Doi copii din 2 casatorii...

[acs]

Fetelor ma speriati! Am o minune de fetita (comoara mea) si in curand mai astept un bebelus (probabil tot o fetita). Cred din tot sufletul ca o sa le iubesc pe amandoua la fel si ca o sa le acord la fel de multa atentie. Doamne ajuta sa nu se intample altfel! E adevarat ca sunt putin speriata de cum o sa reactioneze mititica mea cand o sa vina si surioara, dar o sa-mi dau silinta sa se simta la fel de iubita ca pana acum. M-am abatut de la subiect, dar chiar am avut o strangere de inima cand am citit randurile voastre. Ancuta, cred ca ai un nepotel deosebit (bineinteles ca si o nepotica pe masura). Nu pot sa cred ca mamica lui nu-l iubeste la fel de mult ca pe fetita. Dar daca nu-i acorda destula atentie, incercati voi (fratele, mama ta, tu) sa-l faceti sa se simta cat mai iubit si sa-i atrageti atentia cumnatei tale, cu delicatete. Poate e mult prea ocupata cu fetita si nu-si da seama ca-l nedreptateste pe baiat. Si, de asemenea, sa n-o neglijati nici pe cea mica. Oricum, mici gelozii e imposibil sa nu apara. Important e sa nu se intample des si sa nu marcheze nici unul dintre copii. Acum, ca o paranteza, pot spune ca desi mama ne iubeste pe amandoua (am o sora mai mica), in toate jocurile de copii eu eram "fetita" si sora mea "mamica". Probabil ca am fi dorit amandoua sa incercam si celalalt "rol", pe care, poate, il simteam ca (mai) atractiv. Dar nu avem nici o amintire care sa ne fi marcat in mod negativ. Multa sanatate si dragoste copilasilor, Manuela

[lena]

Fetelor, Eu sunt mare, mai am o sora mai mica si un frate si mai mic...ce sa va spun, nu e bine ca un copil sa se simta neglijat sau ca nu e iubit la fel ca ceilalti ca pot ramane resentimente. Mama pe mine m-a rasfatat ca eram prima, si cel mai mult credem noi ca l-a tinut ca-n puf pe fratele meu ca era cel mai mic si mai dulcic, cum spune Corina. Sor'mea saracutza fiind genul de copil mai responsabil si fiind si la mijloc s-a simtit tot timpul in plus ca sa zic asa si a suferit, ca sa nu mai spun ca desi eu eram cea mai mare, dar si cea mai nastrusnica, tot ea saraca juca rolul de "cea mai mare" ca eu faceam numai boacane si eram mai rau ca baietii...deci mama fara sa vrea punea pe umerii ei micutzi toate responsabilitatile care ni s-ar cuvenit si noua celorlalti si uite asa uita ca si ea e copil si are nevoie de aceasi afectiune ca noi. Si mai e ceva sunt unii copii care stiu sa ceara in gura mare afectiunea care li se cuvine si altii mai sfiosi si retrasi care s-ar jena sa faca asta...dar stiti si voi zicala: mielului care zbiara i se va da de mancare, iar celuilalt nu! Nedrept, dar asta e viata, deci sa nu uitam sa nu neglijam nic unaul dintre copii, zic eu! Numai bine, [pup]Lena