiu cat iti place sa fii... Dar mai stii? Poate chiar te-ai lovit... Hai, nu-i asa c-a trecut?... Te-am ranit?... Simtindu-se jenata de atitudinea ei, a trimis un superb buchet (virtual)de trandafiri (pe acel forum sunt permise atasamentele), adaugand: Omule bun, pentru sotia ta, cu intarziere, La Multi Ani! (pentru ea sunt florile). Sa fiti fericiti si sa stii sa o apreciezi intotdeauna. Sa-ti traiasca si baietii. Un timp "am tacut" Cred ca amandoi voiam sa ne reculegem. Si-apoi venirea ei era f.f.aproape. Am mai postat ceva in jurnal, macar de dragul reactiei ei! Am ratacit un timp, incercand sa uit... Am ramas ratacit, iar de uitat... nici vorba ! M-am privit in oglinda sa vad daca mai sunt eu, dar cel care ma privea era un biet copil disperat, ratacit in mijlocul iarmarocului... Pare sa-i placa tot ce se petrece in jurul lui, dar ii lipseste siguranta de a avea aproape pe cineva in care sa aiba incredere... Fiindca si-a cam pierdut orientarea... Rasaritul parca era in alta directie, dar acum a vazut cu ochii lui cum Soarele poate sa rasara si din alta parte... Singura lui consolare este aceea ca acum este abia "rasaritul"... Pana in "amurg", se va dumiri el intr-un fel ... unde este Soarele... Numai de nu se va innoura, si sa vina vreo ploaie cu gheata... Atunci va fi vai si-amar de sufletul lui... Raspunsul ei a fost promt: Uitare nu exista… decat pentru cine se incapataneaza sa-si spuna ca nu s-a intamplat nimic. Nu-ti poti uita visele si iubirea, asa cum nu-ti poti uita nici numele. Dar nu acel nume cu care te recomanzi cand faci cunostinta cu cineva, vorbesc de numele cu care esti strigat de cineva care ti-e drag si de cineva care, din intamplare sau nu, te iubeste. Voi ramane in mijlocul iarmarocului un timp. Nu pentru ca m-am ratacit si nu pentru ca Soarele poate rasari din alta parte. Voi ramane acolo pentru ca vreau eu asa. Dar daca vine vreo ploaie cu gheata, am sa fug. Am sa fug si n-am sa ma mai intorc niciodata. La nici un rasarit. O sa iubesc doar apusurile. De fapt… parca intotdeauna mi-a placut mai mult apusul decat rasaritul. Fiindca la apus, astepti mangaierea unui soare copt si fierbinte, si nu razele unui soare bland si cuminte, ca cel de dimineata. Asa imi place mie, soarele de la apus fiindca stie sa povesteasca mai frumos… doar a umblat toata ziua prin lume… fiindca stii ca tu il vezi ultima cand se duce la culcare, fiindca are culori mai frumoase si fiindca stie sa ma-nvaluie cu umbre moi si calde si m-alinta asa frumos. Nu stiu cine poate trai fara ALIN…fara alintul unor vorbe si maini care te iubesc. ................. Uite la ce ma gandesc eu azi, cand am atatea si atatea de facut. Maine, avionul in care voi fi si eu, decoleaza la ora 16:00… si cine vrea e liber sa ma insoteasca… cu gandul Sunt fericita ca plec, dintr-o mie de ratiuni pe care nu le pot scrie aici… Aluziile ei cu privire la mine si "iubi" , erau mai mult decat vizibile. Nu omitea nici faptul ca ea era ultima care "ma vedea" inainte de culcare, cand stateam pe chat pana la ore foatre tarzii. Si nici faptul ca ea se indragostise de fapt de personajul din romanul meu!...

[korinna]

Oblio, capcana "relatiilor" virtuale e mare.Am sa-ti spun doar ca am vorbit decateva ori pe forum cu un el.Apoi..pe messenger.La un moment dat candma apela incepea cu :"Mi=a fost dor de tine"...ooops...asta era ceva ce nu vroiam. Discutiile erau tot mai aprinse...si duceau tot mai mult a un altfel de discutie decat una dintre o mamika si un tatic. Mi se parea cel putin periculos.Era foarte usor sa alunecam pe o alta panta a discutiilor.Vroiam sa ma opresc..dar cum deschideam dimineata calculatorul...imediat imi si aparea fereastra lui cu :"Buna dimineata",sau "Servus"....la un moment dat nu am mai raspuns....dar tot intreba ce am,de ce nu raspund??daca sunt acasa.... In cele din urma l-am trecut la ignore user.Insa imediat am primit un mail in care imi cerea socoteala ce se intampla??de ce sunt suparata???de ce nu raspund..si daca nu cumva l-am trecut la"ignore user"..dar eu exact asta facusem. Vreo 2 zile nu am raspuns nimik.La urma ...i-am trimis raspuns in care i-am explicat ca discutiile noastre ajungeau de fiecare data in acelasi punct..la aceleasi teme,ca erau prea intime....si ca eu imi iubesc nespus sotul si nu am de gand sa-mi pierd mintile pe vreo iubire virtuala....a inteles..si-a cerut scuze.... partea ciudata este ca si acum mai vb dimineata....si seara..uneori vb si cu sotul meu..avem webcam si eu si el....insa nu mai duce discutiile in punctele acelea S-a mai intamplat sa ajunga in puncte sensibile..insa singur a spus.."ma opresc aici..nu vreau sa te mai supar..." Cam asta e povestea mea de pe "Despre copii".El acum nici nu mai intra aici....a renuntat..au fost niste divergente de opinii..a renuntat. Ma felicit ca am oprit lucrurile aici. KORINNA mamika x 2