Despre spaga in general

[missiday]

Lala, asa cum am spus intr-un mesaj anterior, eu sunt unul dintre profesorii care fac multa munca patriotica;printre altele meditatii cu copiii care nu-si permit sa plateasca...crezi ca pierd atatea ore saptamanal(10-14 ore) in speranta ca o sa primesc o punga de cafea????? Mi-am dorit sa fiu profesor, iubesc asta, n-o fac pentru 100 de $ salariu(din fericire nu din asta traiesc), puteam sa fac orice altceva(sa ma ocup de firma noastra de exemplu) insa am ramas la catedra...inca.Am insa colege care vin cu aceeasi fusta un an intreg in fata liceenelor foarte bine imbracate care-si dau coate, care nu-si permit sa-si cumpere o punga de cafea sau un covrig la pranz, care raman in urma cu intretinerea ...asa ca nu-mi permit sa judec pe nimeni . Mi se pare jenant ca se intampla asta si ca noi toti ne grabim sa tragem concluzii de genul: -profesorii sunt corupti (pentru ca 2,3 dintre ei, impinsi de nevoie, primesc punguta de cafea adusa de parinte) -medicii sa mai mearga sa lucreze si ca secretare, ce , noi i-am pus sa se faca medici? Numai bine tuturor! Missiday

[dpintilie]

Catalina, ai dreptate...e jenanta toata situatia asta. E jenanta pozitia in care se afla un medic:are de ales intre constiinta si stomac.Si daca ar fi doar stomacul lui, parca nu ar fi asa de greu..dar cand e vorba de stomacul copilului lui,hmmm...nu as vrea sa fiu pusa in situatia asta pentru ca stiu exact ce as face cu toata constiinta mea. Missiday...cand mi-am terminat mesajul cu "Si totusi profesorii sunt corupti..." am vrut sa fiu ironica(poate nu mi-a iesit[:)]), adica in ciuda spagilor de zeci de mii de EUR prin ministere, tot profesorii sunt cei mai corupti???? Pentru o cafea sau o ciocolata? Sau pentru un buchet de flori, poate... Dana. http://community.webshots.com/user/dpintilie

[missiday]

Dana, am inteles perfect ce-ai spus, chiar m-am bucurat ca exista si oameni care gandesc si altfel[pup]. Missiday

[Irinel]

Unul din lucrurile pe care le-am urat cand am plecat din tara a fost spaga. Asa cum mai spunea cineva mai sus, mi-era pur si simplu jena sa intind pachetul. Insa, nu sunt de acord cu cei care trec in extrema de a acuza anumite profesii luate in ansamblul lor. Cand este vorba sa iti intretii familia... Eu cred ca sunt de condamnat cei care cer, sau daca nu cer, oricum nu te baga in seama, sau nu iti dau interesul in a te trata cum se cuvine, daca nu primesc suma pe care o asteapta. Si totusi, desi nu imi face placere sa dau spaga, nu pot sa ii condamn pe doctorii care accepta sa ia dupa ce si-au facut datoria. Cat priveste meditatiile profesorilor, in masura in care nu sunt impuse, caci exista si asemenea cazuri, nu mi se par deloc de condamnat. Eu nu inteleg un lucru: daca un copil are nevoie de cineva care sa se ocupe de el, sa il ajute sa studieze mai mult intr-un domeniu, daca PARINTII LUI decid ca are nevoie, de ce e vinovat profesorul??? Ar fi normal sa faca munca voluntara???? In privinta medicilor, eu am un exemplu favorabil lor. L-am mai povestit pe alt forum. Eram in vacanta la Olanesti, plecata din orasul meu natal. Ma simtisem rau inainte de a pleca de acasa dar nu vrusesem cu nici un chip sa renunt. Ajunsa acolo am realizat ca mi-e foarte rau si ca nu mai pot urca scarile fara o senzatie de durere la incheietura piciorului drept. Stiam ca asta poate insemna apendicita asa ca, desi era ora 8 seara, am decis sa chemam salvarea. M-au trimis la Spitalul Judetean din Rm. Valcea. Aveam peritonita si doctorul a zis ca daca mai intarziam devenea critic, caci infectia se intinsese. Am fost tratata extrem de bine pe toata perioada, medicul care era de garda, m-a operat. Sotul meu i-a dat o suma de bani, dar nu foarte mare, daca m-as fi operat in orasul meu ar fi trebuit sa platesc dublu ca sa ajung la operatie (asta din ceea ce am auzit din povestirile altora, poate ca ma insel). Si cu toate astea, s-a purtat impecabil si dupa operatie, a venit zilnic sa vada cum sa simt, sa imi schimbe pansamentul, a mai avut chiar si timp sa glumeasca cu mine. Asistentele au fost de asemenea foarte dragute. Sotul le-a dat la inceput cate un pachet de cafea si suc sa aiba cat stateau de garda, dar nu a venit zilnic cu "daruri". Si se purtau bine cu toata lumea. Am ramas uimita, pentru ca atunci cand sora sau bunica mea fusesera in spital fusesera tratate cu totul altfe. In plus, ceea ce am retinut in mod deosebit: aveau iconite in fiecare salon, parca nu te mai simteai asa speriat si mic. Eu nu-l condamn pe doctorul acela ca a luat suma aceea de bani, si o sa ii multumesc toata viata pentru ca a fost OM. Eu cred ca daca nu mi-as fi permis sa ii dau nimic si tot m-ar fi tratat omeneste. Cineva spunea ca un doctor nu face anii de scoala pentru bani si ca in fond el a decis sa munceasca atat in facultate. Eu cred ca un om, chiar daca isi face meseria din pasiune, e normal sa se gandeasca si la viata lui personala, sa isi doreasca confortul. Sa fim seriosi, nu putem astepta ca un om sa studieze atata timp (de altfel la medici studiul nu se intrerupe niciodata sau cel putin n-ar trebui sa se intrerupa) pentru o profesie doar pentru ca o iubeste, iubeste oamenii. Sunt de acord ca trebuie sa fie un element important, dar e normal sa te gandesti si daca vei reusi sa ai un viitor implinit pe toate planurile. Si, despre faptul ca invatamantul este gratis in Romania...poate studiul e gratuit, ma refer la procesul in sine, dar cartile sunt atat de scumpe pentru salariul romanului. de ce ai face toate sacrificiile astea, daca nu poti nici macar sa poti lua copilului tau o jucarie, o carte, sau o ciocolata, cand ti-o cere. Ma scuzati, nu vreau sa devin patetica, nici talent scriitoricesc nu am, dar am observat ca unii oameni sunt tare porniti pe semenii lor, si cred ca e un lucru dureros. Am absolvit doua facultati in Romania, prin efortul parintilor mei, si n-a fost usor. Nu sunt nici medic, nici profesor, desi initial optasem pentru profesia de profesor, dar nu sunt de acord cu cei care ii blameaza fara alegere pe toti. De ce n-am blama functionarul marunt care nu-si face treaba decat daca ii duci "pachetelul". Sau, pentru ca e o meserie oarecare, si nu implica pasiune pentru oameni, e normal sa fie asa? Sper sa nu fi plictisit prea mult...

[AlexandruL]

Revin fiindcä atzi luato pe profi dar nimenia nu a zis nimic de cei din consiliile locale sau prefecturi aceia e spaga adevarata sau la politzie sau sä vezi în vamä cum stä lumea pregätitä cu drepturile ce le cer vamesi färä pik de rusine si când au control îi bagä pe nenorocitzi ani grei de puscärie cu "dare de mitã! am întâlnit si vamesi DOMNI da äia se pierd printre târâturi ! Asta e . Am fost în câteva tzäri dar unde mi sa cerut "sponsor sponsor " tot asa zicea vamesul slovac , da la ei e ca la noi, în restul tzãrilor nimic. Sä vezi ce domi îs politzai nemtzi si cât bun simtz ! Mie îmi plac MOTOCICLISTHII de pe autoban politzisti îs tari ! La noi e încä politzia aia care te suie în dubä îtzi ia nainte buletinu trag pe o stradä slab luminatä sä nu îi deranjeze lumina si se pun la somn. D de ce te suie în dubä färä motiv asa cä e trecut de 1:30 si tre sä se culce dacä cumva vine sefu (mos) în control sau de la vagaboantele lui (si Doamne multe are) sä aibe justificare cä cicä cerceteazä ! Traiam într-o tzarä pe care tu nu o cunosthi ![bang] AlexandruL

[lala]

buna catalina, notiunea de bine dpv material este relativa; unii o duc bine satisfacandu-si nevoile de baza (mancare, casa si cam atat) altii nu sunt niciodata linistiti dpv material (cu cat cresc veniturile cu atat cresc si 'necesitatile'). Ca mi se cuvine sau nu n-am stat sa ma gandesc. Ca exista si altii care muncesc la fel de mult stiu. Exista si avocati stagiari care muncesc zi lumina pe salarii cuprinse intre minimul pe economie si 4 milioane. Cunosc un avocat care castiga acum trei ani 1,500,000 si se considera norocos. Dupa trei ani a reusit sa ajunga la un salariu de 150-200 euro dar isi incepe ziua la 8 si nu ajunge acasa mai devreme de ora 20.00. Si cartile lui sunt scumpe si munca lui este pretioasa dar nu l-am auzit spunand altceva decat 'da, este greu, dar daca esti serios si iti place ceea ce faci te descurci'. Am intalnit o familie de 4 persoane care se descurca cu 6,500,000 pe luna dar drept e ca nu au studiat decat 12 ani fiecare (tatal este casier iar mama vanzatoare). Acesti oameni considera ca au un trai decent atata vreme cat au ce pune pe masa, copii sunt imbracati curat, invata bine si sunt sanatosi (au cumparat cu destule sacrificii, chiar si un calculator pentru copii). Am o prietena educatoare 'la stat', care-si face meseria cu placere; urmeaza cursuri de psihologia copilului pe banii ei. Am avut si eu saptamani in care am muncit 60-70 de ore fara ca orele suplimentare sa fie platite caci asa era intelegerea cu angajatorul. Poate de aceea nu-mi plac cei care stau si isi plang soarta; probabil ca sunt de moda veche dar intotdeauna am considerat ca daca am acceptat un job care este prost platit este de datoria mea sa imi fac treaba cu profesionalism. Daca o persoana care a inceput medicina inainte de 1990 ar fi afirmat "mi se pare normal ca niste oameni care au muncit atitia ani sa aiba niscaiva pretentii de la viata. In fond, nici unul dintre noi nu am facut facultatea de medicina ca sa practice asa, un soi de misionariat, din pacate vremea sfintilor doctori fara arginti a cam trecut" poate treceam cu vederea. Dar cu cei care au acceptat sa intre in sistem dupa 1990 nu pot fi caci stiau de la inceput ca sistemul sanitar se confrunta cu o multime de probleme. Faptul ca exista medici, profesori, functionari publici care nu accepta spaga ma face sa fiu si mai neintelegatoare. Eterna intrebare: "Mami, cind o sa ai bani imi cumperi...?" nu o aud doar parintii cu studii superioare sau doar cei din sistemul bugetar. 'Vreau sa muncesc cinstit si sa fiu platita cinstit pentru munca mea.' Oare nu asta dorim toti? Din pacate lucrurile pe care le dorim nu vin intotdeauna puse pe tava. Populatia este interesata de acest lucru? Eu cred ca da dar din pacate nimeni nu poate duce lupta in locul vostru si stim toti ca un razboi dus cu sistemul, cu mentalitatea, este unul de durata. Intr-un mesaj foarte vechi cineva afirma ca atunci cand va reveni in Romania va cobora in fata blocului si va planta niste flori pentru a da exemplu altora. Poate daca incercam toti asta se va schimba ceva.

[cataghe]

Eu as zice s-o lasam balta, Lala... e clar ca vorbim limbi straine! Zau, exista oameni pe lume intre care diferentele de mentalitate sint mult prea mari pentru ca acestia sa se poata intelege, nu e vina nimanui... Iti doresc numai bine, si te astept cu placere sa umpli urmatorul mesaj pentru a avea ultimul cuvint... aici mai urma ceva dar nu cred ca are rost. Inca o data numai bine si impliniri, Catalina. This is the first day of the rest of my life!

[dpintilie]

Sincera sa fiu nu cred ca o familie cu 4 membri si cu un venit de 6500000 lei considera ca au un trai decent. In primul rand ca cei 6,5 mil nu acopera cheltuielile absolut necesare, ce sa mai zic de calculator...Pe timp de iarna un apartament cu 2 camere si 4 persoane scoate din buzunarul proprietarului vreo 2 mil. Probabil ca mananca bucatica de carne o zi unul, o zi altul.Caz in care ma indoiesc sincer ca sunt multumiti de viata lor. Sigur, la un moment dat jena, rusinea ca asa de rau o duc ii pot aduce in faza in care sa declare sus si tare ca ei sunt multumiti..dar in sufletul lor numai ei stiu ce e. Si ce simte mama cand copilul de 3-4 ani o trage de maneca si spune "Mami, imi iei si mie o ciocolata?" si mama nu poate...Daca iti iubesti copilul, in momentul acela iti vine sa jefuiesti o banca doar ca sa ii iei amarata aia de ciocolata dupa care tanjeste. Si la 3 ani nu prea intelege de ce nu poti sa-i iei... Si inca ceva, daca la casierul sau vanzatoarea de care se povesteste i se pune in mana un plic cu o suma oarecare , credeti ca refuza? Cate vanzatoare refuza eventualele mii de lei pe care clientul le lasa pe tejghea? Cate din ele fug dupa tine sa-ti bage restul in buzunar? Nu spun ca nu sunt oameni care refuza spaga, doar ca ei nu sunt oameni suficienti de disperati incat sa faca orice pentru a-si intretine familia. De obicei cei care refuza, au un alt venit sau un alt ajutor(parinti, frati,etc).In momentul in care ai o familie, faci orice pentru ea...pentru copiii tai..si daca asta implica sa iei banii pe care de buna voie ti-i da cineva...atunci asta e. Cum am mai spus...nu-i acuz pe cei ce iau spaga fara sa ceara(de fapt asta nu-i spaga daca ne gandim un pic la sensul cuvantului). Ci doar pe cei care cer spaga si daca nu primesc te trateaza ca pe un gunoi. Si de ce saracie ne legam atata de spaga doctorilor si a profesorilor cand doar o spaga data la minister(am mai zis eu de cei 90.000 de EUR) acopera spaga la cate sute de doctori? De ce nu-i vedem pe cei care intr-adevar iau spaga??? De ce nu vedem adevarata coruptie din Romania? De ce ii votam tot pe aceasi nenorociti care ne fura tara de la revolutie incoace? Cu respect, Dana. http://community.webshots.com/user/dpintilie

[amuleta]

Bine v-am gasit ! M-am inscris pe acest forum acum citeva luni dar acum, pentru prima data, vreau sa va povestesc din experienta personala cum am ajuns sa emigrez pentru ca nu am putut lua spaga si nici n-am vrut sa traiesc in saracie. Am terminat facultatea de medicina fara nici cel mai mic gind de emigrare si am dat concursul de rezidentiat intr-un an in care subiectele s-au vindut pe rupte. Cu toate acestea mi-am ales specialitatea dorita la un spital din Bucuresti. Pe linga cei ce au intrat pe usa din fata, s-au strecurat fara rezidentiat si cu post aranjat, tot felul de copii si nepoti ai diversilor stabi in medicina si politica, sub titulatura de preparatori, cercetatori etc...Ca sa inveti meserie trebuia sa te guduri pe linga cineva. sa tii trena vreunui profesor, conferentiar samd. Ca sa asisti o nastere sau sa intri in sala de operatie, la fel, trebuia sa stii pe cineva...Plus ca nu aveai acces la nici o revista de specialitate, nici un sprijin sa ajungi la vreun congres international si mai ales, nici o sansa ca la sfirsitul rezidentiatului sa ocupi post printr-un concurs cinstit. La inceput m-am gindit sa-mi deschid cabinet particular dupa rezidentiat si m-am interesat cum as putea. Mi-am dat seama ca financiar ar fi imposibil, pentru ca nici o banca nu mi-ar fi imprumutat banii si parintii cam ajunsesera la fundul sacului. Mi s-a spus clar ca daca vreau un post in Bucuresti trebuie sa platesc 15.000 de dolari. M-as fi mutat din Bucuresti dar din salariul de medic nu puteam plati o chirie.Traiam cu parintii si la 27 de ani n-aveam nici o perspectiva pe plan profesional sau personal ("amicul" meu imi spusese clar ca el nu poate intretine o familie si-mi sugerase sa ma las de medicina si sa ma ocup de vinzari de medicamente). Atunci s-a umplut paharul.Am muncit ca un caine si dupa un an, fara sa cunosc pe nimeni si fara nici un fel de interventie, aveam un post de rezident la un spital in SUA. In timpul rezidentiatului am cunoscut un american cu care m-am casatorit si am avut 2 copii pe care i-am crescut din 2 salarii "prapadite", platindu-ne in acelasi timp chiria si 2 masini. Cind mi-am terminat rezidentiatul mi-am gasit de lucru tot fara sa cunosc pe cineva, trimitind CV-uri in disperare si ducindu-ma la interviuri. M-am interesat cum imi pot deschide propriul cabinet si am aflat ca banca imi da pe semnatura si fara collateral 100.000 de dolari rambursabili in 3 ani. Cind aceste lucruri se vor intimpla si in Romania, spaga va dispare. Ca sa dispara spaga din medicina, trebuie mai intai sa dispara cea din politica, marea industrie si sistemul bancar. Ca sa-ti inchipui ca o sa gasesti in fiecare an o noua generatie de 5000 de "sfinti" dispusi sa practice medicina este o utopie. Trebuie sa-i iei pe oameni asa cum sint si sa incerci sa fixezi sistemul, asta mi se pare o solutie mai realista.

[oz]

quote:

---

Originally posted by lala
notiunea de bine dpv material este relativa; unii o duc bine satisfacandu-si nevoile de baza (mancare, casa si cam atat) altii nu sunt niciodata linistiti dpv material (cu cat cresc veniturile cu atat cresc si 'necesitatile'). Ca mi se cuvine sau nu n-am stat sa ma gandesc.

---

Notiunea de bine este relativa, cel mai important este la ce te raportezi, care este 'normalitatea' ta. Daca familia de 4 persoane care traiesc cu 6,5 mil sunt multumiti nu inseamna ca o duc bine ci ca nu stiu cum este sa o duca bine si ca cei din jurul lor sunt tot pe acolo. Ei sunt multumiti ca reusesc cu greu sa puna mancare pe masa pentru ca asta este starea lor de normalitate. Lucrurile se schimba insa pentru cei care au avut ocazia sa iasa din tara, sau care au rude/prieteni plecati care in cativa ai s-au realizat. In momentul in care omul realizeaza ca ceea ce traieste el nu este normal intra in categoria nemultumitilor si plangaciosilor care nu vor sa accepte ca viata lor va insemna saracie, mizerie, spaga, nesiguranta, nesimtire, etc. De exemplu, eu nu am fost multumita ultimii ani petrecuti in tara, asta pentru ca am avut numeroase ocazii sa calatoresc si sa vad cum o duc rudele mele din strainatate, si totusi eram fericita ca macar aveam un apartament al meu ca nu trebuie sa stau cu parintii sau in chirie. Asta era standardul din jur si la el ma raportam. Acum nici nu pot sa-mi imaginez sa locuiesc cu copiii intr-o cutiuta din aia, sa nu am curte, sa trebuiasca sa le fac observatii tot timpul ca alearga, etc. Am stiut ca ceea ce se intampla in Ro nu este normal dar cand am ajuns aici si cand am vazut ca daca muncesti ai, si nu asa mancare si bani de facturi, ci ai cat sa poti sa visezi la viitor, sa-ti faci planuri...atunci am avut cele mai puternice resentimente fata de Romania, atunci am realizat cat de ANORMALA este viata de acolo si cat timp am pierdut.