Oare unde am gresit?

[iulian1969g]

>Oare unde-am gresit? Dar… am gresit cu adevarat? Probabil si maine dac-ar trebui sa iau acele decizii, as proceda la fel... Aud de multe ori acest lucru: “maine dac-ar trebui sa iau acele decizii, as proceda la fel...”, sau: “daca as lua-o de la capat, tot aceleasi drumuri le-as alege in viata” sau ceva asemanator... Oare ce ne face sa credem ca am urma acelasi drum? Doar faptul ca...ne este mai cunoscut drumul? Oare frica de nou ne face sa urmam acelasi drum, cu aceleasi greseli, cu aceleasi dureri, cu aceleasi reprosuri?... Cum sa ne “rezolvam” actualele reprosuri, cum sa evitam durerile, cum sa ocolim greselile daca urmam exact acelasi drum? Eu sunt casatorit de 12 ani si am patru copii (baiatul cel mare are 11 ani, fetita cea mica aproape 3 ani), si traiesc in Romania... Si sunt intrabat des, cand vine vorba despre copii: “Nu ti-este greu cu patru copii?!” Raspunsul meu este: Cu mult mai greu mi-ar fi fara ei! Cand unul dintre copii pleaca la soacra mea, si sta acolo cateva zile, simt cum mi se goleste casa. “Da, asa simti?” sunt intrebat in continuare cu o fata perplexa... Da, asa simt in cel mai natural mod cu putinta... Eu, daca ar fi s-o iau de la capat, in conditiile in care as fi pe deplin constient de actuala experienta de viata, as trai cu totul altfel! As pune iubirea pe primul loc (nu ingrijorarile, si nu cunoasterea), si as lasa-o pe ea (iubirea) sa atraga catre sine cunoasterea, si doar in acest fel as lasa sa se formeze intelepciunea. Eu cred ca acesta este secretul fericirii, secretul adevaratei vietii: nu locul unde traiesti, nu timpul in care traiesti, nu cantitatea de lucruri pe care le ai, ci cat de mult iubesti. Locul il vom parasi, timpul trece, lucrurile le vom lasa in urma noastra, singura iubirea adevarata va fi imbracamintea si averea noastra cand ne vom parasi actualele trupuri. Aceste lucruri le avem noi de invatat, le au si copiii nostri de invatat. Dar cine sa-i invete pe copiii nostri secretul fericirii? Nu noi, parintii lor, suntem cei chemati sa le dam un exemplu viu in acest sens? “Iubeste pe Domnul Dumnezeul tau cu toata puterea ta, cu tot cugetul tau si cu toata inima ta, iar pe semenul tau ca pe tine insuti. Aceasta este legea si proorocii.” Nu ne “suna” cunoscut?... Iubirea, iubirea si iar iubirea: iata ce conteaza cu adevarat in viata noastra! Daca nu punem aceasta iubire pe primul plan in viata noastra, gresim. Iata cauza greselilor noastre, iata unde am gresit... Giuliano

[raducu]

Care e intrebarea de fapt? Te simti incarcat ca ai facut patru copii si iti e teama ca nu ai destula iubire pentru ei? Mamica lui Raducu

[iulian1969g]

quote:

---

Originally posted by raducu
Care e intrebarea de fapt? Te simti incarcat ca ai facut patru copii si iti e teama ca nu ai destula iubire pentru ei? Mamica lui Raducu

---

Nu! Poate vrei sa intrebi: "Care este raspunsul, de fapt? [:D][:D][:D] Cred, totusi, ca se intelege ca este si un raspuns... Giuliano

[Oblio]

Imi regasesc citatul "prin vecini" , iar asta nu poate decat sa ma bucure. Cred ca am specificat destul de clar ca tocmai de aceea as lua aceleasi decizii, dac-ar fi s-o iau de la capat, fiindca imi pasa de cel de langa mine, mai mult decat ar trebui sa-mi pese de mine insami! .............................. Editez facand constatarea ca exact acelasi post a fost pus si la mine. Dar eu citeam oricum, nu trebuia sa te obosesti!...[ilp]

[oz]

quote:

---

Initial creeata de iulian1969g
As pune iubirea pe primul loc (nu ingrijorarile, si nu cunoasterea), si as lasa-o pe ea (iubirea) sa atraga catre sine cunoasterea, si doar in acest fel as lasa sa se formeze intelepciunea.

---

frumos...eu am pus iubirea pe primul loc de la inceput. Dar ajungi la un moment in care nu mai merge, prea multe griji, prea multe lipsuri, nu mai reusesti sa te lasi in voia sentimentelor. Degeaba il iubeam pe sotul meu, pe copiii mei daca sentimentul de frustrare era atat de mare. Sarbatorile erau un chin pentru ca nu aveam bani de cadouri si pentru ca simteam ca copilul merita mult, mult mai mult decat puteam eu sa-i ofer. Si atunci am pus pe primul loc copiii si relatia noastra, am dat la o parte toata vrajeala cu tara noastra cea draga, am sacrificat relatia cu parintii si rudele si am plecat la capatul pamantului sa cautam locul in care nimic nu sta in calea iubirii. Eu cred ca am reusit, relatia noastra este mai puternica ca niciodata, copiii sunt sanatosi si fericiti, putem sa privim in viitor fara sa ne fie frica. daca ar fi sa o iau de la inceput....o faceam mai repede