Fobie de tot ce inseamna moarte

[aquariusrpro]

Hai sa mai destindem atmosfera.. nu ca nu ar fi un subiect important ci schimband unghiul de a privi. Cand eram mica nu am avut astfel de temeri ci afirmam alte chestii de mi-am speriat mama. Adolescenta fiind am trecut printr-o astfel de criza dar lucrurile s-au rezolvat intr-un mod ciudat. Din aceasta rezolvare au rezultat niste intrebari si am inceput sa citesc si sa intreb despre unele lucruri. M-am potolit un timp si de cand am copil.. spaima a reaparut. Cu alta directie ( sa nu se intample ceva cu Minunica ) dar a reaparut. Niste afirmatii ale fetitei mele m-au facut sa ma apuc iar de "sapat". Cum v-ati fi comportat voi daca copilul vostru va spune " Mami, sa nu-ti fie frica, eu am venit sa te ajut".. asaaa, din senin, cand doar eu stiam ca nu-mi pot domoli frica!!!![bang] Este foarte adevarat ca in timp s-a cristalizat credinta in Dumnezeu cu o intreaga teorie pe langa ( toti avem o teorie[:D]). Am discutat cu psiholog care s-a ciocnit de "povesti" ciudate relatate de pacienti sub hipnoza. Hihiii.. l-am intrebat pe preot cum este cu reincarnarea, memoria anterioara s.a.m.d, cam despre tot ce am citit. Hm.. am abordat problema cam asa: nimic nu=i imposibil. Cand am fost la preot m-am dus relativ documentata , exemplu mai jos <<Informatii referitoare la reincarnare au existat (si mai exista inca) în Biblie si in unele texte apocrife. Biserica primelor secole a acceptat teza reincarnarii, sustinuta si de Isus. In anul 553 însa, la cel de al cincelea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, teza reincarnarii a fost anatemizata, fiind considerata drept o eroare dogmatica. Imparatul Justinian (leit-motivul sãu: "Afurisit fie cel care, de aici încolo, va mai crede in preexistenta sufletului !") a impus clerului propriul sau crez, a pus sub arest pe Papa Vigilius (spre a nu conturba Conciliul !) si a obligat episcopii sa accepte noua dogma. Justinian a considerat ca teza reincarnarii acorda omenirii o prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei trepte mai înalte de dezvoltare a constiintei. Dupa anul 553, credinciosilor li s-a spus de catre biserica ca au la dispozitie o singura viata pentru a reveni din nou la stadiul dinaintea comiterii pacatului originar. [...]. Cu toata cenzura impusa textelor originare, s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri ale lui Isus la reincarnare >> ( am uitat de unde am textul.. scuze autorului ). Preotul mi-a zambit si mi-a spus sa ma gandesc la logica pe care a urmarit-o Iustinian. Atat si nimic mai mult. Apoi mi-a cerut sa dezvolt implicatiile unei dogme, conducandu-ma usurel catre o idee de dsciplina / curatenie sociala. Apoi mi-a citat ceva din ceea ce se spune despre cuvintele lui Isus, ceva de genul "Eu sunt calea dreapta " Well...O persoana ce mi-e tare draga si care-i foarte logica ( a terminat matematica ) mi-a spus ca nu crede ca noi suntem in stare sa evoluam spre o stare mai putin grosiera/ materiala, sa inglobam partea spirituala si echilibrul aferent spirit / materie intr-o viata. Si a comentat chestia cu calea dreapta cam asa: dreapta este drumul cel mai scurt intre doua puncte !!! Dar nu drumul unic. In loc de concluzii: altii mai invatati decat mine sustin existenta succesiunilor de vieti (am citit si despre chestiile cu chimismul creierului dar sunt unele aspecte care nu stau in picioare). Preotul nu a negat...Amintiri / spaime / emotii ale unor experiente pe care nu le-am trait ( acum ) am de cand ma stiu ! Ceva.. ceva este! Fum fara foc nu iese. Marturii despre eliminarea anumitor texte exista.. Si-am zis asa: atunci totul seamana a scoala. Ca si cum trebuie sa invat in permanenta ceva. Atunci cand gresesti suferi ( nu ca te bate Dumnezeu ca nu cred asa ceva ) din cauza consecintelor. Daca-i scoala.. pai tre' sa existe si profesori, nu?! Si mi-am impus sa-mi ascult inima si intuitia sau acel glas care-ti spune ce sa faci si ce nu. Acel ceva care-ti "indoaie" inima cand faci ceva ce nu-i chiar cum trebuie ( chiar daca rational, contextual este ). Multe lucruri s-au schimbat si chiar s-au rezolvat. Discutand cu mine si ascultandu-ma. Incercand sa pun in echilibru ratiunea si inima. Undeva pe drum a disparut frica, nu de tot dar s-a atenuat extrem de mult. Tot imi sare inima cand suna telefonul ( bona, mama etc tot ce este legat de copil ) dar ma ascult.. sa vad daca in mine exista un semnal de alarma sau nu. Nu-mi plac violentele desi suntem inconjurati de news / movies de tipul asta. Cand pot le ocolesc. Cam atat pentru azi! Roxana&Ruxandra

[antoioana]

Am citit cu mare interes ce ai scris tu Aquariusrpro! Nu este posibil sa-ti aduci aminte cine-i autorul ala? Tare m-ar interesa. Yasmine, m-am uitat la 2-3 poze cu voi. Tare sunteti frumusei. Stii ce? Nu te apropia de pastile! Incearca sa o iei altfel. Daca nu te poti muta de acolo, ataca frontal:uita-te la cimitir! Viziteaza-l! Poate nu singura, cu cineva drag si puternic in care sa ai incredere. Si gandeste-te asa: oamenii morti nu-ti pot face nici un rau, de cei vii sa te feresti!!!! Unii dintre ei, bineinteles.[:D] Sa auzim de bine! anto