avorturile

[anas34]

Domnule care puneti intrebarea, oare n-ati vazut ca sunteti pe un forum "Interzis barbatilor"? Un pic de respect, ca rugam!

[ancuta06]

Am sa va spun o poveste: De cand ma stiu mi-am dorit un copil, si visam asa de frumos la asta. Cand aveam 17 ani, pe data de 10 aprilie, in Ajunul Pastilor, am ramas gravida. Si am stiut imediat, practic, "am simtit" (referitor la faptul ca este pacat sa faci sex in Saptamana mare, stiu asta, dar nu sunt credincioasa) Cu doua zile inainte de data la care trebuia sa-mi vina ciclul, mi-am cumparat un test de sarcina, care a iesit negativ. Totusi, am stiut in continuare ca eram insarcinata, desi nu aveam simptome. Am continuat sa sper ca nu sunt, iar cand mi-a intarziat ciclul, am avut confirmarea ca sunt. Am plans atat de mult, eram la liceu, in clasa a XI a, si ma duceam la scoala, dar nu stateam la ore, stateam mai mult la toaleta si plangeam. Si plangeam pt ca stiam ca nu pot pastra sarcina, stiam ca facusem o greseala, si ma uram pt asta. I-am spus prietenului meu, mi-a zis ca alegerea este a mea, si ca daca vreau sa pastrez copilul el se angajeaza si ne descurcam (el tocmai termina clasa a XII a). Dar stiam ca alegerea era facuta, stiam ca nu am cum sa-l pastrez, oricat mi-as fi dorit. parintii mei, la fel, mi-au spus ca ma vor sprijini daca ma decid sa duc sarcina la termen. Pe data de 1 Iunie, am fost sa fac intreruperea. Nu va pot descrie ce a fost in sufletul meu cand m-am dus, insotita de tatal meu si de prietenul meu, nu pot descrie ce-am simtit. Ma uram din tot sufletul pentru ceea ce urma sa fac, dar am simtit ca alta alegere nu am. Si poate ca aveam. Sarcina avea 8 saptamani, si toti cei din jurul meu imi spuneau sa nu ma gandesc la ea ca la un copil, ca inca nu este considerat copil.........dar pentru mine era, si totusi, am mers mai departe. Si am facut intreruperea, mi s-a facut anestezie generala, si totusi, cand m-am trezit, mi-am dat seama ca plansesem in timpul interventiei. Nu am mai fost normala un an intreg. Am plans in fiecare noapte timp de 3 luni, si nu ma mai interesa nimic. Imi era scarba de mine si de ceea ce facusem. Ii faceam pe toti din jurul meu sa ma urasca, pentru ca eram convinsa ca nu merit atata dragoste, dupa ceea ce am facut. Si, mi s-a spus ca-mi va trece, ca voi uita. Si am asteptat sa uit, si au trecut 4 ani de atunci, si nu am uitat, si durerea este la fel de mare. Poate chiar mai mare, acum. Am un baietel de 8 saptamani, superb. Cand am fost gravida, prima ecografie am facut-o la 8 saptamani, si mi-am vazut bebelusul, nu statea deloc, se rotea tot timpul. Si mi-am amintit de cel pe care l-am ucis la 8 sapt. Iar acum, cand il vad, zi de zi imi vine in minte ceea ce a fost atunci. Si nu uit ce am facut, si nu-mi trece, si durerea nu s-a atenuat. Ma uit la ingerasul meu, si vazand ce a iesit, imi pare atat de rau de fapta facuta acum 4 ani, dar nu am ce face. Trebuie sa merg mai departe, si sa incerc sa uit. Problema este urmatoarea: daca nu va doriti copii, aveti grija sa nu ramaneti insarcinate. Daca ramaneti accidental, poate se iarta, dar daca ramaneti gravide pt ca nu v-ati deranjat sa va protejati, atunci este o crima. Inca ceva........cand am ramas insarcinata a doua oara, iarasi, am simtit. Si, la fel, dupa o saptamana de la data cand am crezut ca am ramas gravida, mi-am facut un test de sarcina, care a iesit tot negativ. O saptamana mai tarziu am facut un al doilea, si a iesit pozitiv. Si nu am stiut ce reactie sa am.....eram prea fericita, si prea speriata in acelasi timp. Inca o data: sa nu te protejezi atunci cand nu iti doresti copii, este, intr-adevar, o crima. Ancuta

[Alyssa]

Draga Yuanescu, Este o problema delicata cea care ai abordat-o... Daca vrei sa aflii ceva care te poate ajuta sa iti raspunzi la intrebarea pe care o ai in privinta subiectului asta, atunci intreaba deschis si iti voi raspunde... Daca te ajuta cu ceva... Dar ai aruncat niste vorbe in vint care cauzeaza distres... Am inteles ca menirea acestui forum este sa se sustina parintii intre ei, cu sfaturi, cu incurajari, cu informatii utile. Daca ranesti membrii forumului si mai ales femeile ("interzis barbatilor") nu rezolvi nimic... Sint pur si simplu "tablou" !!!! Unde sint MODERATORII????

[oz]

Eu nu am citit nici o jignire in mesajele lui Yuanescu. Sa va spun parerea mea, avortul este o crima iar capitolul cu femeia are dreptul sa aleaga eu il vad altfel, femeia are dreptul sa aleaga, sa se protejeze si in final sa faca ce vrea cu corpul EI nu cu al celui nenascut. Evident este o problema delicata pentru ca copilul trebuie sa petreaca 9 luni in corpul femeii dar al da afara (asta insemnand ai lua viata) este in viziunea mea acelasi lucru cu a opri oxigenul unui bolnav care nu poate respira singur dar are sanse mari de recuperare. Am citit multe povesti despre fete/femei care au facut avort si cat au suferit, de multe ori o viata intreaga, am tot respectul pentru cele care ies in fata si povestesc asta. Traiesc cu speranta ca femeile care stau in cumpana si nu stiu ce sa faca sa aleaga copilul, sa inteleaga cat de dureros poate fi, sa invete din experientele celorlalte. Sunt multe femei care privesc avortul ca pe ceva normal si scuzabil, incearca din rasputeri sa-l bagatelizeze, poate din cauza ca nu vor sa recunoasca cat sufera, poate ca vinovatia este prea mare...nu stiu. Dar stiu ca este mult mai usor cand te gandesti ca nu-i mare lucru, ca si aia si aia si aproape toate tipele pe care le cunosc au facut-o, deci e...normal si nu am de ce sa-mi fac griji. Dar asta nu este atitudinea pe care vrem sa o transmitem copiilor nostrii (eu cel putin), eu cred ca trebuie sa fim responsabili si sa ne asumam greselile, sa le recunoastem si sa lasam si pe altii sa invete din ele. Nu am avut intentia sa jignesc pe nimeni cu acest post si sper ca nimeni sa nu se simta atins, este parerea mea.

[lorelei_19]

Eu am vazut cateva, repet, cateva femei murind in timpul avorturilor provocate ilegal si asta m-a marcat enorm, mai ales ca eram aproape un copil. Prima data a fost o vecina de-a mea, dupa ce Ceausescu daduse decretul ca mamele sa faca obligatoriu 5 copii. Ea avea deja 4 si o ducea tare greu. Au urmat si alte cazuri, printre care si mama unei prietene de-a mele. M-a zdruncinat teribil si eram obsedata ca voi fi si eu obligata la randul meu sa fac 5 copii... De atunci sunt de parere ca o mama trebuie sa hotarasca singura daca e mama, daca e in stare sa-si asume responsabilitatea. Ma doare mult mai mult sa vad copii care termina clasa a 10a la o casa de copii si se duc sa traiasca in canale, pentru ca n-au nici o calificare, habar n-au ce-i cu ei. Ma doare sa vad micutzi care in viatza lor n-au fost sarutatzi si care sunt salbatici pentru ca nu cunosc dragostea. Parerea mea e ca o femeie trebuie sa poata decide daca vrea si poate sa fie mama. Nici un mijloc de contraceptie nu este sigur 100% si atunci ce te faci??? Nici nu poti sa faci copii in nestire, doar pentru ca e imoral sa faci avorturi. Sau sa ingrosi randurile copiilor de la casele de copii... Parere personala, scuzati-ma daca am fost cam patetica... Lorelei & Family

[oz]

Cred ca situatia din Ro de acum 13 ani si cea de acum sunt mult diferite. Pe vremuri nu erau metode contraceptive si in afara de abstinenta nu prea aveai alta varianta. Nu vreau sa sugerez nimic dar eu prefer sa nu fac sex decat sa fac avort. In ziua de azi exista atatea metode, atatea variante, numai sa vrei sa te protejezi! Nu zic ca nu se intampla accidente, si eu am facut un copil la 19 ani din greseala dar problema trebuie tratata cu seriozitate. Adica, fata/femeia trebuie sa stie ca intotdeauna exista sansa de-a ramane gravida (oricat de mica) si sa gandeasca bine cand si cu cine o face. Ma gandesc la femeia cu 4 copii care a murit la avortul celui de-al 5-lea, cred ca le era mai usor celor 4 copii cu inca un frate decat fara mama. A fost oare o decizie buna?

[voinea]

Micutii din orfelinat si dramele lor sunt din cauza noastra. Pentru ca nu ne protejam din inconstienta, pentru ca sunt brute care violeaza femei, ca nu stim sa-i iubim, ca nu ne iubim in primul rand pe noi. Daca vin pe lume ii lasa in voia sortii, nu vrem sa-i ajutam pe mai departe. Noi suntem componentele societatii, iar societatea e la pamant. Si mai zicem ca ne pasa? Sa recunoasca cinstit in intimitatea camerei fiecare cine s-a dus cu o hainuta la un orfelinat, cine i-a dat o prajitura copilului de la intersectie pentru ca nu a mancat niciodata. Si mai ales cine ar putea adopta un copil, cine ar putea sa-l mangaie si sa-l iubeasca stiind ca mai are pe al lui acasa? Eu nu am auzit de nimeni. Nu le pasa nici celor care ii fac si-i lasa in voia sortii, nici altora. Acei copii cresc, nu au parte de nimic, ajung niste golani, ne dau in cap, si in parte e tot vina noasta pentru ca nu am ajutat cand trebuia. Cum poate o mama sa-i lase copilul in spital dupa ce il naste si sa plece? Chiar nu o impresioneaza deloc? Eu sa nu am apa dupa ce bea si as umbla cu el in dinti si nu l-as lasa stiind ca ar putea sa ingroase randurile boschetarilor. E atata suferinta in lume, dar nu se compara nimic cu cea a unui copil. Nu va mai bateti capul cu dezbateri care mai de care mai filozofice, sa-i omoram, sa nu-i omoram, daca e considerat copil sau nu, si haideti sa ne gandim ce e de facut in mod concret. Adina si dragalasii ei

[alba]

quote:

---

Originally posted by voinea
Micutii din orfelinat si dramele lor sunt din cauza noastra. Pentru ca nu ne protejam din inconstienta, pentru ca sunt brute care violeaza femei, ca nu stim sa-i iubim, ca nu ne iubim in primul rand pe noi. Daca vin pe lume ii lasa in voia sortii, nu vrem sa-i ajutam pe mai departe. Noi suntem componentele societatii, iar societatea e la pamant. Si mai zicem ca ne pasa? Sa recunoasca cinstit in intimitatea camerei fiecare cine s-a dus cu o hainuta la un orfelinat, cine i-a dat o prajitura copilului de la intersectie pentru ca nu a mancat niciodata. Si mai ales cine ar putea adopta un copil, cine ar putea sa-l mangaie si sa-l iubeasca stiind ca mai are pe al lui acasa? Eu nu am auzit de nimeni. Nu le pasa nici celor care ii fac si-i lasa in voia sortii, nici altora. Acei copii cresc, nu au parte de nimic, ajung niste golani, ne dau in cap, si in parte e tot vina noasta pentru ca nu am ajutat cand trebuia. Cum poate o mama sa-i lase copilul in spital dupa ce il naste si sa plece? Chiar nu o impresioneaza deloc? Eu sa nu am apa dupa ce bea si as umbla cu el in dinti si nu l-as lasa stiind ca ar putea sa ingroase randurile boschetarilor. E atata suferinta in lume, dar nu se compara nimic cu cea a unui copil. Nu va mai bateti capul cu dezbateri care mai de care mai filozofice, sa-i omoram, sa nu-i omoram, daca e considerat copil sau nu, si haideti sa ne gandim ce e de facut in mod concret. Adina si dragalasii ei

---

Subscriu...ai mare dreptate Adina,ai pus punctul pe i. ...in rest sunt trista si atit,cuvintele sunt de prisos,faptele si iubirea neconditionata conteaza in viata...vine Craciunul,sa nu nu gindim numai la cadouri !!! Nasterea lui Isus inseamna mult mai mult,decit atit! Inseamna sa fim mai buni,mai milosi cu semenii nostri,mai neconditionati in tot ceea ce facem! Sa incercam, sa nu mai avem atitea idei preconcepute, sa nu mai aratam cu degetul aratator,sa ne punem in pielea altor oameni,sa nu mai condamnam degeaba, sa aruncam noi prima piatra... Doar cu inima se vede bine... (Antoine de Saint-Exupéry) Un Craciun feeric tuturor membrilor DC !!![*] http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=alba

[amik]

intr-adevar,nu mai sunt conditiile de acum 14 ani. dar daca se intampla sa ramai insarcinata folosind metode contraceptive si intr-un moment al vietii cand chiar nu mai poti face fata din nici un punct de vedere unui alt copil? am urat femei care fac asta.de cand ma stiu!si am suferit cu atat mai mult cu cat mi-a venit si mie randul intr-o zi sa o fac. ma pot considera lipsita de inima?ma pot considera o criminala? poate. dar nesimtita nu.nu am vrut sa raman insarcinata.m-am protejat.m-am temut sa nu mi se intample!dar ceasul rau...desi nu ma pot gandi la copilul meu ca la rodul unei clipenefaste.nu.el,saracul,nu a avut nici o vina.ma rog zi de zi pentru sufletelul lui.inca mai plang.de fiecare data cand imi privesc fetita ma gadesc si la celalalt.de fiecare data cand ma joc cu ea imi amintesc ca celalalt nu va trai niciodata clipe ca acelea...nu traieste deloc. da.ma simt vinovata si daca nu as avea-o pe alexandra mi-as dori sa dea peste mine prima masina.dar nu pot.deja nu mai traiesc pentru mine. consider ca eu ma pot judeca,ma pot acuza,ma pot considera cea mai cruda dintre crude.eu si dumnezeu,caci nimeni altcineva nu cunoaste sufletul meu! am invatat astfel ca niciodata nu trebuie sa ii judeci pe altii dupa propriile-ti canoane. alexandrele...

[Yasmine]

quote:

---

Originally posted by amik
intr-adevar,nu mai sunt conditiile de acum 14 ani. dar daca se intampla sa ramai insarcinata folosind metode contraceptive si intr-un moment al vietii cand chiar nu mai poti face fata din nici un punct de vedere unui alt copil? am urat femei care fac asta.de cand ma stiu!si am suferit cu atat mai mult cu cat mi-a venit si mie randul intr-o zi sa o fac. ma pot considera lipsita de inima?ma pot considera o criminala? poate. dar nesimtita nu.nu am vrut sa raman insarcinata.m-am protejat.m-am temut sa nu mi se intample!dar ceasul rau...desi nu ma pot gandi la copilul meu ca la rodul unei clipenefaste.nu.el,saracul,nu a avut nici o vina.ma rog zi de zi pentru sufletelul lui.inca mai plang.de fiecare data cand imi privesc fetita ma gadesc si la celalalt.de fiecare data cand ma joc cu ea imi amintesc ca celalalt nu va trai niciodata clipe ca acelea...nu traieste deloc. da.ma simt vinovata si daca nu as avea-o pe alexandra mi-as dori sa dea peste mine prima masina.dar nu pot.deja nu mai traiesc pentru mine. consider ca eu ma pot judeca,ma pot acuza,ma pot considera cea mai cruda dintre crude.eu si dumnezeu,caci nimeni altcineva nu cunoaste sufletul meu! am invatat astfel ca niciodata nu trebuie sa ii judeci pe altii dupa propriile-ti canoane. alexandrele...

---

Nimeni nu are nici un drept sa judece pe nimeni intr-o asemenea situatzie, Dumnezeu shtie ca tzie tzi-e destul de greu, nu mai trebuie sa-tzi ingreuneze situatzia altzii care habar n-au ce simtzi tu. Sigur decizia ta a fost cea mai buna pentru tine shi familia ta la momentul acela. Sa va dea Dumnezeu sanatate. Corinna, Andreas, Alexandru shi orezu mic