strainatatea

[amal]

RUXIJ, imi spune despre succese considerabile...; vreau sa-i spun ca sotul meu este inginer aici si am tot ce-mi trebuie....; revin si spun: aici, nimic nu-mi poate da hrana sufleteasca de care am nevoie!

[andreea-ana]

Draga amal Sa stii ca te sustin din toate punctele de vedere....din pacate insa nu mai im exprim parerea pentru ca am facut asta la un alt subiect si mi s-au dat sfaturi de care nu am nevoie, de fapt nu asta a fost scopul meu, nu aveam nevoie de sfaturi insa se pare ca ca cei de pe acest forum asta au inteles. Raman la parerea mea despre Canada/America, opinia nu mi-o poate lua nimeni, ca se gasesc multi care nu sant de acord asta este ok, este parerea mea si atat. Andreea si bb Anais

[amal]

nu-mi pot imagina ca exista persoane carora le suride ideea dezradacinarii si au sentimentul de apartenenta foarte putin dezvoltat... in apropiere de Detroit este o mare comunitate de romani, unde flututa steagul Romaniei; mi-au dat lacrimile instant!!! sint om matur si pot sa suport multe, nu sint suparata pe America (cum ma tot ataca RUXIJ); sint doar socata de ce am gasit aici. ATIT!!!

[mimitete]

quote:

---

Originally posted by amal
RUXIJ, imi spune despre succese considerabile...; vreau sa-i spun ca sotul meu este inginer aici si am tot ce-mi trebuie....; revin si spun: aici, nimic nu-mi poate da hrana sufleteasca de care am nevoie!

---

Amal, ruxij se referea la succesele tale nu ale sotului caci nu el e ala nefericit. Din moment ce tu ai hotarit si stii deja ca NIMIC nu-ti poate da hrana sufleteasca de care am vorbit, ar trebui sa actionezi in consecinta. In fiecare loc unde traiesti sint si bune si rele, le pui in balanta si decizi ce e mai bine pt tine, ramii sa pleci. Daca ramii este pt. ca sint mai multe lucruri bune in locul respectiv (macar ai alegerea pe care nu am avut-o foarte multi ani !) fie el de ordin material sau spiritual. Bineinteles ca este parerea ta asa cum si descriere Romaniei de azi este parerea respectivilor (din pacate confirmata de multi altii de la fata locului...), asta e de la sine inteles si nu trebuie precizat asa cum propunea Dinu, se subintelege. Cred ca ceea ce atrage comentariile este tonul categoric (in amindoua taberele) : americanii sint inculti, prost imbracati, esti singur cuc, nu te ajuta nimeni... Or fi si din astia dar exista si contrariul. Dovada este multitudinea de raspunsuri pe care le-ai primit. Eu cred ca nu iti este usor si pt. ca nu esti integrata in piata muncii deci ai mai putine ocazii de a cunoaste tot fel de oameni (si buni si rai !). Parerea mea este ca uitindu-te tot timpul la satelit la emisiunile romanesti iti adinceste aceasta distanta intre tine si ei. Cred ca fiecare a incercat sa te ajute cu sfaturi ca sa reusesti sa iesi din starea ta, presupunind ca tu vrei sa-ti faci o viata acolo ca altfel era simplu sa spui "ia-ti bagajul si du-te in tara daca acolo e ACASA al tau". Numai bine, Mihaela

[Ferigutza]

Draga Amal, Hai ca mai revin si eu cu incurajari. Am fost prea succinta cand ti-am raspuns prima data, dar ma bucur ca am facut-o prima data caci asha am descoperit pe cineva deosebit cu care ma mai cunoscusem de fapt, dar ignoram faptul ca citim acelashi forum. Lumea e mica! O sa incerc sa imi pun un pic de ordine in ganduri caci vreau sa iti spun atatea si nu vreau nici sa te plictisesc. Sa o luam cu dezradacinarea pe care o simti. Si o sa spun si eu o banalitate: "e normal sa o simti". Am fost in situatie similara cu a ta, de proaspat venita in State si fara prieteni. Ce pot sa iti spun e ca faptul ca nu aveam prieteni ma marca cel mai tare. Sotul e cu mine, toate bune si frumoase..dar prietenii ne lipseau amandurora. Eu nu lucram, nu aveam drept de lucru, asa ca numai el mergea la serviciu. Binentele..inginer. Deci nu lipsea nimic pe partea materiala. Dar tot nu era ok. Pana cand, intr-o strafulgerare de "istetzime" am constientizat ca realizarile lui ma bucura si le traiesc, dar ca imi lipsesc ale mele personale. SI atunci, am ieshit din starea de vegetatie in care ma autopusesem si mi-a venit ideea luminoasa sa merg la colegiu. Imediat, sau aproape imediat viata mea s-a schimbat complet. Apartineam de "ceva". Am stat eu vreo 2 zile in expectativa, poi m-am amestecat cu colegii mei. Colegi de toate varstele si paturile sociale. SI m-am dus in intampinarea lor. Am vrut sa discut cu ei si am facut-o. Si am constatat cu mirare ca nu's superficiali, ca nu's ignoranti si ca am ce sa impartasesc cu ei. Cu fiecare altceva. Cu unul discutii interesante despre carti, cu altii "suparari" comune despre profesori, cu altii mici lucruri de toate zilele: sistemul de invatzamant, filme, politica..totul si nimic. Si telefonul meu a inceput sa sune, eu am inceput sa ii caut pe ei, totul s-a petrecut firesc si fara sa-mi dau seama. SI in clipa in care am luat cea mai mare nota din clasa la o materie grea...si asta era realizarea mea si nu a sotului..eh bien, asa mica cum era aceasta realizare, m-a umplut de fericire si am condus ca o nebuna pana acasa. Nici nu am mai vazut arhitectura pe care o bombaneam pana atunci. E simplu: incepeam sa "apartin" de ceva. Pe scurt, asta mi se pare mie secretul: prieteni, o ocupatie a ta care sa iti dea satisfactii..si familie. Si prietenii nu au venit ei neaparat spre mine..m-am dus si am cautat..si pot sa spun ca's norocoasa caci am gasit. Acum o sa te contrazic cu ceva: americanii cred ca's natia care se spala cel mai mult in lumea asta. Cum radea un profesor de al meu: they wash their asses off". Ba chiar m-au facut si pe mine sa purced la spalatul parului zilnic, cum fac ei, dimineatza la dush. Nu de alta, dar nu vreau sa fac figura aparte. Nu te contrazic ca nu ar arata "dezlanati". Mai arata, dar ceia sunt asha zishii"white trash". O sa ii gasesti peste tot, nu numai in America. Pot sa-ti spun ca eu acum am cazut oareshcum in extrema cealalta: mi se pare ca romanii sunt un pic "show off". Nu de alta, dar pana si la mine mi se pare asta. Dar daca ma face sa ma simt bine...ma overdress un pic..si cu asta basta, eu sunt ma simt bine si asta conteaza. Daca nu o sa reusesti sa te atenuezi cumva sentimentul acela...ce sa-ti spun..o sa fie rau. Probabil ca vei sfarsi prin a te duce acolo unde e bine pt. voi doi, ceea ce nu e rau, nu? :) Si o sa inchei, am divagat destul, sper sa iti aduca ceva confort si poate sperantza ceea ce ti-am scris eu.

[amal]

nu intelege chiar nimeni ca nu este nimic laudabil in a uita de unde ai plecat si sa vorbesti in asemenea maniera despre tara ta, din care provii pina la urma... eu nu mai am nimic de comentat!!! v-am salutat pe toate!

[Basilisk]

quote:

---

Originally posted by amal
in apropiere de Detroit este o mare comunitate de romani, unde flututa steagul Romaniei; mi-au dat lacrimile instant!!!

---

Parerea mea este cã devaratul patriotism nu se trâmbiteaza si afiseaza pâna ce degenereaza in circ si nationalism ci se practicã in fiecare zi, cu umilinta si demintate in sufletul fiecaruia. Nu vreu sã pornesc un "flame war" dar comunitatea aia frumoasa care afiseaza steagul Românesc are o luungã traditie in delatiune (pârã si turnãtorie cum ar zice Academia Catavencu)si in adãpostirea a numeroase persoane cu trecut dubios (de amble parti,legionari si de ãilalti). Numai de bine, Doamnelor si Domnilor

[cataghe]

...Mda, e drept ca mesajul meu poate fi interpretat in multe feluri... L-am scris in replica la cel al lui Amal, care spunea ca nu da "valoarea" pe o bucata de piine in plus. Asa ca, daca imi dati voie, o sa va raspund pe rind. Pentru Dinu: Nu am spus "in opinia mea" sau "dupa parerea mea" pentru ca de vreme ce scriu in numele meu nu mi s-a parut necesar. Cred ca asta facem toti cei care scriem aici, pe forum, ne exprimam parerile personale, in fond, caci nu cred ca poate fi cineva 100% obiectiv cu privire la un anumit subiect, decit daca ne apucam de rezolvat ecuatii de gradul II, si pina si asta e discutabil! Deci, da, Dinu, de vreme ce am postat fara sa citez pe cineva sau sa precizez ca reproduc parerea altcuiva, mi se pare evident ca asta e parerea mea. Pentru Bogdana: Eu nu am spus ca nu exista valoare in Romania. Am intrebat unde este sau ce amprenta isi pune "valoarea" in toate cele insirate de mine. Din nou pentru Dinu, si aici o sa dezvolt putin, cu voia dumneavoastra si precizand ca tot ceea ce voi scrie sunt nimic altceva decit pareri personale: Daca eu sint innegurata, prost imbracata sau infrigurata e mai putin important. Semnificativ pentru discutia noastra este faptul ca marea majoritate a romanilor sunt asa. (Ai sa ma ierti daca nu te iau si eu cu formule reverentioase, nu este din lipsa de respect ci pentru ca asta este spiritul in care s-a discutat pina acum pe forum, si anume la persoana a II-a singular.) Imi aduc aminte ca ai postat la un moment dat la un subiect, nu mai stiu la care, unde ai povestit, daca nu ma insel, ca tu ai reusit in Ro. si iti merge bine, fapt pentru care te felicit. Probabil ca nu te mai ciocnesti zi de zi de toate cele expuse de mine si in consecinta nu mai ai cum sa le percepi. Sa stii insa ca exista in tara asta oameni de un "oarecare" nivel intelectual pe care inca ii deranjeaza foarte tare lucrurile astea. E adevarat, pe unii nu ii deranjeaza deloc pentru ca s-au obisnuit asa, altii habar nu au ca poate fi si altfel, iar altii, cum spuneam, au ajuns la un nivel care le permite sa nu se mai amestece prea mult cu "plebea" si, in consecinta, sa nu mai vina in contact prea strins cu problemele ei. Eu una numai asa imi pot explica faptul ca anumitor persoane aceste realitati dure care privesc grosul poporului acestei tari le scapa atit de usor. Mesajul meu anterior se dorea o trecere in revista a unora dintre lucrurile care pe mine personal ma deranjeaza in tara asta a noastra, si de care am "placerea" sa ma izbesc in fiecare zi. Ma intreb daca, in cazul in care as avea nivelul de trai pe care mi-l doresc, nu mi-ar mai sari in ochi toate aceste lucruri. Sincera sa fiu, ma indoiesc, dar adevarul e ca nu se stie niciodata in ce fel ne poate transforma viata. Trecerea in revista de care vorbeam am facut-o cu gindul de a-i reintroduce putin pe cei care au uitat aceste lucruri - si ma gindem la cei plecati care tinjesc dupa tara, ca Amal, dar uite ca s-ar putea sa-i vizeze si pe unii care traiesc aici! - in aceasta atmosfera, de a-i face sa-si puna intrebarea daca pe ei ii deranjeaza sau nu aceste lucruri care, ca suna a reportaj BBC cu tenta negativa sau nu, exista pentru cei mai multi dintre romani. Este pacat ca tocmai oamenii care se realizeaza din punct de vedere profesional si material si din rindurile carora se ridica, in ultimul timp, si clasa politica ce cu glorie ne conduce, tind sa-si puna in momentul in care ajung sa o duca bine un fel de ochelari de cal (nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar asta mi se pare expresia cea mai nimerita) si sa nu mai vada numeroasele minusuri ale acestei societati. Putem, desigur, sa strigam cu totii ca Romania e frumoasa si ne este bine, dar asta nu schimba cu nimic lucrurile in ansamblu. Se poate spune cel mult "mie imi e bine", "alor mei le este bine", etc, dar cam atit. Eu cred ca pentru a evalua situatia dintr-o tara trebuie sa luam in considerare experientele majoritatii cetatenilor, si nu pe ale unei distinse minoritati pentru care viata e frumoasa, asa ceva cred ca exista cam peste tot, dar nu mi se pare semnificativ pentru o societate intreaga. Experientele mele personale, draga Dinu, au fost, cum spui tu, "mai putin fericite", dar nu asta este problema, problema este ca asa sunt experientele marii mase a populatiei din Romania. Dupa parerea mea, evident, parere care se bazeaza pe ceea ce vad cu ochii mei zilnic. Amal, nu am vrut sa te supar, si nici pe voi ceilalti care iubiti locurile din care ati plecat si pentru care viata departe de tara voastra devine din acest motiv greu de suportat. Am vrut doar sa atrag atentia ca distanta si dorul te pot face foarte usor sa idealizezi unele lucruri. Unii dintre voi, de exemplu, s-ar putea ca daca v-ati intoarce in Romania sa nu fiti marcati sau deranjati de cele enumerate de mine, este ceva care depinde de sensibilitatea fiecaruia. Dar daca cumva credeti ca s-ar putea sa va afecteze aceste lucruri... eu zic sa va ginditi bine de ce anume va este dor, altfel s-ar putea ca la intoarcerea aici sa aveti niscaiva surprize neplacute. Eu personal cred, cum am mai spus-o si altadata, ca peste tot exista un cer, un Dumnezeu si niste oameni. Asta este important pentru mine. Ca mi-e dor de locuri, de sunete, de fete, de mirosuri, de chipuri, da, se poate intimpla asta chiar daca nu pleci din Romania ci doar te muti dintr-un oras in altul. Dar prezentul ramine cuprins intre cerul de deasupra ta, Dumnezeu si oamenii care se afla ACUM in jurul tau. Cu aceste elemente trebuie sa faci ceva, ca doar ai motive serioase care te tin legata de ele si la un anumit moment din viata ta ai ales sa traiesti printre ele. Iar lucrurile de care ti-e dor le tii undeva intr-un ungher de suflet, le revezi poate din cind in cind, iar apoi te inttorci la universul tau. Dupa parerea mea, ungherul ala de suflet este important pentru fiecare dintre noi si ne defineste in mare masura, dar atunci cind il lasam sa ne ia in stapinire si sa ne guverneze existenta, poate fi extrem de periculos. In incheiere - pentru ca se pare ca m-am intins nepermis de mult - repet: nu este vorba ca nu pot sa inteleg, sa respect sau sa accept sentimentele de genul celor descrise de Amal. Ceea ce am scris mai sus reprezinta punctul meu de vedere si viziunea mea asupra lucrurilor, influentate cu siguranta intens de sentimentele mele, "proprii si personale"! Numai bine tuturor, oriunde ati fi, Catalina. This is the first day of the rest of my life!

[viorela hoff]

Inainte sa plec din Ro, au fost colegi de servici sau vecini care veneau sa imi ceara tot felul de lucruri de prin casa ca :"tu si asa nu o sa mai ai nevoie"!? Parca as fi fost Bubulina din "Zorba Grecul", pe patul de moarte , cand au venit toate babele din sat sa apuce care mai de care ceva din lucruri! De cand sunt aici de 5 luni, nu am primit nici un sms de la putinii prieteni pe care credeam ca-i am, azi am primit un sms de la cea care o duce cel mai greu financiar, "te iubesc si mi-e dor de tine"! Nu stiu cum sa va spun, dar cand s-a aflat ca voi pleca, am vazut clar cum unii imi intorc spatele, pur si simplu m-au eliminat din existenta lor! Nici aici nu prea am intalnit romani draguti, in afara de cei din familie! De-aia va spun, mi-e dor de Ro dar parca mi-e si frica sa ma intorc, adica sa merg in vizita pt. ca deja esti vazut cu alti ochi, si nu prea buni. Vio

[lucamatei]

Dragii mei romani de pretutindeni, Am ascultat si am rumegat mult la cele spuse de voi toti. Eu nu sunt noua forumului, multe dintre voi ma cunosc deja, am 28 de ani, doi baieti gemeni identici de 4 ani si 4 luni, si un ingeras in cer Teodor, decedat la 24 sapatmini de sarcina cind aveam virsta de 22 de ani. Eu am fost cea care am incercat acum un an sa ma intorc in Romania. Dupa 6 ani de America casatorita din mare amor cu un american, acum "gras" si hranit, bineinteles ca si noi toti aici, cu hrana cu hormoni, am plecat, fortata fiind si de faptul ca tatal meu a fost diagnosticat cu cancer (este operat, acum totul este bine).Am simiti ca imi pierd familia si nu voi mai apuca sa ii vad sau sa am o viata cu ei. Vreau sa va spun la toti ce am invatat eu cu greu. Am plecat anul trecut incarcati cu masina cu tot, copii de 3 ani, spre Romania. Totul bine si frumos, sotul meu s-a intors sa mai munceasca ca sa ne putem aranja cu banii. Am locuit cu mama si sora mea, care intre timp si-a facut un prieten, care s-a mutat si el la mama, deci, am stat intr-un dormitor cu 2 copii. A fost frumos exact 5 zile pina in momentul in care sora mea si iubitul ei au hotarit ca ei nu isi vor schimba modul de viata numai din simplul motiv ca am venit cu 2 copii in casa. Fumau dimineata cite 1 ora in bucatarie cu usa inchisa ce-i drept, nu mai ieseau nicaieri dupa 6 seara si nici prea multe de spus nu am mai avut sa ne spunem. Eu eram singura cu 2 copii mari care aveau nevoie de tata lor, dar am zis lasa ca string din dinti ca o sa fie bine. In ianuarie am luat un apartament cu 3 camere, asta la 2 luni dupa ce am ajuns acolo, si refacutul lui a durat 6 luni, eu fiind deja inapoi in State.Craciunul a fost frumos dar fara Billy ...mama si sora mea s-au inchis 3 zile in bucatarie au gatit si au fumat timp in care eu am stat singura cu copiii...asta e , daca nu fumez?! Apoi au inceput scandalurile, mama care vroia femeie la curatenie, acolo nu era loc nici sa muti un ac dintr-un loc in altul. Eu aveam lucruri scump in casa, nu am vrut sa aduc pe nimeni care oricum nu avea ce sa faca decit sa le mute dintr-un loc in altul. Sora mea necasatorita cu acest barbat a avut mai mult loc acolo decit mine. Apoi dupa unul din scandaluri am observat ca el nu vorbeste cu copiii mei, ei care se atasasera mult si de sora mea si de el. Cind am intrebat-o pe mama daca e adevarat sau daca mi se pare mie, ea a spus ca plinge de 2 zile pe motivul asta... Eu i-am data afara, ea s-a dus la soacra-sa , ma rog...povestea e lunga.Dar,sa trecem mai departe. Eu m-am dus la scoala acolo, am terminat in Texas cu Bachelor of Science in Neuroscience si acolo am mers la Stoma vreme de 5 luni din octombrie pina in martie ...cind am hotarit sa ma intorc inapoi la sotul meu pentru ca banii se lasau asteptati, si timpul trecea... Ce pot sa va spun este... 1. Eu iubesc Romania si mi-e foarte dor, dar oamenii, chiar si ei apropiati s-au schimbat, nu sunt obisnuiti ca tu sa traiesti printre ei, nu vor face eforturi spectaculoase ca tie sa-ti fie mai usor sa te readaptezi... 2. In State sunt inca dupa acum 7 ani o neadaptata...dar copiilor mei le e bine acum si eu parca am mai mult zimbet pe buze.NU SUNT FERICITA, CI OARECUM SATISFACUTA 3. Ma voi angaja profesora de chimie la liceu din august ca sa stringem bani...pentru ce o sa ma intrebati??? Vreau sa ma intorc in Europa..poate chiar si Romania, pe mine oamenii necunoscuti m-au deranjat mai putin, familia, care in cazul tuturor dintre voi este schimbata, m-a descurajat foarte tare DAR...UN MARE DAR.. nu am simtit niciodata in AMerica atita duiosie si apreciere de la un om strain decit ca acasa. Mitocani, bineinteles, dar ei sunt eclipsati de o multime de oameni buni. Am impartit la facultate o cola cu 5 persoane si mi-au dat lacrimile, am iesit la McDonalds cu oameni care, chiar stiind cit bani am , au platit ei, am avut de-a face cu profesori-medici....Mindria Romaniei...care stiau de unde vin si ca am doi copii, nu mi s-a cerut o spaga pentru examene...Oameni buni exista, dar trebuie sa ii descoperi, sa le dai o sansa. DRAGII MEI, credeti-ma Romania aceea pe care o cautam se regaseste ea undeva sub praful, mitocania, mizeria,ciinii, spitalele pline de gindaci,(la morga la Facultate era o curatenie de lingeai pe jos, mai curat ca la salile de masa din State), va promit eu pe propria-mi piele ca ea este acolo,intacta, ca un mugusr neimbobocit.Dar este greu, foarte greu sa nu te deranjeze mizeria din jur, dar eu am fost asa de nefericita in State, ca am avut momente, in Cismigiu, pe Maria Rosetti, la Baile Herculane, unde parca pluteam... As putea spune ca m-am reindragostit de Romania si totodata am invatat sa apreciez ce am aici pentru ca daca fac eforturi sa stau aici imi cresc sansele de a reusi acolo. Am invatat ca totul este in tine, iar eu daca nu as avea copiii si sotul as pleca azi...pentru ca acolo reinviez, acolo sunt fata dezinvolta, plina de glume si viata. Aici nu sunt nimic decit un om intelept, care a trecut prin multe, si de asemenea UN OM CU UN SCOP. Asa ca cele ce pling dupa casa, folositi-va de tara unde ati plecat ca sa va obtineti scopul final, priviti-o ca pe o punte care se zgiltie, dar care e singura pe care puteti ajunge unde va doriti, fara a uita insa ca odata ajunsi dincolo lupta va reincepe, caci...asa e viata.Va doresc liniste, sanatate si mai presus putere de lupta si perseverenta...pentru orice va doriti. PS. Apartamentul pe care am dat 11 mii dolari in ianuarie anul trecut si am investit inca 5, face acum 23 mii Euro. oana olson