revin cu vesnica mea problema gradi sau Ro

[Julie]

Fiecare parinte decide pana la urma care e solutia cea mai convenabila, atat pentru el (ei), cat si pentru copil (sau copii). In cazul nostru a fost cresa, de la 1 an jumate, si am facut bine, caci a inceput sa invete japoneza odata cu romana. Ca acuma vorbeste cupilu mai mult japoneza, e alta poveste:). Insa aici limba (care nu e tocmai usoara) este un pas enorm in integrare. Probabil ar fi fost mai usor pentru noi sa lasam copilul la bunici o perioada, insa nu s-a putut - si cred ca nici daca s-ar fi putut nu as fi facut-o. Pentru mine a fost o batalie castigata si m-a facut sa vad cat sunt de capabila sa-mi iau viata in maini [:D] Julie

[ruxij]

Dragele mele, Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. Cu cat primesc mai multe pareri cu atat ma ajuta sa vad situatia "la rece" si sa aud despre experienta mamicilor care au trecut prin asta. Imi dau seama ca problema mea devine chiar plictisitoare pentru cei ce au tot auzit-o. Laura, s-a rezolvat problema doar temporar, adica soacra-mea ar fi trebuit sa plece din Septembrie, dar am fost eu si am scos hartie de la medic cum ca soacra-mea e bolnava si am cerut prelungire de viza pe motive medicale, pana in martie 2004. S-a implinit termenul pana la care trebuia sa primim un raspuns de la INS, dar nu am primit nimic. Avocatul nostru spune ca dc. nu primim un raspuns in termen de 6 luni, soacra-mea trebuie sa paraseasca tara, ca altfel nu va mai primi viza timp de 3 ani. Asta mi-a zis-o ieri. Mai aveam eu si planuri de schimbare a tipului de viza, dar mi le-a spulberat si pe astea avocatul ca nefezabile. Visele mele ca o tot prelungesc pe soacra s-au cam clatinat. Asa ca am inceput iar sa ma gandesc. In martie se implinesc cele 6 luni de cand am trimis aplicatia pt prelungire si dealtfel noi pana in martie am cerut aceasta prelungire oricum. Problema e ca sotul e f. impotriva sa tinem copilul aici, spune ca tb. sa mearga in Ro pentru vreo 6-9 luni si ca eu gandesc doar la momentul de fatza si pun in pericol multe lucuri importante pentru viitorul copilului. Parintii mei iarasi trag de mine ca o sa chinui copilul aici, noi o sa fim ocupati si nervosi si copilul aruncat de colo-colo, bolnav, eu o sa lipsesc de la lucru si cum imi schimb domeniul de activitate o sa fie nasol de tot, nu o sa am timp sa ma ocup de aplictia de green card, o sa ratez viitorul tuturor (de parca as fi doar eu singura care face cariera aici) de ma apuca plansul cand imi imaginez situatia si cum din vina mea am ratat noi totul, am chinuit copilul si am aterizat inapoi in Romania. De aia sunt derutata. Pana acum am rezistat, am gasit solutii, am terminat doctoratul sapt. trecuta, am gasit postdoc aici, am 15 lucrari publicate si copilul a stat langa mine in cea mai mare parte a timpului. Eu vreau sa tin baiatul aici, asta e optiunea mea si instinctul meu, dar ma gandesc ca daca ei au dreptate, daca sunt egoista si ma gandesc la suferinta mea si nu la suferinta copilului cel vesnic bolnav si neglijat. Plus ca mi-e frica sa ma vad fara ajutor din partea sotului meu, care e cam ca sotul lui Lulu75 uneori, cu parere de rau, una-doua depresie ca nu stiu ce i-a zis seful,ca are el de scris o lucrare, ca sa il ajut ca nu stiu ce. Si imi zice ca prea ma cred Super Woman. Dc. mai sunt mamici cu experiente asemanatoare, orice poveste sau parere m-ar ajuta sa iau o decizie. Oricum,mai sunt maibine de 3 luni pana in martie si am timp, dar stiu ca ma voi gandi la asta zi si noapte, asa cum am facut si in primele 6 luniale lui 2003, cand credeam ca va pleca soacra in sept. 03. Numai bine tuturor, Lia ruxij

[khristin]

Noi am trimis-o pe Yasmine in Ro acum o luna....mai e o saptamana si vom merge si noi acolo sa petrecem sarbatorile in familie. Din punctul meu de vedere a fost cumplit sa nu o vad o luna (un an cred ca m-as urca pe pereti). Ei i-a fost bine acolo, e foarte sociabila, si-a cunoscut rudele samd, nu prea ne-a dus noua dorul ca e micuta deocamdata si nu realizeaza inca....anyway, concluzia mea e ca nu o voi mai lasa in tara fara mine din simplul motiv ca n-as mai rezista de dorul ei! Cristina

[Garofitza]

quote:

---

Originally posted by ruxij
Dragele mele, Problema e ca sotul e f. impotriva sa tinem copilul aici, spune ca tb. sa mearga in Ro pentru vreo 6-9 luni si ca eu gandesc doar la momentul de fatza si pun in pericol multe lucuri importante pentru viitorul copilului. Eu vreau sa tin baiatul aici, asta e optiunea mea si instinctul meu, dar ma gandesc ca daca ei au dreptate, daca sunt egoista si ma gandesc la suferinta mea si nu la suferinta copilului cel vesnic bolnav si neglijat. Plus ca mi-e frica sa ma vad fara ajutor din partea sotului meu.... ruxij

---

Lia, desi mi-am spus de nenumarate ori sa nu mai imi exprim parerea, uite ca nu pot sa ma abtin. Parere Personala Pai adica cum sa-mi trimit copilul in Ro, pentru 1 an? De ce te consideri tu egoista? Ca vrei sa tii copilul cu orice pret langa tine? Asa cum este normal de altfel? Ca sotul tau, din diferite motive, si de multisor timp este depresat, nervos samd? Lia, sunteti oameni cu capul pe umeri si sa nu mai spun de cata carte aveti, si e pacat ca un copil sa stea departe de parintii lui. Stiu ca-s situatii si situatii, dar eu as manca si pietre si mi-as tine copilul langa mine. Iar Lia, tu cred ca esti f. suparata de situatie, si din cauza asta, fara a insinua, sau a jicni, cred ca tu ai nevoie de putin timp numai cu sotul, sa va evaluati casnicia. Ca pana la urma familia voastra esti tu, sotul si Bogdanel. Iti urez tot binele din lume si sa va tineti familia aproape. Garo Sanatate, ca-i mai buna ca toate.

[ruxij]

Draga Garofitza, Nu ma jignesti cu nimic, de ce sa nu iti spui parerea cand eu am cerut-o? Nu ma supar eu asa usor. Voiam sa iti spun ca zisesi de sotu meu ca e depresat si nervos cam de multisor. Ei bine, e depresat si nervos de 13 ani :)) Asa ca m-am obisnuit si nu mai dau atentia din primii ani, sunt OK cu asta pana la urma :)) Pupici, Lia ruxij

[mimitete]

Hai sa-mi dau si eu cu parerea :-) Mie nici macar nu mi-a trecut prin cap sa-mi trimit copiii in Ro, eu nu pot sa stau fara ei nici cind plec in delegatie daramite p eo perioada mai lunga, dar asta depinde de firea fiecaruia. Copiii mei au inceput gradinita/cresa la 6 luni !! si numai usor nu a fost. A fost alegerea noastra (nu din conditii financiare) si desi am trecut prin nenumarate otite pina la 2 ani daca ar fi sa o iau de la inceput tot la fel as face. Au fost super fericiti la gradinita si au avut conditii exceptionale. Bineinteles ca nimeni nu le poate da iubire ade mama sau de bunica dar zic eu ca se mai compenseaza pe ici pe colo si cu altele ... Am crezut ca au fost asa de bolnaviori la inceput pt ca erau foarte mici, vorbind insa cu multi altii am vazut ca istoria se repeta indiferent de virsta la care copilul intra in contact zilnic cu o colectivitate. Atentie insa, gradinita inseamna un program foarte strict pt parinti si un talent in "scheduling" :-) caci trebuie sa-i iei de acolo la ore fixe si numai noi stim cum impacam si capra si varza (servici, circulatie...), sotii trebuie sa faca cu schimbul, nu prea se poate sa cada totul pe capul unuia, doar daca unul are un servici cu un orar si responsabilitati mai flexibile. Sper sa ai taria sa iei decizia cea mai buna pt tine si familia ta. Numai bine, Mihaela

[Andrada]

Ruxi, eu cred ca, in general, in situatia celor plecati din tara cu toate rudele in Romania, a-ti trimite copilul in tara pentru o scurta vacantza 2-3 luni este chiar ideal. Se conecteaza cu familia de acasa, se va simti iubit, va intelege mai multe despre parinti si de unde vin ei, isi va intari sistemul imunitar, va invatza sa se ralationeze cu oamenii, va invatza responsabilitatea cu care vine independentza, etc sint multe avantaje. Poate nu asa devreme (la 2 ani), dar fireste ca a-l trimite in tara atunci cind stii ca lui ii mai bine decit aici, nu e o decizie rea. Gindeste-te ce i se ofera acolo si ce i se ofera aici. Cunosc doua familii de romani aici, unii isi trimit copii in romania in vacantze ceilalti nu.Primii petrec o vacantza de vis, la munte, la mare, etc ceilalti stau toata ziua intre 4 peretzi pina vin parintzii de la serviciu... Cintareste bine ambele variante si gindeste-te la binele lui (sigurantza, dragoste, sanatate, mediu propice) asa vei fi si tu linistita si vei stii ca ai luat decizia cea mai buna, Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[Laura _Oprescu]

Ruxi, eu zic ca asta va fi inceputul unui dor maaaaaaaaaaaare daca il trimit in tara...o perioada de chin...imi zicea Anda azi ca locul unui copil e acolo unde sunt parintii lui...gradinitele aici sunt ok, iti dai seama ca vei veni seara acasa si va fi gol si nimeni sa te iubeasca( nu il numar pe sot)...sa nu ii vezi tu progresele de zi cu zi...da , in vacante sau pe termen de o luna-doua , e ok ...mai mult...cum crezi tu...nici nu stiu ce sa mai zic...data fiind situatia ..te pup Laura

[otau]

Ma bag si eu in vorba desi eu sunt in Romania, parintii la fel deci n-as avea nici o problema. Cu toate acestea am acumulat ceva experienta la acest capitol si am ce sa va povestesc. Eu am stat acasa cu copilul pana cand a implinit 2 ani. Urma sa ma duc la serviciu si mama s-a hotarat sa iasa anticipat la pensie si sa stea cu copilasul meu. Trebuie sa va spun ca eu sunt o fire foarte posesiva si poate asta imi dauneaza putin. Totul a fost frumos, dar incet-incet mama a inceput sa se enerveze. Tata inca lucreaza si inca serios adica de dimineata pana seara. Mama statea blocata cu copilul meu toata ziua pana cand veneam eu de la serviciu sa il iau. Dimineata il duceam inapoi. Copilul se apropia de 3 ani si ai mei mi-au spus sa-l duc la gradinita: eu m-am opus, ei au inteles :-), dupa aia nu au mai inteles :-(, ne-am mai certat [bang][bang][bang], pana la urma am ajuns la concluzia ca trebuie dat totusi la gradinita. Si bine am facut! Copilul se dezvolta extraordinar. E mai greu in primul an de gradinita cand raceste mai des, dar incet-incet se imunizeaza. E o pregatire pentru scoala. De la gradi mai poate lipsi cateva zile dar atunci cand e la scoala problema se complica. In concluzie parerea mea este ca ar trebui sa te chinui si sa ai copilul langa tine. Ce ai face daca ai vorbi in Romania cu ai tai si ai afla ca e bolnav copilasul? Cred ca ti-ar veni sa te urci in primul avion si sa ajungi cat mai repede la el. Eu am fost plecata impreuna cu sotul meu la Paris, iar copilul a ramas acasa cu mama. Nu pot sa-ti spun cat de greu mi-a fost. Ingrooooozitor! Iti doresc sa iei decizia cea mai buna pentru tine si pentru puiul tau! Cu drag, Aurora. [pup]

[Master Draciel]

Nu cred ca se pune problema de egoism in cazul unei mame care vrea sa isi tina puiul linga ea§Locul unui copil este alaturi de parintii lui,chiar daca bunicii joaca si ei un rol important in viata .Este dureros pentru copil sa aiba mama si tata de vacanta,iar atunci cind va creste poate interpreta asta ca un abandon ( eu am o astfel de experienta in familie, sotul meu fiind crescut mai mult de bunica lui).Sint convinsa ca vei gasi cea mai buna solutie , sa impaci si cariera si copilul.Cu copilul linga tine vei fi mai puternica, te va motiva in viata grea din strainatate,iar el va creste in cu totul alte conditii. Hotarirea tine doar de tine!