strainatatea

[Ivi]

Sunt oameni intre oameni, pentru uni au valoare sentimentele si prietenii iar pentru alti au valoare doar banii. Acum depinde ce fel de om esti. Pentru mine au valoare oamenii si omenia lor si nu starea lor financiara iar in fata lui Dumnezeu toti suntem egali. Este greu sa gasesti prieteni adevarati si nu acei asa numiti prieteni care sa te invidieze pentru tot ce ai, sa se bucure de nenorocirile tale si sa te birfeasca cu alti.

[Andrada]

Conchita daduse parca un raspuns destul de informat despre resursele culturale ale Statelor Unite, dar parca as vrea sa adaug ceva. E adevarat exista PBS si au programe extraordinare (aici am vazut reportajul acela cu cuplul din Anglia cu copilul de la conceptie pina la nastere, filmat cu fibra optica viata uterina, explicat fiecare zi cind apar urechile si cind se hotareste sexul,etc, sau celalalt despre islam, sau despre Italia, concertele lui Andreea Bocceli, etc), librariile sint imense pe mai multe etaje cu carti de la suruburi la new age, sectiune speciala pentru copii cu display-uri de trenuletze, carticele de la cele de ros pina la harry potter, fotolii de piele risipite peste tot in care poti zace cu orele fara sa te intrebe nimeni vreodata daca vrei sa cumperi un ziar sau cafea, teatrele cel local suburban cum il numesc, a adus orchestra din Viena pentru concertul de Anul nou si am vazut acum vreo doi ani un spectacol cu tobe din Japonia care ne-a tintuit in locuri doua ore fara sa clipim!. ETC. Dar, parere personala, asta nu se intimpla in toata America cu aceeasi larghetze, si mai e un DAR cu un oftat! Adevarul este ca PBS e minunat, dar orele la care se difuzeaza reportajele interesante imi sint complet la neindemina (trebuie sa programezi video sa inreg, etc), iar in afara citorva emisiuni interesante difuzate de citeva ori pe luna nu prea pot alege prea multe de el. Apoi teatrul local aduce orchestra din Viena odata pe an, dar in rest e cam umplut cu piese de teatru de multe ori de autori necunoscutzi (60% dintre ele inca mai dezbat holocaustul, ca urmatoarele 30% sa discute lumea producatorilor de pe Broadway) abia rar de tot mai prinzi cite o piesa cu subiect neutru printre 10% care sa ma atinga in sfera mea de interes. Apoi librariile sint pline de cele mai multe ori, insa cartile casetele si DVD-urile care ma intereseaza le comand pentru ca nu le au.Si apoi intr-o librarie atit de mare cu criterii de aranjare care ar scandaliza un bibliotecar european, ti-e si greu sa te hotaresti ce anume sa citesti. Deci trebuie sa vii cu lectia de acasa pentru ca review-urile cartilor in NY Times sa zicem sau Washington Post sint complet partinitoare si nu privesc decit autori la moda, scandaluri etc. Cum afli daca e o carte buna, de la prieteni, din magazinele englezesti, de la site-urile universitatilor, etc. Cinematografele sint iarasi minunate si pentru oricine viziteaza America le-as propune acesta experientza de civilizatie si comfort la maxim (daca pot trece peste faptul oarecum divers ca se serveste alaturi de traditionalul popcorn, aripioare si cartofi prajitzi, hamburgari si hotdog, ti se ofera ce-i drept masutza pe care o poti atasa la scaun ca sa ai comfortul necesar) etc). Fotoliile sint moi si se pot balansa, distanzta intre scaune larga de poti sa mergi cu bicicleta intre, lumea ride discret sau suspina in batista, fara comentarii (ca la Scala:)). Dar (iarasi DAR) filmele sint NUMAI americane, in marea majoritate sint din cele de buget mare, ale companiilor mari, foarte rar se intimpla un film de independenti (si asta numai daca a luat 14 premii la Cannes si nu-s citi ursi de aur, alte premiii in Montreal, etc) sau un La vita e bella (dar asta din nou pentru ca tot globul viuse deja toata vara si apoi iar discuta o tema atit de draga lor, cel de-al doilea razboi mondial si intrarea victorioasa a armatei americane...). Cit despre Discovery Channel sau History Channel, in cei citiva ani de cind sint eu aici primul s-a ocupat cu preponderentza de masini gigantice si gropile cu gunoi, iar al doilea de (ghici ce???) al doilea razboi mondial, chiar pot face pariu cu consortul ca din 3 incercari de a da pe acest canal la orice ora din zi sau din noapte in 2 sigur voi da fie peste figura Fuhrerului fie peste defilarea armatelor americane la sfirsitul razboiului. Din punctul meu de vedere cultura exista pe coaste (Atlantic si Pacific) in citeva state (New England, Washington, California, etc) chiar daca necesita un efort mai mare din parte-ti daca vrei poti gasi elemente care se pot modela pe cerintele tale de cultura, e adevarat citeodata trebuie sa faci mai mult efort si kilometri, dara daca vrei poti gasi o parte a Americii pe care o poti adapta la tine. Parerea mea insa ca situatia este diametral opusa in statele din mijloc, zona marilor lacuri ca sa nu mai vorbim de Arkansas, Kansas, etc. Am urmarit odata un reportaj despre sistemul de scoli din Mississippi si credeti-ma cu greu mi-a venit a crede. Oamenii din satucul ala (mai uitat de toti si de toate decit orice Viitura vaii din Romania), nu avea electricitate, sau gaze, apa venea intr-o cisterna si televizor (evident) nu vazusera in viatza lor multi dintre copii. Nu aveau carti, incercau citiva profesori cu suflet sa stea citiva ani, dupa care fugeau, lupta cu guvernul, birocratia le dadea ulcere si divorturi. Nici nu-ti puteai imagina asa ceva in inima Americii. Concluzia mea este ca sint multe Americi si ca puteam discuta despre toate, dar ca ce se intimpla in Georgia nu-i neaparat valabil in Indiana, cum viata in California e complet diferita de cea din New Jersey. Deci pot sa o inteleg pe Amal ca nu gaseste ce s-ar fi asteptat si pot intelege si cum altii se simt mai implinitzi spiritual decit in Romania. E problema individuala de expectantze, dorintza de efort, putere de adaptare, apoi e o problema geografica (de ex din Iowa e al naibii de greu sa vezi ultimul film japonez, in timp ce daca stai in NY mergi doua statii de metrou), apoi o problema financiara (poti comanda pe DVD orice film, dar sint cam 30 de dolari daca e un pic mai rasarit), o problema de timp (cum spuneam programe sint, librarii sint timp sa ai sa petreci, eforul masurat in timp ca sa gasesti ce-ti trebuie e, zic eu, mult mai mare decit in orice capitala europeana), etc si-or mai fi alte probleme pe care eu nu le vad. Cam atit, Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[Dinu]

Cred ca unii au uitat de unde a pornit discutia in contradictoriu dintre mine si Catalina, Liris & Try. NU e vorba de o comparatie RO versus OCCIDENT!!! Punctul meu de vedere este ca s-a exagerat mult in aceasta descriere a Romaniei, urmarindu-se numai aspectele negative, socante fara a mentiona nici macar un aspect pozitiv, ignorindu-se transformarile, progresul zilnic. Personal cred ca nu e fair-play. Iata descrierea Catalinei: "balti,noroaie,gunoaie,ciini vagabonzi,teribilism,spaga,vinzatoare ofuscate si "deranjate",oameni innegurati permanent, prost imbracati, amariti si infrigurati, intelectuali strinsi cu usa intre un salariu si altul, tigani cit cuprinde, temenele, praf, mizerie, magazine cu preturi care fac sa lesine orice bugetar, cozi enorme la farmacie in primele zile ale fiecarei luni, stiri despre spinzurati, maniaci, cine s-a mai injunghiat, cine si-a mai batut nevasta, filme indiene talk-show-uri politice in care toata lumea vorbeste deodata, carti infiorator de scumpe, haine infiortator de scumpe, jucarii pentru copii infiorator de scumpe, minciuni, minciuni, minciuni, imbrinceli, impolitete, badaranie, prost gust, functionari stupizi, parveniti cu aere de superioritate ("am fost sufiecient de destept ca sa stiu cind si de unde sa fur!"), ziaristi batuti, televiziunea nationala pusa la colt pentru ca a criticat fasolea cu cirnati de ziua nationala, mitocanie, mirlanie - Romanie! - pentru cine a uitat." pt. liris: : Cred ca ai ramas datoare cu un raspuns despre somajul de 1000 de Euro!!! Revenind la mesajul tau recent, iti repet ca nu ma intereseaza politica si nu am tangenta cu mediul politic din RO, cum nu ma intereseaza nici cea din UK, mai putin eventualele modificari ale legislatiei privitoare la strainii din UK. Ca regula generala, peste tot in lume inainte de alegeri se promite marea cu sarea, dupa ce isi vad alesii sacii in caruta uita ce au promis. Nu subestima insa puterea de intelegere a romanului. Fiecare are dreptul la opinie, din pacate unii aici pe forum desi aflati afara nu au invatat acest lucru inca (si nu ma refer la tine). Fiecare om in sinea lui e convins ca detine adevarul absolut sau cum spui tu, "intelege ce se intimpla", mai ales cind vine vorba de politica[:D]. Basilik:: Ideea pe care tu o reiei cum ca cineva care s-a descurcat sigur a furat era foarte la moda in anii 90. Atitudinea rautacioasa si invidia romanului fata de cei care o duc mai bine s-a schimbat foarte mult, din ce in ce mai multi fiind cei care incearca si ei sa isi faca o mica afacere, sa aiba initiativa si sa invete din realizarile vecinilor, prietenilor, cunostintelor. Cit despre declaratiile de venit ale romanilor poti sta linistit. Sint tot atit de sincere ca si ale canadienilor care atunci cind sint platiti cash in hand "uita" sa declare sumele respective, ca si ale romanilor ajunsi in Canada ce brusc cheltuie sumele declarate initial si solicita ajutor social desi ei personal nu au contribuit cu 1 CAD la bugetul statului (apropos, tie chestiunea asta ti se pare corecta?), ca si ale britanicilor care locuiesc in case oferite de serviciile sociale si care presteaza munci la negru sau declara nume fictive la inchirierea locuintelor pt a evita plata Council Tax-ului (impozitul pe locuinta), etc. Cu tot respectul, astea sint gainarii la care se preteaza o anumita categorie a populatiei din orice colt de lume. Exista oameni si ... oameni! pt. Catalina: te rog nu rupe afirmatiile mele de context, nu e politicos si in plus e o incercare de manipulare de idei ieftina care te discrediteaza. Referitor la preturile din RO, le cunosc suficient. La momentul respectiv nu am luat in calcul bebeul. Mea culpa. Ramin totusi la parerea ca 200USD/luna acopera hrana necesara unui cuplu in RO. Depinde si ce maninci. Numai cu semipreparate cred si eu ca nu te descurci. Mincarea gatita, oala de bors, etc se poarta dupa cum vezi si in Canada.

[Ira]

Da, intr-adevar, cu 200 USD/luna 2 adulti mananca binisor daca nu au copil, chiar si in Rom, unde preturile sunt f mari la mancare... Dar eu nu inteleg, noi traim numai din mancare, suntem animale??? Omul are nevoie de hrana sufleteasca, care e la mare pret in Rom, ca sa nu mai vorbim de haine, vacante, pantofi, restaurante, aparatura casnica, mobila, MEDICAMENTE, spital, dentist, si celelalte cheltuieli ale casei??? Daca mai ai si copil..... toate astea trec pe ultimul loc. Tu ai putea sa traiesti numai cu mancare? Eu cred ca tocmai asta e diferenta intre oameni si celelalte vietuitoare.... :-)) Irina si Sofia cea jucausa

[Ira]

....si, Dinu, DACA ai bani, traiesti bine si in Afganistan. Si eu ma simt excelent in Ro, dar asta pentru ca am un f mare noroc, dar eu incerc sa privesc situatia dpdv al unei familii normale care traieste numai din salariu. Si stii ce mai cred? Foarte putini romani pleaca afara in speranta modificarii situatiei lor economice, eu cred ca majoritatea cauta altceva si acel altceva se numeste civilizatie. Stii de ce cred asta? Pentru ca daca nu ai bani nici nu poti pleca... si inca ceva, Dinu, tu ai incercat vreodata sa iti faci afacere aici? De pareri neavizate sunt satula. Crede-ma ca stiu ce vorbesc, sunt foarte in tema, aici totul merge pe politic. Of course, ma refer la firmele cu capital romanesc, dar nu numai. Cunosc si firme din afara care fac protocol cu Iliescu sau comp. Bineinteles, daca ai magazin de biscuiti nu e nevoie sa-l inviti pe Nastase la tine la masa, dar si profitul e aproape de nul. Iti dau si un mic ex. la o ruda f apropiata la servici sunt obligati sa cumpere produse de la o anumita firma chiar daca acolo produsele sunt cele mai scumpe, licitatie nu exista si institutia care cumpara este de stat, deci banii sunt ai poporului... Ce zici de afacerea asta? E tare, nu??? Irina si Sofia cea jucausa

[Ira]

Scuze, mai e inca ceva... Ai vorbit de atitudinea rautacioasa a romanului.... ...cred ca rautacioasa a fost afirmatia ta. E normal sa te simti frustrat cand vezi atata NEDREPTATE in jurul tau... Acest sentiment este puternic infipt in sufletul romanilor si asta face ca fetele lor sa fie scofalcite de tristete. Ai mers pe strada, ai vazut cati zambesc? Foarte, foarte putini. Eu ma trezesc dimineata cu sentimentul ca sunt atat de fericita incat imi vine sa zbor. Ma trezesc asa, cu emotie, ca atunci cand stii ca ti se va intampla ceva minunat..... (am o familie extraordinara si nu am griji de nici un fel). insa cand ies afara imi trece. E greu sa fii fericit printre oameni tristi si romanii sunt un popor trist in general. ...si de asta vreau sa plec. Irina si Sofia cea jucausa

[Yasmine]

quote:

---

Originally posted by Andrada
Conchita daduse parca un raspuns destul de informat despre resursele culturale ale Statelor Unite, dar parca as vrea sa adaug ceva. E adevarat exista PBS si au programe extraordinare (aici am vazut reportajul acela cu cuplul din Anglia cu copilul de la conceptie pina la nastere, filmat cu fibra optica viata uterina, explicat fiecare zi cind apar urechile si cind se hotareste sexul,etc, sau celalalt despre islam, sau despre Italia, concertele lui Andreea Bocceli, etc), librariile sint imense pe mai multe etaje cu carti de la suruburi la new age, sectiune speciala pentru copii cu display-uri de trenuletze, carticele de la cele de ros pina la harry potter, fotolii de piele risipite peste tot in care poti zace cu orele fara sa te intrebe nimeni vreodata daca vrei sa cumperi un ziar sau cafea, teatrele cel local suburban cum il numesc, a adus orchestra din Viena pentru concertul de Anul nou si am vazut acum vreo doi ani un spectacol cu tobe din Japonia care ne-a tintuit in locuri doua ore fara sa clipim!. ETC. Dar, parere personala, asta nu se intimpla in toata America cu aceeasi larghetze, si mai e un DAR cu un oftat! Adevarul este ca PBS e minunat, dar orele la care se difuzeaza reportajele interesante imi sint complet la neindemina (trebuie sa programezi video sa inreg, etc), iar in afara citorva emisiuni interesante difuzate de citeva ori pe luna nu prea pot alege prea multe de el. Apoi teatrul local aduce orchestra din Viena odata pe an, dar in rest e cam umplut cu piese de teatru de multe ori de autori necunoscutzi (60% dintre ele inca mai dezbat holocaustul, ca urmatoarele 30% sa discute lumea producatorilor de pe Broadway) abia rar de tot mai prinzi cite o piesa cu subiect neutru printre 10% care sa ma atinga in sfera mea de interes. Apoi librariile sint pline de cele mai multe ori, insa cartile casetele si DVD-urile care ma intereseaza le comand pentru ca nu le au.Si apoi intr-o librarie atit de mare cu criterii de aranjare care ar scandaliza un bibliotecar european, ti-e si greu sa te hotaresti ce anume sa citesti. Deci trebuie sa vii cu lectia de acasa pentru ca review-urile cartilor in NY Times sa zicem sau Washington Post sint complet partinitoare si nu privesc decit autori la moda, scandaluri etc. Cum afli daca e o carte buna, de la prieteni, din magazinele englezesti, de la site-urile universitatilor, etc. Cinematografele sint iarasi minunate si pentru oricine viziteaza America le-as propune acesta experientza de civilizatie si comfort la maxim (daca pot trece peste faptul oarecum divers ca se serveste alaturi de traditionalul popcorn, aripioare si cartofi prajitzi, hamburgari si hotdog, ti se ofera ce-i drept masutza pe care o poti atasa la scaun ca sa ai comfortul necesar) etc). Fotoliile sint moi si se pot balansa, distanzta intre scaune larga de poti sa mergi cu bicicleta intre, lumea ride discret sau suspina in batista, fara comentarii (ca la Scala:)). Dar (iarasi DAR) filmele sint NUMAI americane, in marea majoritate sint din cele de buget mare, ale companiilor mari, foarte rar se intimpla un film de independenti (si asta numai daca a luat 14 premii la Cannes si nu-s citi ursi de aur, alte premiii in Montreal, etc) sau un La vita e bella (dar asta din nou pentru ca tot globul viuse deja toata vara si apoi iar discuta o tema atit de draga lor, cel de-al doilea razboi mondial si intrarea victorioasa a armatei americane...). Cit despre Discovery Channel sau History Channel, in cei citiva ani de cind sint eu aici primul s-a ocupat cu preponderentza de masini gigantice si gropile cu gunoi, iar al doilea de (ghici ce???) al doilea razboi mondial, chiar pot face pariu cu consortul ca din 3 incercari de a da pe acest canal la orice ora din zi sau din noapte in 2 sigur voi da fie peste figura Fuhrerului fie peste defilarea armatelor americane la sfirsitul razboiului. Din punctul meu de vedere cultura exista pe coaste (Atlantic si Pacific) in citeva state (New England, Washington, California, etc) chiar daca necesita un efort mai mare din parte-ti daca vrei poti gasi elemente care se pot modela pe cerintele tale de cultura, e adevarat citeodata trebuie sa faci mai mult efort si kilometri, dara daca vrei poti gasi o parte a Americii pe care o poti adapta la tine. Parerea mea insa ca situatia este diametral opusa in statele din mijloc, zona marilor lacuri ca sa nu mai vorbim de Arkansas, Kansas, etc. Am urmarit odata un reportaj despre sistemul de scoli din Mississippi si credeti-ma cu greu mi-a venit a crede. Oamenii din satucul ala (mai uitat de toti si de toate decit orice Viitura vaii din Romania), nu avea electricitate, sau gaze, apa venea intr-o cisterna si televizor (evident) nu vazusera in viatza lor multi dintre copii. Nu aveau carti, incercau citiva profesori cu suflet sa stea citiva ani, dupa care fugeau, lupta cu guvernul, birocratia le dadea ulcere si divorturi. Nici nu-ti puteai imagina asa ceva in inima Americii. Concluzia mea este ca sint multe Americi si ca puteam discuta despre toate, dar ca ce se intimpla in Georgia nu-i neaparat valabil in Indiana, cum viata in California e complet diferita de cea din New Jersey. Deci pot sa o inteleg pe Amal ca nu gaseste ce s-ar fi asteptat si pot intelege si cum altii se simt mai implinitzi spiritual decit in Romania. E problema individuala de expectantze, dorintza de efort, putere de adaptare, apoi e o problema geografica (de ex din Iowa e al naibii de greu sa vezi ultimul film japonez, in timp ce daca stai in NY mergi doua statii de metrou), apoi o problema financiara (poti comanda pe DVD orice film, dar sint cam 30 de dolari daca e un pic mai rasarit), o problema de timp (cum spuneam programe sint, librarii sint timp sa ai sa petreci, eforul masurat in timp ca sa gasesti ce-ti trebuie e, zic eu, mult mai mare decit in orice capitala europeana), etc si-or mai fi alte probleme pe care eu nu le vad. Cam atit, Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

---

[ilp][bis][bis][bis][bis] Corinna, Andreas, Alexandru shi orezu mic

[foxy]

Suntem diferiti,ca oameni.Unii se adapteaza f. usor,iar altora le trebuie timp, sau altii nu se vor adapta niciodata intr-o alta tara. Nici eu nu am multi prieteni,dar avem in jurul nostru familia. Iar zilele in care simt un dor nebun de ai mei din tara,le consider facind parte din "normal". Nu putem avea TOTUL.

[cataghe]

Draga Dinu, Hai sa continuam dialogul surzilor, nu stiu de ce, dar hai sa incercam!!! “NU e vorba de o comparatie RO versus OCCIDENT!!!” Ba, sa avem pardon, tocmai despre asta era vorba, daca faci un efort sa-ti amintesti de unde s-a plecat! S-a plecat de la faptul ca Amal se plingea ca ii e dor de tara, iar eu am vrut sa-i subliniez niste aspecte pe care se putea sa le fi uitat si de care probabil ca nimanui cu scaun la cap nu poate sa-i fie la modul serios dor – parerea mea! Tocmai de aceea intreaga lista contine aspecte negative, pentru ca pe astea am vrut sa le subliniez! In al doilea rind, in ceea ce ma priveste personal, sper ca-mi dai voie sa am propriile mele asteptari de la viata, nu-i asa? Si daca in stabilirea acestor asteptari NU POT sa nu fac o comparatie cu Occidentul, ma vei ierta, sper, in cele din urma! Spui ca rup afirmatiile din context pentru ca am mentionat “episodul” cu “ce meniu aveti dumneavoastra de 200$?” (citat din memorie!) De ce? Spui ca ai uitat bebeul? Da’ de ce l-ai uitat? Crezi ca amarita de alocatie de 210000 lei pe luna schimba cu ceva situatia daca ai copii? Si daca se intimpla sa ai nu unul, ci doi? Uite ca, chiar si in Romania, lumea se mai incapatineaza sa faca copii, ce zici de asta? ...Bun, sa zicem ca nu ai copii! Si sa zicem ca discutam de 200$ pe luna pentru mincare – ceea ce NU inseamna semipreparate, te asigur! – ba, hai sa nu discutam de 200$, hai sa zicem 100$ pentru mincare! Daca ai ghinionul sa nu ai ceva mosteniri, stai in chirie. Aia te mai costa minimum 100$. La astea se adauga gaz, electricitate, apa, telefon, cablu, etc. Cit sa zic aici? Hai sa zic inca 100$, cu permisiunea dumneavoastra. Si uite asa am ajuns la 300$ care crede-ma, e o suma intrata la apa la maxim, nici nu stiu daca e realista! Buuun. Acuma facem urmatorul experiment. Se ia o familie de intelectuali, ambii cu ani grei de scoala in spate, care cistiga aproximativ 130$ pe luna de caciula, ceea ce face 260$ in total. Si se pune familia asta sa TRAIASCA in Romania. Ia vezi tu acolo, draga Dinu, cum stam cu aritmetica? Si retine, am spus sa “traiasca”, nu am spus haine, nu am spus carti sau manifestari stiintifice sau culturale, nu am spus concedii nici in Dubai dar nici in alta parte, nu am pomenit macar de produse cosmetice, detergenti, obiecte casnice, nu mai zic rate la oarece bunuri si am exclus din start progeniturile! Stai si calculeaza, e simplu, e aritmetica pura! Si dupa aceea, spune-mi tu mie, cam cit de bine imbracati si de zimbitori vor fi acei oameni pe strada in aceste conditii! Sunt de acord cu tine ca nu TOTI cetatenii Romaniei sunt supusi acestui trai “infloritor”! Dar revin la afirmatia mea initiala: acestia care traiesc la limita subzistentei fac grosul, si de aici privelistea dezolanta de pe strazile Romaniei! Si te intreb: unde este poezia si “viata colorata” pentru ei? Sau tu chiar iti imaginezi ca oamenii astia NU MERITA mai mult? Hai pa si s-auzim numai de bine (de la tine, ca de la mine e mai greu!!!) Catalina. This is the first day of the rest of my life!

[Basilisk]

quote:

---

Originally posted by Dinu
Ideea pe care tu o reiei cum ca cineva care s-a descurcat sigur a furat era foarte la moda in anii 90. Atitudinea rautacioasa si invidia romanului fata de cei care o duc mai bine s-a schimbat foarte mult, din ce in ce mai multi fiind cei care incearca si ei sa isi faca o mica afacere, sa aiba initiativa si sa invete din realizarile vecinilor, prietenilor, cunostintelor. Cit despre declaratiile de venit ale romanilor poti sta linistit. Sint tot atit de sincere ca si ale canadienilor care atunci cind sint platiti cash in hand "uita" sa declare sumele respective, ca si ale romanilor ajunsi in Canada ce brusc cheltuie sumele declarate initial si solicita ajutor social desi ei personal nu au contribuit cu 1 CAD la bugetul statului (apropos, tie chestiunea asta ti se pare corecta?), ca si ale britanicilor care locuiesc in case oferite de serviciile sociale si care presteaza munci la negru sau declara nume fictive la inchirierea locuintelor pt a evita plata Council Tax-ului (impozitul pe locuinta), etc. Cu tot respectul, astea sint gainarii la care se preteaza o anumita categorie a populatiei din orice colt de lume.

---

Dinu, m-am gândit indelung daca sa ma angajez intr-o discutie polemica cu tine. M-am decis, dupa ce am scris si sters pagini intregi de exemple si de o parte si de alta sa nu o fac din simplul motiv ca am ajuns la concluzia ca nu are rost. Pe scurt, ceea ce mi se povesteste de catre foarte putinii prieteni pe care ii mai am in “valea plângerii” si ceea ce citesc pe acest forum contrazic imaginea cu nuante “roz bonbon” pe care o dai tu. Precum am sustinut intotdeauna, fiecare dintre noi are dreptul la opiniile si convingerile lui. Sper ca ale tale se datoreaza reusitelor tale pe plan professional si sunt rezultatul unei atitudini pozitive fata de evolutia lucrurilor in Ro si nu fac parte din “job description”. Iti multumesc pentru timpul pe care l-ai pierdut raspunzându-mi. Numai de bine