Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Recommended Posts

Imi pare rau pentru tot ceea ce ti se intampla, nu mi-as dori si nu dorec nimanui sa treaca prin asta, nu pot decat sa banuiesc ceea ce simti, dar......ti-am citi toate subiectele si imi pare rau sa-ti spun dar cred ca ar trebui sa te gandesti mai mult la fetita ta sa te reculegi si sa te ridici pentru ea. Nu faci decat sa iti plangi de mila si sa cauti niste raspunsuri in trecutul tau care nu vad cum te-ar mai ajuta acum. Trezeste-te ...fetita ta sigur are mare nevoie de tine. Incearca sa fi tare pentru ea ...asta ii va da putere si ei. Si cauta ajutor de specialitate cu siguranta te va ajuta mai bine decat o facem noi aici. Imi pare rau daca am fost prea dura dar ti-am spus astea gandindu-ma cata nevoie are copilul tau de tine.[flo] mamica lui Mateut 11.09.2003 www.prorally.ro
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 207
  • Creat
  • Ultimul răspuns
quote:
Originally posted by larissa_79
off topic: despre ce carte se tot vorbeste? Larisa [mamica] si Alexia [bebic] (13 iulie 2006) http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/ [url="http://www.sonia.as.ro"]S-o ajutam pe Sonia![/url]
Femei care iubesc prea mult - asta e cartea Cristina, te pup... si mai vorbim ane2200, ai un copil tare frumos iti seamana nespus. Sunteti tare frumosi amndoi. [url="http://www.babiesonline.com/babies/o/oana/"] 7 ani si ... [/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

E o carte din care poti invata multe (daca iti doresti lucrul asta ). Da si cateva solutii pt a putea depasi starea in care se afla Cristina acum , anume sa stai de vorba cu femei care au trait si ele intr-o astfel de relatie. De aceea e bine pt Cristina dar si pt alte femei care sufera , sa povesteasca ,sa se elibereze si mai ales sa invete. Cristina, din cate imi aduc aminte o recomandare era sa nu vorbesti despre el ci despre felul in care te simti tu. Concentreaza-te pe tine,tu esti importanta in ecuatia asta,pt ca doar sentimentele tale le poti schimba. Si inca ceva , nu e obsesie , e doar multa durere de care nu poti scapa asa usor ...nu inca
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Cristina, multumesc [flo] Ramona, tocmai ca imi dau seama ca sunt exagerari, de aia incerc sa-mi alung aceste ganduri. Ma gandeam la felul in care va fi el perceput de societate, de cum se va raporta la alti copii care au si mama si tata. Intr-adevar, decat sa creasca intr-un mediu tensionat, in care vede ca parintii, desi sunt impreuna, sunt nefericiti, mai bine creste doar cu unul dintre ei (in cazul de fata cu mine). Si sper din tot sufletul ca voi fi indeajuns de puternica incat sa nu simta lipsa tatalui ca pe un handicap. Ane & [url="http://community.webshots.com/user/Ane2200"]Raul[/url] - 17 martie 2007 [url="http://www.onetruemedia.com/my_shared?z=1cb90b71924d712907dbca&utm_source=otm&utm_medium=text_url"] filmulet Raul[/url] [url="http://www.helpsonia.com/"]Ajutati-o pe Sonia[/url]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

auzi, m-am gandit la ceva: axeaza-te pe sentimentul ca el ti-a gresit ff mult, ca el e ff vinovat fata de tine..vei simti cum se rascoala in tine un super orgoliu si un respect de sine. eu cu ala de anul trecut, eram terminata dupa fazele pe care mi le-a facut.pur si simplu nu-mi ieseam din starea aia. innebunisem gandindu-ma, slabisem, ma incercanasem, eram obsedata, de ce ma suna sa ma jigneasca, de ce nu ma suna, de ce ma anunta prin amici ca si-a gasit pe alta la fix 2 km de casa mea, cu detalii cu tot (nici macar nu era adevarat), de ce nu ma suna sa-mi zica la multi ani de ziua mea...parca o luasem razna. fumam 2 pachete pe zi, ma dopam de cafea..boceam, vorbeam cu toata lumea numai despre el...mi se parea nedreptatea secolului: cum, o tipa ca mine sa pateasca as aceva. dar cu ce i-am gresit? dar ce am eu in minus fata de altele? dar cum sa ma lase el in halul asta..etc si apoi am inceput sa ma concentrez ff mult pe ce mi-a facut rau, pe cat de prost m-am simtit, pe cat de mult am suferit si ca nu meritam atatea trairi negative, ca nu e iubire cand ai trairi negative..si atunci am inceput sa il vad cu alti ochi. ca pe un om de dispretuit care s-a purtat urat cu mine. si mi s-a facut scarba de el. si atunci n-am mai suferit. incearca sa vezi mai clar cat de urat s-a purtat el cu tine si sa te scarbesti de el. atunci nu vei mai suferi. pt ca nu vei mai avea sperante in ce-l priveste si asta pt ca nu-l vei mai dori tu pe el. ce e obsesia? e o stare care apare atunci cand vrei ceva ce Nu poti avea. cum scapi de o obsesie? fie cand primesti lucrul tanjit, fie cand nu iti mai doresti lucrul ala. dc te scarbesti de individ si incepi sa-l vezi ca pe o chestie nociva si inutila...scapi de obsesie.:) _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! Sunt ceea ce sunt, ceea ce pot, ceea ce vreau! Nu incerca sa ma schimbi, doar tu vei avea de suferit! Nu pricep critica si am multe reactii pripite si deplasate. S-a inteles, da??:)))
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

"Si eu ma trezesc uneori gandindu-ma ca sunt singura si ca am fi putut face IMPREUNA lucrurile pe care le fac singura." Ane2200 ai dreptate. E usor sa spun gata, ma rup, dar sunt ginduri, sentimente, obisnuinte, rutine pe care le faceam in doi si pe care trebuie sa le depasesc. Organic trebuie sa invat sa merg mai departe singura. Ca si cum as fi la 1 an si invat sa merg din nou, dar de data asta singura. Stiu teoria, ca nu e bine sa ma mai gindesc la el, ca trebuie sa imi ocup timpul, ca etc, etc. Dar practic, cind vine vorba de actiune, ma blochez. Si nu pot sa imi controlez intotdeauna instinctele, rutinele, gindurile, senzatiile. Uneori mai visez ca sta linga mine si doarme cu capul in parul meu ca in vremurile bune. Si ma trezesc dureros stiind ca nu este el, e o perna a Mariei sau chiar ea. Sunt lucruri pe care nu le pot rupe, pe care nu le pot accepta asa de usor. Am sa le exersez cit de des pot, dar imi este greu. Am mers pe strada si parca nici orasul nu mai este ca alta data, nimic nu mai este la fel. Chiar si conversatiile cu cunoscutii, se opresc brusc cind este vorba neintentionat de Florin si eu nu stiu ce sa spun, cum sa ma comport, si nici ei nu stiu cum a schimbe vorba. Ah Rosey, esti ca o speranta. Si printesa mea parca a devenit mult mai rabdatoare cu mine. Inainte exista numai ea si mofturile ei, dar zilele acestea m-a surprins cu ingaduinta. Nu vreau sa ma iubesca prea mult ca apoi sa devina la rindul ei o femeie care va iubi prea mult. Va trebui sa ii arat partea puternica din mine, sa nu ma arat niciodata neajutorata. Dar asta inseamna sa fiu mai rece cu ea, pentru ca risc sa pling in fata ei. Larissa_79, vorbim despre o carte a unei psiholoage americane Robin Norwood - "Femei care iubesc prea mult". Fetele mi-au trimis-o pe mail si am citit-o. Le multumesc foarte mult pentru carte si chiar cred ca aveam nevoie de ea. Mi-am propus sa o recitesc intarind fiecare fraza, pentru a-mi intra mai bine in cap. Asa invatam eu cursurile cel mai bine, rescriindu-le. Chiar si in adolescenta, scriam pasaje intregi din cartile care imi placeau. Nu vreau sa incep cu caiete, jurnale, etc, pentru ca deja scriu foarte greu de mina si ar fi ciudat sa scriu in caiet in casa. La calculator ii spun Mariei ca vorbesc pe forum cu prietenele mele si ea intelege. Nu trebuie sa ma aprobabi sau sa ma blamati. Eu scriu pentru ca am nevoie sa scriu, sa drenez intr-un fel rana. Sa las sa curga toata infectia aceasta din viata mea. Dac tin prea mult in mine incep sa am frisoane si temperatura, nu mai reusesc sa fiu normala. De aceea uneori o iau razna. Pentru ca durerea aceasta este uneori mai presus de mine si parca imi blocheaza mintea si viata. Asa ca vin si scriu tot ce imi trece prin cap aici, ca sa nu explodeze in mine. Asa sunt eu, iubesc prea mult, gindesc prea mult, despic firul in 4 prea mult, imi fac probleme prea mult, mi-e teama prea mult, am fost toleranta prea mult, si sunt mult prea lasa. Multumesc fetelor pentru ingaduinta. [pup]
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Unele fete imi spun ca aventuri au toti barbatii, si nu il pot intelege de ce a plecat. Avem chiar un cunoscut comun, tatal unei fetite de la gradinita Mariei care este un afemeiat, dar seara ne intilnim cu el si familia lui, plimbind fetita cea mica in carutz. El mi-a spus ca nu va divorta niciodata, pentru ca dupa toate femeile din viata lui, familia este familie, fete lui sunt fetele lui, si chiar daca nevasta ii tine teorie si ii face morala, stie ca tot acasa se intoarce. Imi dau seama ca sunt barbati care sunt crescuti in acest spirit al familie. Iesirile, escapadele, sunt normale, dar familia ramine familie si ei muncesc pentru copii lor si pentru bunastarea lor. Mai presus de sentimente, de flirturi, de dorinte, ramine familia, ramin copii, ramin valorile de baza. Nu pot dormi, sunt turmentata si trista. "Stii ce, unui barbat care isi vede de casa si familia lui, ii este scuzat aproape orice". "Toti am avut iesiri, si poate mai avem, dar tot acasa ne-am intors, tot la copii nostri ne-am gindit." Barbati care s-au realizat in viata, care si-au crescut si copii si i-au asezat la casa lor. Mai directi, mai fara menajamente. Peste mine, mai presus de mine, unu, este familia mea, trei oameni. Am un deja-vu si chiar e tirziu. Scriu ca sa ma linistesc si poate voi putea dormi normal. Poate.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:
Originally posted by ane2200
Cristina, multumesc [flo] Ramona, tocmai ca imi dau seama ca sunt exagerari, de aia incerc sa-mi alung aceste ganduri. Ma gandeam la felul in care va fi el perceput de societate, de cum se va raporta la alti copii care au si mama si tata. Intr-adevar, decat sa creasca intr-un mediu tensionat, in care vede ca parintii, desi sunt impreuna, sunt nefericiti, mai bine creste doar cu unul dintre ei (in cazul de fata cu mine). Si sper din tot sufletul ca voi fi indeajuns de puternica incat sa nu simta lipsa tatalui ca pe un handicap. De tine depinde asta in primul rind. Vei fi exemplu pentru ea, daca tu esti puternica asa va fi si ea cu siguranta. Daca ar fi sa vada ca esti umilita in casnicia ta, va crede ca asa trebuie sa fie. Sint sigura ca nu asta doresti pentru ea. Eu cred ca esti pe drumul cel bun. Normal ca acum e un dezechilibru, dureaza un timp sa iti revii. Ce e bun pentru tine e bun si pentru fiica ta. Ane & [url="http://community.webshots.com/user/Ane2200"]Raul[/url] - 17 martie 2007 [url="http://www.onetruemedia.com/my_shared?z=1cb90b71924d712907dbca&utm_source=otm&utm_medium=text_url"] filmulet Raul[/url] [url="http://www.helpsonia.com/"]Ajutati-o pe Sonia[/url]
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:
Originally posted by oocristina Ramona J, nu sunt o mama puternica. Nu am fost niciodata o femeie puternica, drept dovada sunt prinsa in aceasta nefericire care dureaza. Nu am fost o luptatoare. Voi invata sa fiu, sau cel mult imi pot dezvolta putinele abilitati, pentru ca talent nu am deloc. Nici mama nu a fost o luptatoare si ma gindesc cu groaza ca Maria poate ma va urma. Este o fetita minunata, dar nu a mai fost fericita deloc de 2 saptamini. Incerc sa ii ocup timpul, sa discutam, dar are o nesiguranta care se accentueaza zilnic. Deja nu mai este vedeta grupului cind ne adunam mai multi. Chiar in seara aceasta a avut obisnuinta de a se face remarcata, dar a dat imediat inapoi cind i s-a facut o observatie. Altadata era luptatoare, nu se lasa intimidata, dar am fost surprinsa acum sa o vad tacind brusc si nesigura. ASTA ma deranjeaza, nesiguranta pe care a capatat-o si pe care o va capata cu fiecare zi fara tatal ei alaturi. Vrajelile ca o mai suna 1 minut si ii tine teorie o inhiba si mai tare. Am vazut-o zilele acestea dind inapoi ca niciodata, in fata unor oameni carora alta data le raspundea cu tupeu. Schimbarea deja se vede si stiu ca nu se va mai repara nimic. Fara curaj, fara incredere. O imping in fata, o stimulez, dar se vede ca nu are incredere. Pentru asta il urasc pe sotul meu. Pentru ce i-a facut si ii va face Mariei. Pentru nesiguranta aceasta care i se va accentua, pentru inchiderea in sine ce va urma si pentru tristetea ei. Pentru ca este trista si singura. Nu ii ajung oricit as incerca sa compensez. De aceea ma doare, de aceea sunt trista. Daca poate eu merit sa fiu inselata si tradata, Maria nu merita cu siguranta una ca asta! Si nu incerc sa o victimizez sau sa ii dau iar inainte cu ea. Desigur, va supravietui, dar cum? Asta este important pentru mine. Am crezut ca daca sotul meu a crescut fara tata, va sti cit de mult lipsa unui parinte poate durea. Mai ales cind ai crescut cu acel parinte alaturi si l-ai divinizat. Dar am avut prea multa incredere in el. up]
Cristina, esti ceea ce vrei sa fii. Tu decizi - poti ramine o femeie slaba toata viata sau te poti ridica din mocirla in care te-a adus casnicia asta. Nu ai nevoie de sotul tau ca Maria sa fie o invingatoare. Dar tu trebuie sa fii asa cum doresti sa fie ea. Uita-te la situatia ta si pune-o pe ea in locul tau. Ce sfat i-ai da? Sa se agate de un barbat care a avut mai mereu pe altcineva? Ce motiv de depresie e asta? Nu stiu cum ai stat toti anii astia si nu stiu de ce esti trista. Ai vrea sa fiti colocatari si el sa alerge in continuare dupa Dana, Simona, Gabriela sau cum le cheama? Ca din cite spui a facut asta mai toata casnicia voastra. Eu cred ca esti mai degraba dezamagita de tine de cit de el. Ca nu ai ales bine, consideri ca e esecul tau. Esti suparata pe tine si de aia crezi ca esti o femeie slaba. Deocamdata esti, dar poti fi si altfel daca accepti ca asta e o farsa, nu o casnicie adevarata. In loc sa insisti sa repari ceva ce e iremediabil stricat, recunoaste ca nu e o casnicie potrivita, pune-i capat si vezi-ti de drumul tau si al Mariei. Lasa-l pe el sa le pacaleasca pe Dana, Simona si cum le mai cheama pe celelalte. The best thing you can do for your children is to love your wife.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:
Originally posted by oocristina
Danet, [flo] Ok, Adrianai. Poate ca nu mai este demult iubire. A ramas doar obsesie. Si ce sa fac cu obsesia asta? Cum sa merg mai departe? Intr-un fel sau altul trebuie sa merg inainte. Dar care sunt acest fel si care este altul?
Pasi mici inainte, preocupari multe, si un pic de rasfat pe care ti-l acorzi numai tie. Parerea mea este ca nu exista dragoste prea multa, exista dragoste si obsesie. A iubi este o bucurie, nu robie, in momentul in care iti pierzi identitatea si traiesti numai pentru celalalt e obsesie. WARNING: I have an attitude and I know how to use it!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...