Bebelusi frumosi si nefericiti, asteptam parinti..

[carmens]

Draga Liliana, sa stii ca nu m-ai lezat deloc (pentru ca simt ca mie mi te adresai, mie si celor care gandesc ca mine poate)si chiar iti multumesc ca mi-ai deschis ochii.Ai dreptate nu am studiat in amanuntime legile si am luat de buna ceea ce s-a mediatizat, uitand ca de fapt ei vand un produs de senzatie si de multe ori omit amanunte importante.Dar mi-am propus sa ma documentez temeinic si astfel sa-l conving pe sotul meu ca nu exista nici un risc ca peste ani sa vina cineva sa ne ia copilul adoptat. Iti multumesc inca odata ca mi-ai deschis ochii si ca mi-ai dat noi sperante si deasemenea ii multumesc si lui Mihai pentru incurajari. Sper ca in curand sa va dau vesti bune. Carmen carmens

[Sergal]

Liliana, te felicit sincer si ma bucur cand aflu ca mai exista si oameni cu suflet nobil printre noi! Pentru Monica, care spunea ca ar vrea sa ia acasa un copil pentru cateva zile...ai face o mare bucurie unui copil abandonat, mai ales de sarbatori. Stiu ca exista tot felul de organizatii care se ocupa cu asa ceva, eu personal stiu de HOLT ROMANIA, cauta-i pe net la [url]www.holt.com [/url]sau [url]www.holt.ro[/url]. Si ai grija! Te vei atasa de copil atat de mult incat vei suferi si tu la despartire. Iti spun din experienta mea. Prin 1997 sau '98, mama a luat o fetita in ingrijire temporara de la Holt. Era si este un copil superb si plin de viata. A stat la noi in casa vreo 11 luni, apoi a fost adoptata de o familie. Cu totii am suferit la despartire... mai ales micuta Ana-Maria, pentru ca noi am fost pentru ea primii oameni care au invatat-o ce e dragostea. A fost o adevarata tragedie si pentru ea si pentru noi. In prezent tinem legatura si ne vizitam (eu am si botezat-o). Acum are 8 ani, este clasa a 2-a si vad ca s-a adaptat foarte bine in noua ei familie. Parintii adoptivi o iubesc mult si se straduiesc sa-i ofere de toate, desi o duc foarte greu financiar. Dar nici nu se gandesc sa renunte vreodata la Ana. Asa ca... felicitari inca o data celor care au curajul sa adopte un copil, iar Dumnezeu ii va rasplati cu siguranata pentru fapta lor buna! Simona www.babiesonline.com/babies/s/sergiu

[Anina_n]

Niciodata n-am sa inteleg cum poate o femeie sa-si poarte timp de 9 luni copilasul in burtica, ca mai apoi sa-l abandoneze imediat dupa nastere !!! [bang] [V] [:(!] [:0] Bravo si felicitari acelor oameni minunati care reusesc sa adopte un copilas ! [flo] Liliana, jos palaria ! [asia] Nina & [copil] Nina-Cristina (1 an si 11 luni) http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

[Sergal]

Pt. Monica: scuze, am scris gresit link-ul. Vezi [url]http://www.holtintl.org/romania/[/url] sau [url]http://www.alaturidevoi.home.ro/[/url] Simona www.babiesonline.com/babies/s/sergiu

[liliana csaki]

Fetelor, va multumesc din suflet.Ca sa fiu f.f.f. sincera nu ma asteptam la reactii pozitive(numai), cu atat mai mult cu cat n-am fost foarte "soft" cand am scris, ma cam ambalez cand vine vorba de asta, poate si pentru ca am auzit de atatea ori,si de la oameni de la care nu ma asteptam,diverse replici gen "v-ati facut pomana..", o sa-ti fie mai usor sa spui nu(intr-o anumita situatie)pentru ca nu-i copilul tau", "o sa vedeti voi ce va asteapta(la pubertate, de pilda), ca uite ce probleme am avut noi si e al nostru" si alte asemenea, asa ca acordati-mi circumstante atenuante.E un subiect, din pacate tabu pentru multi, dar care mie mi-ar placea sa-l putem discuta deschis, noi sa putem impartasi din experienta noastra iar aspirantele la titlul de mamica sa se simta incurajate, sa li se risipeasca temerile, sa gasim impreuna solutii. Ange, sa-ti dea Domnul si tie numai bucurii si tuturor celor ce stiu ce-nseamna un sufletel alaturi. Daniela, te "stiu" de pe-aici si sper ca ne vom vedea pe 21 cand cred ca voi veni cu amandoi pentru ca tati nu cred ca s-ar descurca cu David. Carmens, tie-ti cer inca de o mie de ori scuze, asa e, raspunsul meu a fost reactie la mesajul tau dar nu numai, am mai vazut alte pareri asemanatoare la alte subiecte.Nu te teme, eu iti spun din tot sufletul, fa-o daca simti ca vrei asta, riscul asta este exclus.Eu de pilda cu David mi-am asumat un risc, mic dar era.Pe el, "ea" a refuzat categoric sa-l vada desi a stat o saptamana in spital.Nu-l vroia, era clar, dar declaratia de renuntare la drepturi si de consimtamant pentru adoptie se poate da numai la 45 de zile de la nastere, timp in care teoretic copilul ar fi trebuit sa ramana in spital, la asistent maternal sau centru care apartinea de Directie.Dar si eu as fi ajuns la 9, cum sa ma duc sa-mi vad copilul odata sau de doua ori pe saptamana cateva minute? asa ca am zis ca-mi asum acest risc, e copilul meu si nimeni si nimic nu mi-l mai ia.Am avut ceva emotii cand am aflat ca n-a venit sa-si dea consimtamantul in ziua stabilita(2 dec), mai mult ca-si daduse adresa din buletin si nr. de telefon dar nu mai statea acolo de vreun an jumate si la telefon raspundea altcineva, care o cunostea sau la care statea.Ei bine, dupa nu stiu cate telefoane de la Directie si de la spital, a catadicsit sa apara dupa vreo doua zile si eu am rasuflat usurata.In Ianuarie vom primi incredintarea in vederea adoptiei si daca ne-ajuta Dumnezeu prin martie sau cel tarziu aprilie terminam.Daca vrei mai discutam pe subiect. Sergal, nu stiu daca e vorba de noblete sufleteasca, am simtit asta ca pe ceva firesc, singura diferenta intre cele ca mine si mamicile naturale(care-si au copiii alaturi) e ca noi nu i-am nascut, dar vorba unei verisoare a sotului meu "n-ai pierdut mare lucru" :))(nu va suparati), si de ce sa nu recunosc ma bucur sa aud ca gandesti asa. Inca odata multumiri voua si curaj celor ce doar citesc si au inca retineri sa-si exprime parerile, dorintele ori bucuriile. va pup, Liliana http://community.webshots.com/user/lilianacsaki

[carmens]

Draga Liliana , sigur ,ma intereseaza foarte mult sa discutam pe acest subiect pentru ca m-ai putea ajuta cu niste sfaturi, de unde sa incep, ce sa fac.Am gasit pe net un ghid al adoptiilor si am inceput sa-l studiez.Am sa-mi scot si legile care ma intereseaza si inarmata cu ele ,cu multa rabdare ,am sa incerc sa-mi conving si sotul ca nu este nici un risc.Eu sincera sa fiu as incerca chiar daca ar exista riscul asta(nu sunt genul de om care sa stea cu drobul de sare deasupra capului...).Am mai incercat sa discut cu niste prieteni care au adoptat de curand ,dar nu stiu de ce se feresc sa intre in amanunte.De aceea ti-as fi recunoscatoare daca m-ai indruma pe acest drum. Iti doresc multa fericire alaturi de micutii tai(pe care i-am si vazut, sunt superbi)si bineinteles, alaturi de sotul tau.Sunteti o familie reusita. Carmen

[Flower]

Stiu ca s-a deviat de la subiect , dar trebuie sa adug si eu pt. Liliana : Sa dea Dumnezeu sa te bucuri de copilasi tai ! Sa va traiasca Laura cea indragostita si David - Big Boy ! Si eu sunt pentru adoptie , mai ales ( dar nu numai ) in cazurile in care nu mai exista nici o sansa pentru o femeie de a deveni mama... Si nu de multe ori , dupa ce o femeie a adoptat un copil s-a intamplat minunea la care nimeni nu mai spera ! Nu e 'rasplata' mai valoroasa ca zambetul unui copil si cuvintele :Te iubesc , mami !' [asia]

[antoioana]

Liliana, chiar ca n-ai fost "soft" :-). La inceput am fost contrariata (de ce atata revolta?), apoi am ramas cu gura cascata, apoi mi-ai fost chiar draga si te-am admirat mult. Sa-ti traiasca copilasii! Eu cred ca ei, copiii, sunt o minune de la Dumnezeu. Cum ni-i da, intr-un fel sau altul, asta conteaza prea putin. Ascunse sunt caile Lui. Greul si adevarata misiune de parinte incepe din momentul in care ii avem: trebuie sa-i facem oameni. Si asta nu-i usor. Ceva n-am intzeles la tine. N-am intzeles sau poate nu sunt de acord. De ce nu mila? Mi se pare ceva nobil. Mila poate veni numai din bunatate. Ti-e mila cand vezi ca un ingeras de copil nu are parte de dragoste, il iei sub aripa ta si-i dai dragoste. Mi se pare un algoritm bun. Si o intrebare foarte la obiect: cam cat timp iti ia sa faci o adoptie? Se poate face in...sa zicem 2 luni? Adica vezi copilul, spui ca-l vrei si...mai departe? Si inca ceva: le vei spune cand vor fi mari? anto

[m34]

Liliana, soft sau hard ai spus unor lucruri pe nume si nu cred ca ai suparat (prea tare) pe cineva, mai ales ca ai dreptate [flo] Am avut sansa sa asist la ancheta sociala pentru niste prieteni care urmeaza sa infieze. Unul dintre subiecte a fost alegerea copilului. Asistenta i-a spus viitoarei mamici: cand o sa vedeti un anumit copil, veti stii ca este al dumneavoastra. Ei bine, viitoarea mamica nu a inteles acest lucru, dar, poate nu va vine sa credeti, eu nu numai ca l-am inteles, dar simteam foarte tare ca asa este si nu pricepeam de ce nu inteleg si ceilalti !!! Cand am vazut ca tu ai trecut prin asta si exact asa ti s-a intamplat, am fost foarte miscat... Cat despre cazurile din presa, din pacate multe sunt reale, dar, tot cu sprijinul celor de la Protectia Copilului se pot obtine toate datele necesare pentru evitarea lor. Copilul pe care il doresti sa il iei acasa are un statut in momentul respectiv si acest statut trebuie sa fie foarte clar: este abandonat sau nu, parintii pot reveni asupra deciziei ? etc. Carmen, s-au mai scris pe forum pasii necesari pentru a adopta un copil, ii gasesti si pe alte site-uri specializate si o sa iti trimit si pe email. Sa va dea Domnul tot ce va doriti si cat mai repede [bibe][bibe][bibe] Mihai

[qsar]

Plang putin... Chiar inainte de a citi ultimele postari de la acest subiect i-am trimis cuiva un PM... rece, scolastic... plin de detalii "practice si concrete" legate de copiii abandonati. Am uitat insa sa ii scriu si ce simti in clipa in care iti tii copilul in brate... cum stii cu siguranta ca-i 99% al tau si ca nimeni si nimic nu vor mai putea sa va desparta... ca-l vei apara cu pretul sangelui si-al vietii... Ce sa mai repet? Liliana a spus aproape totul! Multumesc Liliana si te pup pe sufletul tau frumos si dublu-fericit! Q (Gabriela)