Femeie

[Morgano]

A, inca ceva, si nu ca sa-i iau apararea la Babyblue - in ale carei postari ma regasesc uneori, ma distreaza inversunarea ei de femeie puternica combinata cu umor si idei "fixe" (nu zic asta peiorativ). E fte deranjant sa ti se zica: nu poti avea o parere despre... pana nu treci prin asta. Nu cred ca e adevarat. Mie casatoria proprie si copilul propriu nu mi-au demontat principiile si nici ideile despre viata, dragoste si cresterea unui copil, ma refer la cele majore, Se schimba perspectiva, dar nu cred ca radical. Ripley [gravi] 34+ [fetita] Iris Maria si Ana Ecaterina(10.11.2005)

[Elise]

nu i-am zis "nu poti avea o parere despre" - ci faptul ca o inteleg si e normal sa aiba o parere in care ea e in prim plan: si eu ma aveam pe mine ca referintza, si durerea mea conta mai mult decit a oricui altcuiva, cit timp eram doar EU si EL - de oricare el ar fi fost vorba. Si cred, totusi, ca prin aceasta prisma aparitia unui copil iti schimba principiile. Mult. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[Morgano]

Elise [flo], ma refeream strict la ideea generala de a nu considera parerile celor care nu sunt/au fost in situatie similara ca fiind avizate, nu era direct legat de o anumita formulare a ta. Doar ca am avut si eu ani de zile un of pe chestia asta si mi-am amintit de el :) Cat despre principii, cele esentiale nu mi s-au schimbat si ma bucur, pentru ca le consider de bun simt si firesti si corecte, iar aparitia copilului le-a facut si mai puternice. Si asta nu ca ma cred eu mare si tare [hot] Ca ex.: daca sotul meu nu m-ar mai dori, nu inseamna ca nu isi mai doreste copiii, iar eu trebuie sa respect relatia lui cu copilul chiar dc mie nu-mi convine sa-i mai vad moaca sau il urasc sau ma doare, iar dupa o anumita varsta va decide copilul felul in care il vede pe acel om, adica: relatia copilului cu tatal este intre ei, si atat timp cat este benefica si normala, imi convine sau nu, stau pe tubu' meu. Iar principiul asta il aveam si inainte. Deci tot la cele mai generale ma refeream [:D] Recunosc ca vorbesc poate subiectiv pt. ca sotul meu este un tata absolut extraordinar - nu il laud, asta e realitatea. Insa si daca nu ar fi asa, as pune sentimentele copilului in fata si as incerca sa fiu cat mai obiectiva spre binele copilului, nu ca sa imi manifest eu nemultumirea sau ca sa-l pedepsesc pe el pentru esecul relatiei dintre noi sau cu propriul sau copil. Toto ipotetic vorbesc, sper sa nu ajung vreodata sa pun la indoiala ceea ce gandesc si simt acum. Ripley [gravi] 34+ [fetita] Iris Maria si Ana Ecaterina(10.11.2005)

[Rosey]

Si totusi ce ii spui copilului?! Ce sa NU ii spun, stiu. Dar nu stiu cum sa o fac sa inteleaga faptul ca el nu o cauta si nu o va cauta. Eu mi-am incheiat demult socotelile cu el, dar ar fi vrut sa tina macar legatura cu fetita lui. Sa deschid un subiect separat? Sau puteti sa veniti cu idei si aici? Sigur, si mie babyblue mi se pare mult prea radicala. Dar cele care zic

quote:

---

N-au vazut, n-au avut... Vorbesc discutii.

---

sa vina cu idei reale. Constructive. Aplicabile. http://bd.lilypie.com/AVkRp3.png http://by.lilypie.com/imG0p3.png

[A_Iulia]

Rosey, e clar ca nu poti obliga un om sa relationeze cu copilul lui. Sunt suficiente cazuri, astia-s oamenii. Nu poti decat s-o pregatesti pentru asta. N-am idee cum as reactiona eu in locul tau. La un subiect pe care l-am postat, fetele de pe forum mi-au sugerat sa-i explic fetitei ca exista mai multe modele de familii: cu tati, fara tati, cu 2 tati [:D] etc. Nu ma gandisem la asta pana atunci, dar chiar e o idee formidabila. Cred ca asa ar fi logic si binevenit sa-i explici si tu copilului. In rest, ma gandesc ca trauma e prea recenta pentru Simona ca sa poata judeca ceva coerent. Deocamdata are in fata ochilor doar durere si frustrare. Simona, iti urez sa iesi din starea asta cat mai repede, atat pentru tine, cat si pentru copil. Poate ca ar fi bine chiar sa nu-i mai spui copilului nimic de tata, daca de bine nu poti, atunci nu-i spune nici de rau. Lasa timpul sa te linisteasca si incearca sa te gandesti cat mai putin la ex. Imi imaginez ca nu ti-e usor deloc. [flo] Adina + [copil]Olivia 04.03.2004

[oocristina]

Buna tuturor. Cred ca Ramonei ii este foarte greu sa inteleaga ce se intimpla cu ea. Este derutata, nu stie cum sa actioneze, ce sa faca, ce sa ii spuna copilului. Dar mai ales, o doare. O doare plecarea lui rece si indiferenta. O doare ca nu a sunat a doua zi sa isi ceara iertare. O doare ca nu vine inapoi sa isi vada copilul si sa isi reia viata normala alturi de ea. Cel mai dureros este cind nu stii cum se va comporta celalalt, cind nu te mai poti baza pe el pentru nimic. Ce sa ii spuna copilului? Daca este singura in casa cu copilul, de cele mai multe ori, sentimentele de minie se revarsa pe cel mai apropiat. Nu poate tipa la tigai, la frigider, la vecina de palier care tocmai urca lenesa in fata ei. Poate ca este bine ca are doar 3 ani, pentru ca oricum nu pricepe prea multe din ce i se spune. Sau este deja mare copilul la 3 ani, am uitat. In primul rind Ramona, vorbeste, varsa-ti durerea. Eu primele topicuri nu puteam raspunde nimanui. Scriam in transa. Scriam doar ce aveam in mine. Poate ma legam de o fraza a cuiva, dar nu aveam puterea sa raspund rational nimanui. Deja cind am inceput sa raspund, am considerat ca ma vindec. Cred ca si tu, daca reusesti sa tii piept fetelor de aici, sau macar sa le raspunzi ceva, cit de cit, esti spre vindecare. Ce ii spui copilului? Doar tu esti responsabila de asta. Tu il vei creste, va fi adolescentul tau. Si cum bine spunea Daniela_b, de adolescenta trebuie sa ne facem griji. Daniela a reusit sa prezinte atit de bine situatia! Privita toata problema obiectiv si fara patima, pe termen lung. Ah, noi ar trebui sa renuntam la noi insine si la sentimentele noastre pentru a vedea atit de rational. Cred ca trebuie sa te bucuri ca este inca mic, ca poate fi fericit cu atit de putine, ca il poti pacali usor, ca nu realizeaza rational ca tatal lipseste atit de mult. Fiind mic, se va obisnui chiar cu un program de vizita mai rar, mai usor, cred eu. Nu stiu. Rosey, este atit de dureroasa situatia fetitei tale. Si atit de frustrant ca propriul tata sa nu vrea nici macar sa te vada. Copii sunt plini de iubire, vor sa fie completi. Nevoia de a apartine cuiva este acuta. Sa stii ca apartii mamei tale este ok, dar este nevoie sa stii si ca apartii si tatalui tau. Un barbat din lumea aceasta este tatal tau, te-ar putea iubi, ar putea sa isi ofere o copilarie normala, o viata normala, ar putea fi alaturi de tine cind prietenele vin la tine in vizita, sau te-ar putea astepta cu masina cind vii de la discoteca seara tirziu. Nu stiu, sunt mii de momente cind este nevoie de tata si el nu este, mii de momente care adauga frustrari. Mii de frustrari, pe care nu le poti trece chiar usor. Nu fetelor, cred ca daca un tata nu sta fizic alaturi de copii lui, nu se poate numi tata. Un tata nu este un "nene" care mai trece in vizita si te mai scoate la o inghetata. Un tata adevarat trebuie sa acopere 100% toate nevoile copilului. Deviez, dar stiti ca asa sunt eu. Inclin uneori sa fiu si eu la fel de radicala ca Babyblue sau Ramona. Pana mea, un tata de week-end nu este tata. De ce trebuie mereu sa fim marinimoase si sa le acordam inima copiilor nostri mereu. Sa vada cum ar putea fi, cit de frumos este cu tata alaturi, dar nu este. Da, pare o bataie de joc. Fetelor, e bine ca nu avem dreptul la arme. Altfel ...[poc] ... l-as ucide pe loc. Pentru nesimtirea de a se pretinde tata si de a ne pretinde noua si copilului parasit sa il primim in viata noastra pentru 2-3 ore saptaminal. Si eventual sa ii mai fim si recunoscatoare pentru asta. Fetelor, astazi sunt rea. Am plecat de nu stiu unde si nu stiu unde am ajuns. Vezi Ramona, si acum scriu incontinuu, ce ma doare, scriu aici pentru a putea zimbi in fata Mariei. Sau macar pentru a putea fi indiferenta, rece, dar nu nervoasa.

[Morgano]

Rosey, poate ar trebui sa deschizi un topic separat, sa detaliezi putin situatia, in ce relatie erau inainte.... asa sincer, eu chiar nu ma pot pronunta, insa ma doare pt tine ca esti in situatia asta. Fetita ta merita un tata mai bun [pup] Ripley [gravi] 34+ [fetita] Iris Maria si Ana Ecaterina(10.11.2005)

[babyblue]

eu nu sunt suficient de radicala, sau nu sunt sau nu am fost cu cine trebuie. dar voi fi. cat despre copii, mi-a dat dzeu unul si apoi l-am pierdut. si cam atat. eu ma bucur ca mi-am luat tzepe cand inca NU am copil, pentru ca nu as mai tolera sa trec prin ce am trecut. si sa cresc singura un copil. si sper ca odata sa-mi gasesc si eu linistea si un barbat cu care sa fac o familie care sa..dureze. mi-e groaza de ce povesti aud pe aici.. va pupi _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! Sunt ceea ce sunt, ceea ce pot, ceea ce vreau! Nu incerca sa ma schimbi, doar tu vei avea de suferit! Nu pricep critica si am multe reactii pripite si deplasate. S-a inteles, da??:)))

[daniela_b]

quote:

---

Originally posted by oocristina
Buna tuturor. Cred ca Ramonei ii este ...(1*) Daca este singura in casa cu copilul, de cele mai multe ori, sentimentele de minie se revarsa pe cel mai apropiat. Nu poate tipa la tigai, la frigider, la vecina de palier care tocmai urca lenesa in fata ei. (2*) Cred ca si tu, daca reusesti sa tii piept fetelor de aici, sau macar sa le raspunzi ceva, cit de cit, esti spre vindecare. (3*) De ce trebuie mereu sa fim marinimoase si sa le acordam inima copiilor nostri mereu. (4*) Fetelor, astazi sunt rea. Am plecat de nu stiu unde si nu stiu unde am ajuns. Am emotii, astazi Maria va iesi prima oara cu tatal ei si nu as vrea sa o raneasca mai mult decit a facut-o. Am sa vad diseara, cind ne vom baga in pat. Il urasc. Urasc situatia in care ne-a adus. Il urasc, pentru toata durerea pe care i-o pricinuieste Mariei. (5*)

---

Fiindca nu stiu sa dau citate corecte (incepute cu quote si sfirsite cu quote, nici pina azi n-am invatat[:D]) am numerotat cu 1, 2 etc si incep sa raspund lui (5*) ... 5* Sa vorbim putin despre ura, Cristina. Vrei? De fapt, mai mult as vrea sa te intreb: cui serveste ura? Cui serveste ura TA? Ce aduce ea bun in situatia ta, de mama a Mariei, fosta sotie a lui EL? Uite, cu tot riscul, imping si mai departe intrebarea: ce folos ii aduce Mariei aceasta ura ( in sensul de revolta? sau chiar ura-ura?) a TA fata de "comportamentul tipic masculin" al EL-ului tau, al tatalui ei? De ce te temi atit de mult ca iesirea lui din seara asta cu Maria (la o inghetata, in parc) ar rani-o mai mult decit daca Maria ar sta lipita de canapea asteptind un tata care nu va mai suna/veni la timp niciodata , fiindca, dupa modelul "Spune-i adevarul!, orice adevar e mai bun decit o minciuna" ar auzi ca : e ocupat cu alta/ nu vrea sa te mai vada/iubeste pe altcineva/ ne-a parasit, de acum inainte n-o sa-l mai vezi/ nu ne mai iubeste pe noi/a plecat si nu mai vrea sa te vada fiindca e lipsit de curaj/pe tine ar vrea sa te vada dar nu si pe mine/tatutzul a facut multe pentru tine pina acum dar nu si de acum incolo/ de azi inainte tati nu mai vine pe la noi fiindca ne-a uitat/ tati are alta familie...( realizezi ca nu scriu doar despre situatia voastra ci despre adevarul raspicat in fata copiilor in general.) ? 4* Trebuie sa fim marinimoase si sa le acordam/daruim inima noastra copiilor fiindca nimeni altcineva n-o va face in locul nostru! Poti face orice "timpenie" iti trece prin cap, poti planui razbunari si pararazbunari (cu pistolul, cu masina de tuns iarba, cu clestele de spart nuci) dar nu si daca ai un copil care s-ar putea sa ramina traumatizat din cauza asta! Poti sa ma consideri extremista/nebuna/obsedata dar eu am un "fix": din clipa in care devii mama pentru un pui de om, trebuie sa ai mult mai multa atentie ( eu as spune maxima atentie) a ceea ce faci sau macar sa ai curajul total sa-ti asumi intreaga responsabilitate, macar cit sa pui linistita capul pe perna. Din clipa aia nu mai esti singura si nu vei mai fi niciodata, nici la bine, nici la rau si spun cu toata convingerea ca din clipa aia, eu cred ca trebuie sa insisti sa cauti binele absolut, uneori cu pretul propriului "confort". 3* Nu noua, celor de pe forum trebuie sa ne tina piept, spre a face pasi spre "vindecare" ci ei insisi. Simona, la fel cu multe alte femei (din pacate, prea multe) trebuie sa isi faca ei insisi fata, propriilor ei temeri, suparari, nemultumiri, probleme, ca sa vindece ranile care o dor. Si primul pas e sa recunoasca ( nu noua, acum vorbim doar despre ea fata in fata cu ea) ce o doare, cit o doare si daca e in stare sa indure o durere si mai mare de atit daca ar fi sa renunte la acele rani cu tot cu o parte din ea si din trecutul ei. 2* De ce sa fie normal sa te "descarci" pe fiinta cea mai apropiata tie, fiindca esti singura(in casa) dar te doare totul. De ce nu mai degraba pe tigai, frigider, vecina[:D] . Serios intreb: de ce? Am auzit adesea teoria asta cum ca e mai usor sa te descarci pe cei dragi tie fiindca ei te vor intelege oricum, oricind, oriunde. Totusi, nu cu cei pe care ii iubim ar trebui sa avem mai multa grija, respect, intelegere fata de "pisicul" lor? Ultimul lucru pe care as vrea sa-l fac unui om drag ar fi sa-mi revars minia creata de altii, peste inocenta, linistea lui. 1* Cred ca ai vrut sa spui "Simonei ii este greu..." nu Ramonei, despre Simona era vorba, nu? www.helpsonia.com

[principe]

cristina, daca circumstantele ar face ca tu sa fi mama de duminica ,la fel ai considera ca nu mai esti mama? consideri ca este mai bine sa iesi ptru totdeauna din viata copilului tau ?de ce trebuie sa fi atit de radicala ?adica pentru tine exista doar o cale, totul sau nimic ,mai sunt si cai de mijloc.ia cauta in experientele tale de viata si vezi de cite ori radicalismul ti-a fost favorabil. Ramona,are dreptul sa fie inversunata ,sau cum vrea ea sa fie,insa nu are dreptul sa arunce pe umarii copilului toate durerile si frustarile ei.in separari cine sufera cel mai mult si sunt mai sensibili sunt copiii ,de ce sa-i expunem la suferinte gratuite,cind datoria noastra de parinti si adulti este sa-i protejam? posibil ramona in citva timp sa gaseasca un sot care sa o iubeasca,sa-i faca si gogosi si cozonaci ,insa copilul ei are doar un tata biologic.divortul parintilor nu schimba nici originea copilului nici statul de parinte ,deci este de datoria ei sa nu-i minjeasca imaginea tatalui doar fiindca ea sufera. monica mami de print