Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Rezident in Coreea


Recommended Posts

Minunat Tareia! Imi face o mare placere sa citesc ce scri,foarte interesant si foarte frumoase momentele petrecute de tine acolo. Citind ce scrii tu,se confirma ce am constatat si eu,de exemplu,cu descaltatul,am observat si eu la colegul meu de servici,cand mergeam la el in birou al gaseam descaltat,in ciorapi,sau mai umbla cu papuci.N-am indraznit sa-l intreb ce si cum si uite asa am aflat de la tine! Nu-ti spun ca si eu am aplicat "tehnica" lui,findca intr-adevar te simti f. bine. Asteptam cu MARE nerabdare,CONTINUAREA....![bis]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 50
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Buna, Tareia Buna ziua tuturor fetelor... Ma bucur mult ca nu ne-ai lasat sa asteptam...si iti multumesc! Si eu am avut ceva ginduri urite la adresa neo-zeelandezilor care umbla mai mult desculti...mi se parea, si inca nu mi-a trecut, ca sunt tare primitivi..mai ales ca pe mine mama ma invatase ca numai tiganii umbla desculti...Ei, si la 30 de ani a trebuit sa vad ca nu numai ei...dar cel mai uimita am fost cind am vazut ca asiaticii se descalta la usa. Nu conteaza daca este casa sau cabinet medical. Eu lucrez intr-un cabinet stomatologic si deseori, cind sunt pacienti asiatici, isi lasa incaltarile la usa..Degeaba am incercat sa le explic ca mai sunt microbi pe jos, ca numai seara la terminarea programului se dezinfecteaza podeaua...niciunul nu ma asculta. Dau din cap si zimbesc frumos! Si tare curate picioare sau ciorapi au! De mirosuri..nici vorba... Cu furatul...trebuie cred sa treaca multi ani ca sa ne dezobisnuim de teama de a fi furati! Asteptam in continuare povestile tale. Spun asteptam pentru ca deseori mai am pe cite cineva linga mine care citeste... Cu prietenie Gabriela B.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Salut Aurora, eu locuiesc in Seul langa HUFS (Hanguk University of Foreign Studies). Ai fost pe-aici vreodata? Am inceput un master in studii coreene,dar l-am intrerupt pt. ceva timp pentru a avea grija de bebe. Nu sunt sigura daca am sa-l continui pt. ca s-ar putea sa ne stabilim in Romania mai devreme decat am crezut. Cred ca e foarte fain ca la fel ca si Dan si Gabriela vrei sa ne impartasesti din experienta ta legata de cultura coreeana. Daca ne completam mereu unii pe altii subiectul devine mai interesant si imaginea pe care o cream despre Coreea se imbogateste. Nu mai pun la socoteala interactivitatea si comunicarea care se creeaza astfel si care cred eu e foarte importanta. Pe curand
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Draga Tareia, povestesti foarte frumos, asteptam deci continuarea. Cum este relatia sot-sotie acolo? Cum sunt impartite responsabilitatile in familie? Cum/ce se mananca pe acolo? Ce hobyuri/sporturi/activitati practica corenii? Ce rol are femeia in societate? Ce rol are barbatul? Gata ca te-am bombardat cu intrebari. Oricum nu trebuie sa raspunzi la toate odata, tu continua sa ne povestesti in stilul si in ritmul tau.[flo] Adela http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Adela%20P
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

La multi ani Romania si romanilor de peste tot![RO] Voi petreceti cu prietenii cu ocazia zilei Unirii? Eu as vrea foarte mult, dar viata prea ocupata a oamenilor de aici(incluzandu-i deci pe romani) nu ne-o permite. Khristin, voi insera in povestirea mea o zi din viata unei familii de coreeni si unele din obiceiurile lor. Am ales sa scriu o povestire pt. ca imi e mai usor sa urmez un fir al intamplarilor in mod cronologic. De fiecare data cand ma asez la computer stiu de unde trebuie sa incep si asa I save time. Adela, vreau sa iti raspund acum foarte la obiect la intrebari pt. ca altfel mai e de asteptat pana ajung cu povestirea acolo.Detaiile vor veni pe parcurs. Deci relatia sot-sotie e cam rece,presupune mai mult respect decat pasiune, in mod traditional nu e incurajata pasiunea in cuplu pt. ca se spune ca focul se stinge repede, femeia are grija de copii si de casa, barbatul merge la servici de dimineata pana seara inclusiv sambata, iar duminica se iese in familie undeva in oras. Eu il mai pun pe sotul meu la spalat vase sau haine, dar el de fiecare data,in timp ce se conformeaza, imi aduce aminte ca el e un barbat foarte bun, pt. ca ceilalti coreeni nici nu concep sa faca asa ceva. Femeile nu practica nici un fel de sport, iar barbatii merg la Fitness (mai ales bussiness-men-ii care mai au ceva timp ramas dupa munca)sau se joaca pe calculator. Si barbatii si femeile merg regulat la sauna, la restaurant sau la cumparaturi. Foarte rar se merge la picnic sau pe munte. Coreenii sunt mai comozi, le place sa stea comfortabil la o masa si sa discute cu prietenii. Se mananca orez la fiecare masa (mai nou copiii mananca paine cu ou, branza si lapte la micul dejun sau cereale Kellogs sau Post), carne de pui,porc sau vita, supe picante de peste, de legume,si nelipsitele side-dishes ce constau in pestisori uscati (un fel de hamsii),boabe de soia, sapanc fiert, caracatita fiarta si data prin sos de ardei iute,ridiche murata, si mai ales kimci- varza fermentata picanta (cam ca si varza noastra murata, dar nu e acra ci foarte iute din cauza pudrei de ardei rosu). Mancarurile lor sunt in general foarte picante. Cu cat iti arde gura mai tare, cu atat mai bine. Rolul barbatului in societate e sa faca economia sa mearga cat mai bine,muncind ca un sclav din zori pana-n seara si a femeii sa indure,sa educe copiii, sa-i trimita la scoli. Dar chiar m-ai pus pe ganduri... De fapt care e rolul femeii in societate in general? Revin putin mai tarziu cu ceea ce s-a intamplat dupa aterizarea avionului la Seul. Duty calls...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Dupa aproape 11 ore de calatorie si un somn chinuit prin care auzeam tot felul de sunete ce patrundeau in visele mele si le faceau sa para mai reale,se anunta ca am ajuns in Seul. E ora 11am, temperatura 20 si... de grade (nu mai tin minte cat),sambata. Aterizam in aplauzele coreenilor fericiti ca zborul s-a incheiat cu bine. Parasesc avionul in urarile de la revedere ale stewardeselor - Au revoir din dreapta si Anyong-hi gaseyo (Mergi in pace!)din stanga. Intru in aeroport,totul este deosebit de curat,mocheta pufoasa bej si fasia de podea rulanta te invita sa pasesti cu incredere pe pamantul coreean si sa-ti fauresti imagini optimiste in legatura cu ce te asteapta mai tarziu. Imi recuperez bagajele si intru victorioasa in sala de asteptare a aeroportului.Era prima mea calatorie cu avionul incheiata fara prea mari emotii. Aeroportul este situat intr-un oras de langa Seul, cam la o ora si ceva distanta de centrul capitalei. Este nou construit,s-a deschis la inceputul lui 2001. Totul este nou-nout - scaunele, mesele, podelele, balustradele,ghiseele, usile - amenajarile interioare sunt foarte moderne - de la televizoare la lifturi cu pereti de sticla,un mic helesteu,gradinite cu plante inalte si verzi,cu frunze mari. Ma impresioneaza oamenii care sunt foarte curat imbracati si toti cam in acelasi stil. Si mai tarziu, in oras am remarcat acelasi stil de moda pe care unii il numesc casual,iar eu i-as spune United Colors of Beneton. Nu prea exista exceptii de la acest stil,in afara poate de scolarii imbracati in uniforme si de barbatii in costum si cravata - uniforma companiilor. Cei care sparg monotonia sunt japonezii veniti in Coreea la studii sau la shopping de lucruri de calitate si ieftine. De fiecare data cand vad un japonez etaland moda lor specifica ma rog sa nu le dea si coreenilor idei pentru ca aici totul se raspandeste cu asa o repeziciune... Tot in aeroport am remarcat pentru prima data cat de tineri arata acesti oameni. Fara nici o exagerare, un om de 50 de ani arata ca unul de 40 la noi, deci tuturor le dai cu 10 ani mai putin decat au in realitate. Cand sotul meu a fost in Romania era mereu agatat de pustani pe strada,iar cand el le spunea ca are sotie si copil lor nu le venea sa creada dandu-i nu mai mult de 16-17 ani. Intr-o seara chiar ne-am trezit cu doi de-a opta la usa invitandu-l la discoteca organizata de scoala din cartierul nostru cu ocazia Sfantului Valentin. Erau doi care nu crezusera ca el chiar are o sotie si copil. Nu stiu exact cum se mentin ei atat de bine, dar cred ca e in principal din cauza ca le place sa stea mai mult in spatii inchise, sa nu depuna prea mult efort fizic sau psihic,nu prea ies in natura,in vant,ploaie,ger,mereu se apara de soare(la ei nu exista conceptul de a sta la bronzat)le place sa se conserve cum s-ar spune.Parul li se albeste mai tarziu ,fata se zbarceste tot atunci,nu se ingrasa (probabil pentru ca mananca numai orez). Femeile sunt foarte delicate,cu buze groase si dinti albi,frumos aranjati, barbatii sunt feminini, nu prea inalti,cu pielea fina si usor bronzata (nu de la soare ci de la Dumnezeu). Nu au par prea mult,unghiile sunt lungi,picioarele sunt scurte. Toti sunt cu zambetul pe buze si parca te invita mereu sa te simti bine alaturi de ei,spunandu-ti ca e frumos sa fii inconjurat de semenii tai,ca nu trebuie sa fii trist sau stresat pentru ca oricand exista oameni,locuri sau lucruri gata sa te faca sa-ti recapeti starea de relaxare si buna dispozitie. Pe data viitoare!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...