Cum v-ati hotarat sa va casatoriti?

[tlaura]

Anca, tu intr-adevar il iubesti? Pentru ca privind din prisma unei femei, atunci cand iubesti cu adevarat, automat vrei sa ramai langa omul acela toata viata. Bineinteles, asta in cazul in care nu are vre-un defect sau viciu pe care nu il poti accepta si crezi ca nu vei putea trai langa el toata viata. In acest caz, te inteleg, dar altfel...? Sa-ti fie frica de ce? Ca ai sa fii fericita langa omul iubit? Eu cred ca esti o norocoasa care nu isi da seama de ceea ce are. Te-ai gandit cum ar fi sa-l piezi? Cu drag Laura, mama lui Andrei

[petra]

Anca, O prietenie prea lunga nu duce de fiecare data la o casatorie. Cunoscandu-ti foarte bine partenerul ii vezi toate defectele si incepe dragostea sa devina o rutina iar restul se cam duce la vale. Intr-o casatorie se poate intampla si asa, dar intervin copii care leaga mult de tot o relatie. Parerea mea este ca daca il iubesti si te iubeste, aveti sanse bune pe viitor de ce sa te temi sa faci acest pas, mai ales ca el este o fira mai blanda care in nici un caz nu te-ar incatusa! Eu cu sotul meu ne-am cunosut , ne-am placut si am hotarat sa ne casatorim deoarece ambii eram destul de "copti" si aveam deja o relatie foarte stabila. Asta in decurs de 7-8 luni de zile de cand eram periteni. La toti numai bine!

[ancasoare]

Multumesc pentru caldura cu care mi-ati impartasit din experienta voastra!![bis] Acum ar trebui sa mai detaliez un pic... imi pun semnul asta de intrebare, pentru ca sentimentele au mai palit si nu mai sunt asa arzatoare ca la inceput, pasiune nu mai e asa ca la inceput. Cineva ne-a spus la un moment dat ca am lalait-o prea mult cu prietenia asta si ca o relatie se perimeaza daca nu avem grija s-o "trecem" in stadii superioare (vezi logodna, casatorie). De asemenea, tot acel cineva (un psiholog) ne-a mai spus ca ne comportam ca un cuplu casatorit si ca avem frictiuni de oameni casatoriti "de ce ti-ai lasat hainele insirate, de ce nu inchizi bine robinetul", etc. Oricum, decizia de a ne casatori am luat-o (asa cum spunea cataghe, nici nu stiu cine pe cine a cerut [mariaj] , asa ca am inceput sa ne pregatim pentru eveniment[bis] Ne dorim copii, ne dorim tot ce "trebuie" pentru o familie adevarata, dar nu mai simtim pasiune asa ca la inceput... la voi cum a fost cu pasiunea? Ancuss

[sirod]

Pasiunea inceputului - cred ca o cunosti foarte bine, dar ai impresia ca nu mai este la fel.Cred ca este normal, poate a intervenit o rutina pe care nu o sesizati.Orice relatie trece prin perioade "ciudate", dar sint convinsa ca iubirea invinge orice obstacol de genul asta. Eu vreau sa-ti povestesc de pasiunea de "dupa" - mai ales ca va doriti copii.Dupa ce a aparut "ala mic[copil]", o perioada nu ne odihneam, ne loveam cap in cap prin casa, numai de pasiune nu ne ardea! Fetita a crescut, are acum 1 an si 4luni si noi ne-am regasit altfel decit ne lasasem cu 2 ani in urma: plini de dorinta de a darui si a primi dragoste!Totul este altfel - simtim noi, mult mai profund, chiar daca ne comportam ca doi pustani indragostiti, care cauta tot timpul un loc si un moment unde sa faca dragoste! Curaj, casatoria nu distruge pasiunea, din contra pot sa spun! doris

[lulu77]

Pai la noi a fost cam asa: -ianuarie 2001 ne cunoastem-la serviciu( amandoi aveam alta relatie); -27 aprilie 2001 iesim prima data impreuna ; -03 mai 2001 ne mutam impreuna (cu chirie); -01 septembrie 2001 ne mutam in casa noua; -27 aprilie 2002 cununie civila (am tinut expres sa facem in aceasta data-1 an de la data la care am iesit prima oara); -15 iunie 2002 cununie religioasa,nunta ; Ptr noi ,sincer,a fost o dragoste oarba,nu ne pare rau ,am realizat o gramada de lucruri impreuna. acum suntem aspiranti la rolul de parinti,speram sa se intample cat mai repede. ne iubim ,pot spune sincer,mult mai mult decat acum 2 ani. ALINA

[maryam]

Nu ne-am hotarat...a fost un parcurs firesc , un lucru care a completat legatura care se crease. Cred ca atunci cand doi oameni se iubesc si simt nevoia sa fie impreuna,nu-i nevoie sa se gandeasca mult... "ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU" maryam

[coral]

Ne-am cunoscut intr-un autobuz ce ne tot ducea la diverse olimpiazi si avea toba de esapament sparta [bang]. Am stat in aceeasi banca in liceu, asezati in functie de inaltime[:D]. Am balabanit-o cu o prietenie de liceu, apoi o naveta intre Iasi si Bucuresti. Si intr-o primavara pe malul Bahluiului asa poc trosc, m-a cerut, la 1/4 de ora sarea gardul de la Casa Casatoriilor sa vada ce acte ne trebuie. Nu am stiut ca e alesul, s-a cimentat in timp relatia si uite ca acum avem in spate un noian de amintiri. There is a difference between knowing the path and walking the path.

[amal]

noi ne-am hotarit sa ne casatorim la 2 saptaminidupa ce ne-am cunoscut. nici unul dintre noi nu a stat pe ginduri :"vazut, placut, luat." pupici!!!

[amuleta]

Ne-am cunoscut pe 25 noiembrie si m-a cerut in casatorie pe la sfirsitul lui decembrie, pe cind ne plimbam in Central Park in NY si ne-am casatorit in februarie la el acasa, in sufragerie, unde venise judecatorul local. Cununia religioasa a fost in aprilie la o biserica din Queens. A fost perioada cea mai frumoasa din viata si n-am regretat niciodata pasul facut. Aveam 27 de ani si pina atunci fiecare barbat fusese prea inalt, prea scund, prea gras, prea slab, prea destept, prea prost etc...

[geo10]

Anca, casatoria e o loterie, un risc pe care trebuie sa ni-l asumam la un moment dat. Eu m-am maritat crezand ca mi-am gasit jumatatea, n-a fost sa fie asa dar n-ai de unde sa stii. Acum traiesc in concubinaj[:D], e la moda. Probabil ca se va finaliza intr-o casatorie dat mai vedem. Casatoria nu este o puscarie daca omul de langa tine este deosebit, dar daca tu crezi ca exista posibilitatea de-ati gasi fericirea langa altcineva, mai cauta. Toate cele bune! georgiana