Femeie

[babyblue]

SIMONA: 1. este posibil ca el sa se intoarca la tine. sotul tau..o saptamana de pauza e nimic! dupa ce trec 4-6 luni si chiar nu mai exista nici un semn ca te vrea atunci da...e mai mult decat clar. sunt oameni care s-au impacat dupa 3, 6 luni, 1 an. 2. nici eu nu sunt de acord cu americanismele astea: vaiii tati e un super om. ma rog..e imposibil, mai ales din postura de femeie parasita sa ai o parere mirifica despre ex sot.ar fi ipocrizie. dar e foarte posibil ca el chiar sa-l iubeasca pe copil. chiar dc e un "nenorocit" cu tine..asta nu ai de unde sa stii precis, deci nu ii poti spune ca nu-l iubeste. cel mult ca tu il consideri un barbat aiurea cu care tu nu te=ai potrivit..dar nu vb despre sentimentele lui despre copil. si oricum nu la 3 ani... 3. in rest eu iti inteleg mania, revolta, supararea...e firesc sa vrei ca acest copil sa te iubeasca pe tine, mai mult sau doar pe tine, pt ca tu te simti victima acum, te simti parasita si nedreptatita...vrei sa-l pedepsesti pe sot si sa-i arati indirect "vezi ce pierzi?!"..adica taman afectiunea copilului. repet, eu cred ca e firesc...pe bune...sa simti asa ceva. mai ales la inceputul unei despartiri...dar in timp se dilueaza...iti va deveni indiferent EL si atunci nu va mai conta asa mult chestia asta pt tine. o sa tratezi mai nonsalanta relatia lui cu copilul. dar stai sa treaca 4-5 luni...sa-ti revii. mie mi se pare complet aiurea sa ramai singura, parasita si cu responsabilitatea cresterii unui copil, cand ai plecat la drum cu un om alaturi. e nefiresc ce se intampla cu tine... ai mare grija de tine! tot ce simti acum sunt doar rabufniri ale suferintei si socului emotional prin care treci.... dar tu nu esti asa..esti o femeie minunata si vei fi o mama foarte buna.. pupicei _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! Sunt ceea ce sunt, ceea ce pot, ceea ce vreau! Nu incerca sa ma schimbi, doar tu vei avea de suferit! Nu pricep critica si am multe reactii pripite si deplasate. S-a inteles, da??:)))

[Rosey]

Dar ce spui unui copil atunci cand taica-su nu vrea sa il vada deloc? Atunci cand ne-am despartit, am incercat sa pastrez legatura intre el si fiica lui, dar nu a vrut cu nici un chip. Pur si simplu, voia sa uite ca am existat vreodata, eu sau fata. Voia o alta viata, lipsita de griji, de responsabilitati, de ideea de familie. Dupa o relatie de 6 ani. Fetita mai intreaba de el si acum, spune cateodata ca ii e dor de el si ca ar vrea sa il vada, se uita la poze cu noi 3...Eu ce as putea sa ii spun? Probabilitatea ca el sa o caute este nula. Sa ii spun ca o iubeste, dar nu vrea sa o vada?! http://bd.lilypie.com/AVkRp3.png http://by.lilypie.com/imG0p3.png

[babyblue]

rosey...tocmai de aia si zic ca este o idiotenie sa spui niste fraze stereotip, tipice filmelor americane: tati e super, tati te iubeste, tati si cu mami nu s-au inteles. evident, nu dai cu bata in balta (decat pe forum DC[:D] unde iti permiti sa fii rea si dura)...dar nici sa cazi in extrema femeii tampitzele care nu distinge realitate de filmul american cu rating C. ii spui copilului cam ce simti, cam ce crezi, incercand sa nu te hazardezi sa-i vorbesti despre sentimentele tatalui fata de el (caci pe astea numai "nenorocitul" le poate stii)..dar sa te mentii pe o linie realistica, chit ca e mai dura. in definitiv nimic nu poate proteja copilul de socul emotional. cel mult ii prezinti situatia, exacta, reala, in niste termeni fara implicatii sentimentale. adica ceva de genul: "tati si cu mami nu mai sunt impreuna. locuiesc separat.iar tu stai cu mami, pentru ca mamicile au grija de copii. si pentru ca tati nu mai locuieste cu noi, o sa il vezi putin mai rar de cat pana acum. nu stiu de ce nu te suna tati. nu stiu cand va mai suna tati. mami nu stie ce face tati, dar cand tati va veni sa te vada vei vorbi mult cu el despre tot ce vrei tu." adika fara "tati te iubeste", ca dc il iubeste, firesc..de ce nu suna? fara speculatii: tati va veni, tati simte, lui tati ii e dor, tati nu suna da sigur se gandeste la tine..vrajeli din astea. tati singur va demonstra...ca dc i le zici, ii accentuezi o lume de visare ireala...si de iubit copilul tot NU va fi mai iubit. zicea cineva sa-i dai senzatia ca e iubit. de ce? ca prapastia adevarului sa fie mai adanca? _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! Sunt ceea ce sunt, ceea ce pot, ceea ce vreau! Nu incerca sa ma schimbi, doar tu vei avea de suferit! Nu pricep critica si am multe reactii pripite si deplasate. S-a inteles, da??:)))

[Clover]

Ma intreb cand ati vazut ultima data si ati vorbit cu un copil sub 10 ani. Eu zic ca pe astia mici de la 3 ani in sus sa-i trimitem la munca. Ce atatea povesti si ursuleti? Sa fie prapastia adanca? Ii punem fata in fata cu realitatea sa vada exact despre ce e vorba. "Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle

[Ramona J]

N-au vazut, n-au avut... Vorbesc discutii. The best thing you can do for your children is to love your wife.

[Elise]

quote:

---

tocmai de aia si zic ca este o idiotenie sa spui niste fraze stereotip, tipice filmelor americane: tati e super, tati te iubeste, tati si cu mami nu s-au inteles. evident, nu dai cu bata in balta (decat pe forum DC unde iti permiti sa fii rea si dura)...dar nici sa cazi in extrema femeii tampitzele care nu distinge realitate de filmul american cu rating C.

---

babyblue, in general povestile pentru copii, pentru aia sub trei ani, sint cam "timpitele si gen film american rating C". Adica toata lumea fericita si multumita la final, personaje banale si inofensive. Nici un pic de realism - da' ce vrei, asta e lumea lor la virsta aia, sau, mai exact, asta e lumea in care AR TREBUI sa traiasca. Basme, zine, lucruri bune. Sa ai pretentia ca un prescolar sa fie pe post de confidentul tau e echivalent cu a-l pune sa te duca cu mashina la serviciu, ca, in fond, oricum n-are cine si trebe sa te ajute cineva in viata asta trista pe care o ai, nu?! Atit cit poate si el, la trei ani... Ce, e vina ta ca ai ramas fara nici un sprijin? Mi se pare absolut clara diferenta de mentalitati aici: babyblue macar n-are copii, e firesc sa se puna ea pe primul plan. Si prima reactie sa fie: "inteleg cit iti e de greu TIE, ca femeie". Toti intelegem. Dar nu toti consideram ca asta e problema principala. Cel putin, eu nu consider. Consider ca in primul rind adultul are datoria sa-si protejeze copilul si dupa aia, da, sa se protejeze si "repare" pe sine. Da' in ordinea asta. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[Ramona J]

Elise ma bucur ca ai intotdeauna rabdare si explici frumos lucrurile astea. The best thing you can do for your children is to love your wife.

[daniela_b]

quote:

---

Originally posted by J G Dupa o lunga casnicie fericita in care sotul tau se poarta exemplar, la un moment dat descopera ca nu te mai iubeste, sau se indragosteste de altcineva - chestii care se mai intampla, nu e vina nimanui, avem acest drept, viata e nedreapta. OK, intra el in aceasta criza insa vrea sa ramana alaturi de familie si copil - corect pana aici? Insa tu insisti sa plece. Si el pleaca, si tu acum il consideri un nenorocit? Si ii distrugi sufletul copilului pentru asta, mai ales ca nu stii inca cat de implicat are de gand tatal sa fie in viata lui? Pentru ca dupa o saptamana n-ai de unde sa stii, lucrurile astea incep sa se vada dupa ce se aseaza un pic lucrurile. Insa tu ii spui copilului ca tatal l-a parasit, iti imaginezi cat rau imens ii faci? J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

---

Si eu tot asta am desprins din postarile Simonei. De aceea nu inteleg de ce vorbeste despre faptul ca barbatul ei i-a parasit, i-a lasat singuri si basta, ca despre o realitate. Realitatea nu e ca Simona a insistat luni de-a rindul ca el sa plece fiindca nu a admis ca el sa se schimbe in alt om, schimbindu-si principiile? Simona, Spui: "Ce chestie..chiar nu ati inteles!El ar fi ramas mult si bine in relatia asta ,si daca as fi fost egoista nu m-as fi rugat de el luni de zile sa plece si sa-si traiasca viata,iar eu sa raman singura "cu un copil pe cap"dupa cum ati inteles voi." Gindeste-te ca, daca noua ( niste adulti) ne este greu sa intelegem realitatea din cuvintele tale, atunci copilului cit de greu i-o fi sa o inteleaga, la virsta lui, din "tatuzu nu a mai iubit-o pe mami"? Daca ar fi sa insistam in a-i prezenta realitatea, n-ar fi cinstit sa-i spui "tatutzu nu a mai iubit-o pe mami iar mami i-a spus sa plece?". Poate. Dar ce rost ar avea sa spui unui copil de trei ani aceste lucruri, in aceasta forma cind stim prea bine ca un copil atit de mic se asociaza pe sine destul de mult cu mama si daca lucrurile nu se vor mai repara intre tine si sotul tau iar tu ii vei repeta ( de citeva ori pe zi spuneai, "tatutzu ne-a parasit") exista sanse ca pe parcursul copilariei fiul vostru sa creada ca pe EL nu l-a mai iubit si l-a parasit si sa inceapa sa se simta chiar vinovat daca nu cumva te va gasi pe tine intii. Ai idee citi adolescenti isi invinuiesc mamele pentru plecarea tatilor? Sau se gindesc la ele ca la niste fiinte neputincioase pentru ca n-au putut pastra dragostea tatalui? Sau isi urasc tatal pentru suferinta creata mamei lor? Ai curajul sa incepi sa-ti inveti copilul ce este ura, incepind cu virsta asta? Poate nu-ti dai seama dar exista posibilitatea (fie ea si foarte mica, dar eu n-as avea curajul sa o ignor) ca tu sa-ti strici singura imaginea in fata copilului, repetindu-i ca nu te-a mai iubit si de aceea a plecat. Acesta nu este un scenariu imposibil. Nu-ti inchipui ca daca il tratezi cu adevarul (asa cum il vezi tu) esti pusa la adapost pentru mai tirziu si copilul nu va avea ce sa-ti reproseze. In alta parte ai scris: "Era vorba despre faptul ca din pct meu de vedere un om care-si schimba principiile de viata dupa cum bate vantul nu mai are ce sa cauta in viata mea si a copilului meu!Pt. ca multi ani nici nu a conceput cu un copil se creste de la distanta iar acum crede altceva......deci este alt om........si ce sa caute alt om in viata lui?" Din punctul tau de vedere, el nu mai are ce cauta in viata voastra. Dar din punctul de vedere al copilului? N-ai cum sa stii cu certitudine inca de pe acum, asa-i? De ce? E doar un copil. La fel cum "e doar un copil..." ar trebui sa gindesti si cind il "obligi" sa priveasca realitatea. Iar spun, si pentru un adult e mai usor sa treaca peste o durere cind cineva ii vorbeste "mai pe ocolite" despre ea, dar pentru un copil cum o fi? Nu trebuie sa minti, nimeni nu te indeamna sa faci asta dar nici taiatul asta in carne vie, nu mi se pare solutia optima cind e vorba de un copil atit de mic. Chiar daca ii spui doar putine lucruri despre asta (conteaza si cum i le spui, nu numai ce ii spui) va veni si vremea cind copilul va deveni capabil sa judece bine iar eu de vremea aia m-as ingrijora. Eu una as astepta vremea aceea ca sa-i explic, intre timp cred ca da, l-as "pacali" putin, doar putin, genul acela de pacaleala pe care as folosi-o daca as vrea sa-i distrag atentia de la ceva ce i-ar putea face rau, nu ma refer la minciuna. Adevarat, e corect sa-i oferi realitatea dar cum stii daca e capabil s-o inteleaga (si cind)? "ii spun copilului ca taticul lui a fost bun si a facut multe pt. el ,dar astea erau mai demult,pt ca acum nu a mai vrut sa faca mare lucru pt.el.Si asta e realitatea." Vezi, iar vorbesti de realitate dar cum bine ai scris in alt mesaj se discuta mai mult de "realitatea ta". Nu stiu ce inseamna ca "nu a mai vrut sa faca mare lucru pentru el" dar cred ca e cam devreme dupa doar o saptamina sa estimezi ce va face de acum inainte pentru copil. Desigur, daca il vei lasa, fiindca in alt mesaj ai spus ca " un om care-si schimba principiile de viata dupa cum bate vantul nu mai are ce sa cauta in viata mea si a copilului meu" dar sper ca ai spus-o doar la suparare si ca te vei gindi ca e mult mai bine ca un copil sa aiba un tata care isi doreste sa-l vada decit niciunul sau unul pe care mama nu-l lasa sa "caute" in viata lui. De fapt cred ca odata, cind te vei mai linisiti, vei face tot posibilul sa te detasezi un pic de suferinta ta si sa gasesti cele mai putin dureroase cai de a-i explica fiului vostru, plecarea tatalui, fara sa-i distrugi iremediabil imaginea si puntile de comunicare. Este extrem de important. Stiu, ti s-ar parea ca e un sacrificiu si ti s-ar parea necinstit ca tot tu sa te sacrifici (desi nu tu ai gresit) dar in situatia asta tu esti adultul responsabil. Sau mai bine zis tu trebuie sa fii. Daca privesti astfel lucrurile, e mai "binevenit" sacrificiul tau decit suferinta unui copil parasit, nu conteaza din ce motive. Incerc sa-ti explic ca daca rezultatul e dezastruos pentru sufletul lui, peste ani si ani, n-o sa mai conteze deloc realitatea. Iar asta: " Daca as fi fost egoista nu as fi preferat sa ramana?Si atunci totul ar fi fost minunat intre el si copil..." zau, n-o inteleg. Nu-i vad logica. Unde ar fi fost egoismul tau aici? Daca ai fi preferat sa ramina, de dragul copilului, ar fi fost poate tot un sacrificiu (pe care ai fi hotarit sa ti-l asumi) necum un egoism. Chiar te rog sa explici (daca se poate), pentru ca am impresia ca in fraza asta se "ascunde" o cheie, poate una de la un sertar secret[:)]. Dar daca vrei sa ramina secret, nu trebuie sa-mi raspunzi, intrebam si eu. Fara suparare. In concluzie, fiindca am plecat de la "care este realitatea" pe care nu o intelegeam, ma gindesc ca ar fi bine sa nu ramii total inflexibila cind o evaluezi, cind o pui sub lupa. Multe lucruri se pot schimba pe parcursul timpului si vei descoperi ca uneori realitatea se schimba si ea. Puterea noastra, a oamenilor, sta in a o face sa lucreze in favoarea noastra si a celor pe care-i iubim. LEdit: Cristina, scuze ca am raspuns Simonei, cred ca am fost cam off-topic. www.helpsonia.com

[babyblue]

eu una, pana nu torn un plod o sa-mi tin gura... pana la urma habar nu am ce voi simti pentru copilul meu intr-o situatie din asta... banuiesc ca, asa cum mor eu cu toti de gat pentru ideile mele (unele foarte absurde) sau pt anumite persoane pe care le protejez...o sa fac si cu copchilu.. ca ma gandeam la finutza mea, care ma rog, e cu 5 ani mai mica ca mine, dar eu eram in stare sa mor de gat cu penalul ala de fost iubit al ei, pentru ea...;)))) ;))) io oricum o dau, cred ca tot o deviata o sa fiu. ca prob ca o sa ma omor cu ex barbatul care m'-ar parasi, sa zicem, pentru copil...dc nu ar vrea sa-l vada pe copil, m=as duce ca o nebuna peste el.:)))))) [bang][mariaj][mariaj] _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! Sunt ceea ce sunt, ceea ce pot, ceea ce vreau! Nu incerca sa ma schimbi, doar tu vei avea de suferit! Nu pricep critica si am multe reactii pripite si deplasate. S-a inteles, da??:)))

[Morgano]

M-au socat randurile Simonei, care din pacate denota un egoism rar intalnit. Poate ca nenorocitul ala e un kkt de sot, iubit, amant, om... dar reiese ca e un tata bun. Ai spus ca e plecat doar de 1 saptamana, de ce nu astepti sa vezi cum se va purta in timp cu fiul lui, si apoi sa-i trantesti tu in fata unui copil de 3 ani si ceva ca nu este iubit, este parasit... fie si indirect punandu-te pe tine in fata ca si victima. Ori nu cunosti nimic din psihologia copilului, ori esti atata de orbita de suferinta ta incat nu pot discerne ce e bine si corect fata de fiul tau. Si eu sunt patimasa si repezita dc ma doare, insa am invatat sa ma autocontrolez, cenzurez pana ma calmez si oricum, nu as putea vreodata pune sentimentele mele fata de tatal copiilor mei in fata sentimentelor copiilor mei si a ranilor pe viata pe care le pot EU CA MAMA face ponegrindu-l pe TATAL lor. Ripley [gravi] 34+ [fetita] Iris Maria si Ana Ecaterina(10.11.2005)