Nu este suficient sa fim iubiti?...

[iulian1969g]

Am aflat ca "Dumnezeu este iubire" si ca noi suntem nespus de iubiti de catre El. Dar pentru noi parca nu este suficient sa fim iubiti de Creatorul nostru... "Teoretic, imi dau seama ca Dumnezeu ne iubeste foarte mult - spun unii dintre noi - dar in practica nu inteleg toate aceste necazuri care vin peste mine... De ce nu ma simt ocrotit de Dumnezeu, daca El revarsa o iubire atat de mare asupra mea?!" ...Cu alte cuvinte, este necesar sa SIMTIM in mod CLAR aceasta iubire divina fata de noi. Pentru aceasta trebuie sa admitem ca TOT ce se intampla in viata noastra este numai si numai spre binele nostru cel mai inalt! Trebuie sa avem aceasta credinta! Dumnezeu este bun si atotputernic, deci este clar ca permanent ne asterne in viata noastra situatiile cele mai potrivite noua! Faptul ca noi nu cunoastem in mod deplin ce ne este de cel mai mare folos in fiecare moment face ca asteptarile noastre sa difere de ceea ce primim de la viata clipa de clipa. Singura care ne scoate din impas este credinta; ...credinta ca Dumnezeu aduce in viata noastra tot ce este mai bun pentru dezvoltarea noastra spirituala. Fara aceasta credinta in Creator nu putem scapa de temeri. Ce mai constatam? Ca Dumnezeu nu ne constrange sa Il iubim. El ne lasa libertatea de a decide daca sa-L iubim sau nu. Chiar daca noi nu- L iubim pe El, Dumnezeu totusi nu-si retrage iubirea fata de noi. Iata un bun exemplu pentru noi: sa nu avem pretentia ca cei pe care ii iubim sa ne iubeasca si ei, la randul lor. Adevarata iubire nu are pretentia sa fie iubita. Voi ce parere aveti? Giuliano

[tlaura]

Dumnezeu nu este numai Iubire; e lumina, e frumosul, e soare, apa, pamant, viata, un gand bun, o fapta buna tot ce e bun in lumea asta. Eu personal, nu cred ca Dumnezeu ne pedepseste; ceea ce ni se intampla rau, e urmare a faptelor noastra, chiar daca noi nu constientizam asta. Auzim destul de des " Ce rau am facut, ca sa mi se intample asta?" Cum Dumnezeu e partea buna a universului, exista si o parte rea. Imaginati-va doua bule energetice deasupra voastra, in dreapta si in stanga, una cu energie pozitiva iar alta negativa. Un simplu gand urat, rau, deschide un canal energetic spre bula cu energie negativa,iar de aici incepe schimbul de "material". Tu trimiti fapte, ganduri rele, canalul e deschis, ti se trimit si tie energii negative inapoi. La fel se intampla si cu canalul de energie pozitiva. Cu cat faci mai mult bine, cu atat e mai mare canalul de schimburi energetice, cu atat ti se intampla lucruri pozitive. Cam asa vad eu legatura cu Dumnezeu. Chiar acum cateva zile, am auzit pe cineva spunand ca nu crede in Dumnezeu. Dar zice "cred in ceva acolo, dar nu stiu ce e", asta inseamna ca nu intelege ce este Dumnezeu. Multi au o imagine despre Un Dumnezeu batran, cu barba, care sta undeva sus, ne priveste, si are puteri nelimitate. Ori, in ziua de azi e greu sa mai crezi asa ceva. Normal ca multi spun ca nu cred. Fiecare are imaginea lui despre Dumnezeu; eu o am pe a mea, si am incercat sa v-o impartasesc si voua. Nu prea am talent scriitoricesc, nu stiu daca m-am facut inteleasa, am scris totul din inima, cum mi-a venit in gand... Un lucru e sigur: Universul e facut din pozitiv si negativ. Pentru mine pozitivul e Dumnezeu. In in noi exista si bune si rele, nimeni nu e numai bun sau numai rau. Doar Isus a fost in totalitate bun. Oricum, indiferent cum il percepem pe Dumnezeu, trebuie sa-l iubim, respectam, si sa facem cat mai mult bine. Laura, mama lui Andrei

[CRISTINEL]

Ai spus asa frumos...ai mare dreptate in ceea ce spui si daca gandesti asa iti va fi bine. Cu cat incerci sa fi mai pozitiv cu atat ti se intampla mai multe lucruri bune si frumoase cred ca viata pt. fiecare este asa cum si-o gandeste fiecare in parte daca vezi numai lucruri rele si negative ti se vor intoarce negativ si invers, daca esti pozitiv , incerci sa faci bine , binele va fi de partea ta . Cristine

[Tareia]

Iulian,esti un crestin adevarat! Ma intreb ce experiente de viata stau in spatele a ceea ce ai scris? As vrea si eu sa simt atat de profund iubirea de care vorbesti. Eu m-am indoit de cateva ori de aceasta iubire, chiar daca suferintele mele nu au fost prea mari si majoritatea au venit, asa cum a zis si Laura ca urmare a gandurilor si actiunilor mele negtive. Dar te intreb eu, cum putem convinge pe cineva sa aiba incredere deplina in iubirea lui Dumnezeu si in viata, pe cineva care a suferit mult fara a-si face rau siesi sau altcuiva? De exemplu cei care sunt parasiti de mama sau de tata, cei care se imbolnavesc grav inca de mici sau care sunt handicapati? Le putem noi spune asa pur si simplu: nu mai fi trist pentru ca situatia ta este cea mai potrivita pentru inaltarea ta spirituala, totul e spre binele tau? Cum ii putem ajuta sa inteleaga asta, sa simta, sa traiasca aceasta? Eu cred ca ti-am mai citit gandurile si pe un alt site(unde mai era si Aurel Ion, Adi,Mihai - e adevarat?)si mi-a placut ca vorbesti mult despre credinta in Dumnezeu. Mi-ar placea sa imi spui ce crezi in legatura cu intrebarile mele.

[Gabriela B.]

Am citit cu atentie cele spuse de voi, sotul meu are mari inclinatii spre ceea ce inseamna bioenergie, si a avut fericirea sa fie indrumat la inceputul activitatii lui catre Dumnezeu. Tot ce ati spus voi inainte este adevarat iar pentru toti cei care vor sa aiba explicatii de ordin "tehnic" a tot ceea ce se intimpla si de ce se intimpla va racomand cu toata caldura sa cititi cu luare aminte si rabdare cartea lui Lazarev , mai ales volumul 2 "Karma Pura". In acest volum veti gasi explicatia extraordinar de relevanta a ceea ce inseamna iubirea pentru Dumnezeu. Sotul meu considera (si nu numai el) ca acest om, Lazarev, a patruns dincolo de cunoasterea obisnuita a lumii si cel putin 99% din ceea ce spune el este adevarat. Va doresc un drum plin de iubire si reusita pe noua cale ce o deschide lectura acestei carti.

[toni]

Daca privim lucrurile din prisma faptului ca fiecare dintre noi suntem pacatosi , am realiza dragostea lui Dumnezeu. Atunci nu am gandi ca "n-am facut nimic rau" , sau "de ce a ingaduit Dumnezeu o incercare in viata noastra , ca nu meritam". Abia cand ne dam seama cat de pacatosi suntem , si ca Isus Hristos a murit pe o cruce din cauza noastra , ba chiar mai mult a stat si trei zile in iad pentru noi , a transpirat sange din cauza noastra , ne-am da seama de adevarata dragoste a lui Dumnezeu!Pentru ca nu este mai mare dragoste decat cineva sa-si dea viata pentru noi. Si de ce a facut Isus acest gest?Ca sa arate ca e un om al sacrificiului ?Ca sa i se dea slava ?Ca sa ne arate o limita a umilintei?

[toni]

Revin... Isus Hristos a platit in locul nostru pacatele noastre , pentru ca oricine crede si primeste aceasta jertfa sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. Te vad mergand prin praf si soare , purtand povara salvatoare Te vad cum prin multimi straine , Isus duci crucea pentru mine. Te vad cum fruntea cu ocara , vrajmasii ti-o incununara Te vad si inteleg mai bine cat ai platit Tu pentru mine. Te vad intind smerit pe cruce , cum sangele suvoi se duce Te vad sub norii urii pline, Isus cum suferi pentru mine. Te vad in marea Ta durere , stand singur fara mangaiere Te vad sub lovituri haine, cum mori Isuse pentru mine.

[viorela hoff]

Nu stiu, noi parca ne hranim numai cu dragoste de cand ne-am cunoscut, si doresc asata tuturor femeilor din lume, sa fie fericite ca mine! V.

[Roossa]

Bineinteles!si noi tebuie sa-L(sa) iubim...sincer si neconditionat si sa nu conteze cat si cui oferim,indiferent de valoare,sau de natura ei.si cum sa nu-l iubim pe DUMNEZEU,cand El ne-a dat cel mai de nepretuit dar VIATA! si ne-a lasat pe noi sa alegem cum sa o traim .Noi ne cream adevarata valoare !!![fuga]

[iulian1969g]

“Iulian,esti un crestin adevarat!” Ce fel de crestin sunt...asta doar Domnul nostru Iisus Hristos poate spune cu exactitate! :-) Sa stii ca asa este! Eu cred ca sunt langa noi multi oameni “mari” din punct de vedere spiritual, dar pe care noi nu-i stim... “Ma intreb ce experiente de viata stau in spatele a ceea ce ai scris?” Eu le consider “experiente obisnuite”; nici mai presus, nici mai prejos decat ale altora. Am insa un prieten care a auzit glasul Domnului nostru Iisus Hristos in zilele noastre (parca prin 1999) si pe mine m-a impresionat mult raspunsul Domnului; eu cred ca este autentic. “As vrea si eu sa simt atat de profund iubirea de care vorbesti.” Si eu as vrea s-o simt in mod permanent! Aceasta iubire am trait-o/o traiesc doar in anumite momente la o asemenea intensitate!...ceea ce eu consider ca nu este mare lucru... Adevatata realizare este sa ai o asemenea iubire intr-un mod permanent! Spunea Gabriel Zaman, de pe grupul yahoo ReligieTeologieSpiritualitate, referitor la subiectul meu: “Adevarata iubire se urca pe Cruce!...ca sa duca crucea celui care nu iubeste.” Mi se pare extraordinar ce a spus! Tie/voua iti/va place? “Dar te intreb eu, cum putem convinge pe cineva sa aiba incredere deplina in iubirea lui Dumnezeu si in viata, pe cineva care a suferit mult fara a-si face rau siesi sau altcuiva?” Prin exemplul nostru personal, prin viata pe care o ducem. O fapta buna de-a noastra, o privire plina de compasiune, un cuvant odihnitor spus la momentul potrivit...toate acestea conving mai bine ca 1000 de predici! “De exemplu cei care sunt parasiti de mama sau de tata, cei care se imbolnavesc grav inca de mici sau care sunt handicapati? Le putem noi spune asa pur si simplu: nu mai fi trist pentru ca situatia ta este cea mai potrivita pentru inaltarea ta spirituala, totul e spre binele tau?” Nu. Nu asa. Nu ne putem afisa ca niste judecatori care dau sfaturi pentru niste situatii in care ei nu se afla! Nu mi s-ar parea corect. Dar putem plange impreuna cu ei; ne putem ruga pentru ei si impreuna cu ei; putem sa le dam ajutorul nostru, in functie de cata iubire avem in noi insine; putem sa le spunem ca noi avem convingerea ca Dumnezeu ii iubeste, si ca dupa aceast putin timp petrecut in trup, ii/ne asteapta o viata mult, mult mai bogata si mai fericita; le putem da ca exemplu suferintele indurate de proorocii lui Dumnezeu si de multi din sfintii Lui; le putem aduce in atentie chiar durerea lui Dumnezeu Insusi pe care a indurat-o cat timp a fost intrupat pe acest pamant in Iisus Hristos. Bineinteles, toate acestea trebuie spuse cu smerenie si iubire – nu cu aroganta, nu pe un ton poruncitor! Si mai ales este foarte important sa simtim durerea (atat cat ne este noua cu putinta) impreuna cu ei. “Cum ii putem ajuta sa inteleaga asta, sa simta, sa traiasca aceasta?” Un suflet tulburat nu poate fi ajutat decat intr-un mod in care sa se simta inteles, sa simta in noi niste frati adevarati. “Eu cred ca ti-am mai citit gandurile si pe un alt site(unde mai era si Aurel Ion, Adi,Mihai - e adevarat?)si mi-a placut ca vorbesti mult despre credinta in Dumnezeu.” Da, asa este. Multumesc pentru aprecieri. “Mi-ar placea sa imi spui ce crezi in legatura cu intrebarile mele.” Ti-am spus. Si mie mi-ar placea sa-mi spui parerea ta in legatura cu raspunsurile mele! :-)) Iti doresc toate cele bune sufletului tau. Giuliano P.S. Va multumesc tuturor celor care ati raspuns mesajului meu. Apropo de bine si rau: Eu cred ca Dumnezeu este dincolo (mai presus) de bine si de rau!