Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Sondaj despre adoptie


Recommended Posts

  • Răspunsuri 17
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Sincera sa fiu eram foarte pornita pentru adoptie dar am descoperit acest site,unde citind atatea am capatat curaj sa mai incerc sa am copilul meu.Am cativa prieteni care au facut pasul si sunt extraordinar de fericiti,dar atat de multa birocratie... Eram foarte hotarata dar am vazut niste emisiuni la TV care mi-au dat mult de gandit.Copii care erau dati spre adoptie de catre parinti , erau adoptati iar parintii dupa un timp se razgandesc.Si culmea legea romana incredinteaza copii parintilor care i-au abandonat.Cunosc un caz in care o familie a luat un copil pentru a-l adopta si intotdeauna inainte de implinirea celor 30 de zile de la semnarea abandonului veneau parintii si spuneau ca s-au razgandit, luau copilul si iar il abandonau.Asta de vreo trei ori pana ce oamenii s-au lasat pagubasi si nu au mai adoptat copilul. Sau cazul italienilor care au adoptat un baietel si parintii au inceput sa le ceara bani ( asta dupa 3 ani daca am intels eu bine) iar italienii au trimis copilul in tara spunand ca ei au infiat copilul nu -l cumpara. Asa ca acum stau serios sa ma gandesc si la aceasta varianta pentru ca legea romana are multe lacune si in primul rand nu se garanteaza confidentialitatea. Carmen
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am fost pusi in situatia de a adopta un copil. Nu a mai fost nevoie, pentru ca am reusit sa avem unul al nostru. Riscuri? Intotdeauna exista riscuri. Nu stiu la ce anume te referi, dar nu cred ca sunt mai multe decat la propriul copil. Eu am fost adoptata, si pot spune ca mi-am iubit parintii adoptivi, mai mult decat poate orice copil sa-si iubeasca parintii naturali, sau la fel. Si cati copii, mari fiind, nu isi bat parintii sau ii gonesc de acasa, sau... Cred ca educatia si mediul in care creste orice copil, sunt definitorii pentru caracterul lor. Bineinteles, mai exista si exceptii. Da, cred ca exista asistenta psihologica pentru asa ceva. Din pacate, timpul nu imi permite sa mai stau in fata P.C.-ului, dar daca te intereseaza subiectul, promit sa mai revin. Toata dragostea! Laura, mama lui Andrei
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Sunt de acord cu adoptia ,cumnata mea a adoptat o fetita dupa foarte multe incercari de a avea un copil .Ea si sotul ei o iubesc foarte mult pe aceasta fetita si fac sacrificii pentru ai oferi tot ce are nevoie imi admir foarte mult pentru ceea ce fac.Eu cred ca in viata nu este important cine sunt parintii naturali ci este foarte important cine ne creste si ce educatie primim.Iar la riscuri suntem supusi toti important este cum privim lucrurile in viata si ce dorim de la ea.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Da. Nu (inca). Integrarea in familie si societate, sanatatea. Trebuie inconjurat cu multa dragoste (adopti numai daca o faci din inima), atentie la toate problemele copilului, indrumare permanenta, mai multa decat la un copil natural. Ar trebui adoptat de mic, sa se evite problemele legate de lipsa de afectiune si ingrijire corespunzatoare. Teoretic exista asistenta, practic nu stiu exact.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Dragii mei sunteti extraordinari .. o adevarat familie ! Intr-adevar am propus acest subiect deoarece si eu imi doresc tare mult un copil ... si sunt sigura ca l-as iubi ca pe propriul meu copil .. chiar m-as simti mai responsabila .. nu asta ar fi problema ... simteam nevoia sa vorbesc cu cineva care a trecut prin asta ... oricum va multumesc mult ptr. feed back blue
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Cred ca ar fi foarte interesant . Daca v-ati gandit vreodata sa adoptati un copil . Daca ati adoptat ? Care sunt riscurile ?Cum pot fi inlaturate ? Exista asistenta psihologica pentru cuplurile care se decid sa adopte ? multumesc Iti raspund in ordinea intrebarilor 1. Aveam 15 ani si eram topita dupa un bebe de 1 an aflat in leaganul de copii. Mi-am promis solemn ca, atunci cind voi creste mare, va fi copilul meu..., acum am 32 de ani si demult nu mai stiu nimic despre soarta lui Papleaca, asa il botezasem eu in inima mea... Dar amintirea lui imi arde sufletul si adesea, cind ma gindesc la el, imi dau lacrimile. 2. Daca n-as avut puiul meu, daca as avea probleme in a face copii in viitor, cu siguranta ca as infia, fara sa mai stau pe ginduri! 3. Ce fel de riscuri? Sa adpti un copil cu tare genetice ?! Eu cred ca educatia este mult mai puternica decit mostenirea genetica. Iti dau un singur exemplu: exista tigani instariti care infiaza copii de romani. Ce crezi ca vor deveni, peste ani, acei copiii? Nu-ti fie teama, si in conditii "normale", e greu de presupus ca stii totul despre arborele genealogic al celuilalt partener de viata... 4. In Romania, nu exista asa ceva... Cel putin statul nu ofera astfel de servicii. Daca faci adoptia prin vreo fundatie care dispune si de un psiholog, nu mai stiu...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

1. Da ! Intotdeauna mi-am zis ca daca nu voi putea avea copii, voi adopta. 2. Nu ! 3. Cel mai mare risc ar fi sa se simta neiubit, nedorit. Si de aici, ar porni o multime de probleme... Numai daca e iubit ca propriul tau copil si i se arata acest lucru, poate creste frumos. 4. Nu stiu ! Nina & [copil] Nina-Cristina (1 an si 11 luni) http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...