Femeie

[Adrianai]

quote:

---

Originally posted by Ramona J
Terminati va rog cu exagerarile astea. Eu am crescut bine mersi fara tata, nu sint o handicapata. Am avut in schimb o mama puternica, a facut fata situatiei fara sa-si plinga de mila. Ba chiar a inteles ca ar fi fost nefericita daca ramineau impreuna. Poate ca de asta ma simt mai puternica, stiu ca nu as plinge dupa un barbat. Si nu l-as tine legat de mine pentru ca a facut nu stiu ce angajament, ce conteaza ca e nefericit? Si din nou - poate tocmai pentru ca gindim in felul asta eu si sotul meu avem o casnicie fericita (a nu se intelege ca nu ne certam), sintem impreuna de vreo douazeci de ani si crestem doi copii. Daca devine o povara casnicia - ce rost mai are? Sa-mi explice si mie cineva cum "stai pentru copii" ca nu pricep. Sa-i inveti ce? Ca pot fi nefericiti o viata intreaga? Ca trebuie sa se multumeasca cu firimituri? Mai bine divortez si ma casatoresc de zece ori, sau divortez si asa ramin! The best thing you can do for your children is to love your wife.

---

[flo][flo][flo][flo][flo][flo][flo] pt tine! WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

[Anca Vlad]

Ramona J... de acord cu tine[flo]

quote:

---

Avem chiar un cunoscut comun, tatal unei fetite de la gradinita Mariei care este un afemeiat, dar seara ne intilnim cu el si familia lui, plimbind fetita cea mica in carutz. El mi-a spus ca nu va divorta niciodata, pentru ca dupa toate femeile din viata lui, familia este familie, fete lui sunt fetele lui, si chiar daca nevasta ii tine teorie si ii face morala, stie ca tot acasa se intoarce. Imi dau seama ca sunt barbati care sunt crescuti in acest spirit al familie. Iesirile, escapadele, sunt normale, dar familia ramine familie si ei muncesc pentru copii lor si pentru bunastarea lor. Mai presus de sentimente, de flirturi, de dorinte, ramine familia, ramin copii, ramin valorile de baza. Nu pot dormi, sunt turmentata si trista. "Stii ce, unui barbat care isi vede de casa si familia lui, ii este scuzat aproape orice". "Toti am avut iesiri, si poate mai avem, dar tot acasa ne-am intors, tot la copii nostri ne-am gindit." Barbati care s-au realizat in viata, care si-au crescut si copii si i-au asezat la casa lor. Mai directi, mai fara menajamente. Acum stiu ca am fost pregatita pentru lumea asta, sa trag pentru casa si familie orice ar fi, dar Florin nu. De aceea nu am nici un resentiment cu privire la cea am facut, umilitor poate si degradant. Peste mine, mai presus de mine, unu, este familia mea, trei oameni.

---

Draga Cristina, spune-mi ca nu am citit bine!!! O femeie tanara din ziua de azi mai poate gandi in felul asta??? Asta inseamna un barbat crescut in "spitit de familie"???? Stai ca daca mai citesc de trei ori incep sa ma revolt si eu!! Adica, daca isi vede de casa, unui barbat ii sunt permise aventuri, escapade etc... adica daca si eu imi vad de spalat, calcat, facut mancare de ce sa nu-mi mai permit cate o aventura cu vecinul de la 8??? Asa gandeau femeile acum 30-40 de ani... si mai mult... eu credeam ca lumea s-a schimbat intre timp si am inceput sa dam macar noi doi bani pe propria persoana... altfel ce sa asteptam de la altii!!! Daca singura recunosti ca erati doar doi straini mi se pare corect ce a facut el! Adica ca a pus capat farsei! Partea proasta e ca nu pastreaza legatua cu copilul sau, ceea ce e inacceptabil pentru orice parinte (fie mama fie tata!)! Tu ti-ai fi dorit ca Maria sa traiasca intr-o familie lipsita de dragoste? Acum e mica dar mai tarziu ar fi vazut asta si, mai grav, ar fi crescut cu ideea ca asa e normal!!! Ai presera sa ai drept sot pe acel barbat afemeiat de care povesteai??? Sa aiba fata ta un astfel de tata drept "model"??? Sa accepte la randul ei aceleasi lucruri de la un viitor sot??/ Te rog spune-mi ca nu am citit bine!!![flo] Anca

[bubi]

cristina, iarta-ma, dar ce iubesti tu? din ce scrii, mie mi se pare ca ai proiectat asupra lui toata dorinta ta de viata/familie perfecta, fara sa vrei sa vezi intradevar cine este el. Putea sa fie oricine altcineva, cu care sa formezi tu o familie si tot asa de prea mult l-ai fi iubit, tot atat de multe dorinte ai fi proiectat asupra lui. scuze daca gresesc dar eu asta inteleg din ce ai povestit tu: comunicare nu, tandrete nu, doar egoism si accent pe persoana lui, dorintele lui, nevoile lui, amantele lui. deci, ce iubesti prea mult? ce ar fi putut sa fie, dar nu a fost, nici pe aproape? [url="http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=bubi"]Mara mea[/url]

[oocristina]

Ai citit bine Anca. Intr-o discutie cu o prietena, care cunoaste si ea astfel de barbati, mi-am dat seama ca as putea tolera chiar si asta. Sa aiba diverse flirturi, amante, dar sa se intoarca seara acasa, la copilul lui si famila lui. Sa traga pentru familie, sa munceasca pentru ea. Cind ne-am gindit mai bine, deja ii numaram pe degete. Tatal lui X, e deja la a doua casatorie cu mama ei si un mare afemeiat, dar face totul pentru fetita lui, acum au si cel de-al doilea copil. Domnul Y, despre care nu si-ar zice ca il intereseaza altceva decit baiatul lui ... etc, etc. Desigur, asa gindeau femeile acum 30-40 de ani, doar sunt produsul Esti o idealista Anca si ma bucur sa stiu ca femeile se schimba in sfirsit si vor mai mult de la ele. Eu deja apartin altei generatii, si imi dau seama, cu regret, ca vreau mai mult de la mine, dar imi este greu sa ma schimb. Este vorba de cum am fost crescuta, intr-o familie mare, in care prima familia si apoi noi, copii, deci si eu. Asa vad lucrurile si acum, intii familia si apoi, noi, fiecare membru individual. Desigur, nu e vorba ca as accepta abuzuri din partea sotului meu, de nici un fel. Chiar si cind m-am umilit a avut delicatetea sa ma ridice de jos si sa imi stearga lacrimile. Da, imi este greu pentru ca trebuie sa ma schimb. Trebuie sa schimb totul din jurul meu. Sa schimb perceptia asupra lumii, sa schimb viata pe care o am, sa imi schimb gindurile si nevoile, sa imi schimb tintele. Totul. Si daca trebuie sa renunt la tot ce construisem pina acum, la principiile pe care le-am avut, la familia mare, la scopurile si dorintele din viata, nu imi mai ramine nimic. Darim, distrug, ok. Dar nu ma mai pot agata de nimic. Ca sa incep sa construiesc din nou trebuie sa am putere si energie, sa am materiale de constructie, sa am sustinere. Sunt ca pe un teren viran pe care s-a darimat casa - familia, modul cum vedeam viata - gardul, principiile pe care le avem, copacii. Nu a mai ramas nimic. Doar praful din cei 11 ani de casnicie si 33 de ani de crestere si educatie. Nu mi-e usor deloc. Pentru ca nu stiu ce sa fac. Sunt dezorientata. Va trebui sa ma ridic intii. La naiba, nu sunt deloc luptatoare! Imi este greu, pentru ca trebuie sa ma schimb din nou. Sa trec peste toata durerea asta si sa ma reinventez. Inca nu stiu cum, dar spre sa nu devin o rea. Pentru ca frustrarile inraiesc. Chiar tare.

[J G]

Daca fiica ta va ajunge in situatia asta nu va fi din cauza egoismului LUI ci al TAU. Imi place de tine... imi place cum iti permiti sa miorlai si sa-ti pui fiica intr-un colt de daramaturi, imi place cum iti permiti sa-i dai un asemenea exemplu, imi place cum iti permiti sa sustii o aberatie de model familial in care tati si-o trage cu diverse apoi vine cuminte acasa sa-l certe blajin nevasta, stiind tu insati ca e un model gresit pe care l-ai copiat. Daca ai o farama de bun-simt mergi urgent la terapie! La tine nu e vorba de rezolvat singura problemele. Tu nici nu iti dai seama ce enormitati scrii! Nu suntem idealiste dar ne respectam ca fiinte umane! Nu e ceva exceptional ca nu acceptam sa fim inselate sau altele. MAi ales cand avem copii pe care trebuie sa avem grija ce ii invatam! Asuma-ti responsabilitatea pentru fiica-ta, pentru ce vede, pentru ce exemplu ii dai! Si sa nu-ti imaginezi ca nu e deja mult rau facut daca ea a fost capabila sa iti spuna la un moment dat "lasa, stii cum e tati!" - pai inseamna ca ea deja accepta si scuza ideea de inselat si comportamentul tatalui ei. Dar tu miau, vai, of... n-o sa am ce sa fac... depinde numai de ea cand se va intampla... blablabla. Nu mami, depinde de noi ce le invatam, ce model, ce exemplu le dam! Deci trezirea! Cauta-te de bun simt si mergi la terapie!! J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

[szivarvany]

JG - multe [flo][flo][flo] Cristina - respecta-te pe tine insati ca femeie, ca fiinta umana ! Esti modelul ce-l va urma fiica ta ! [flo] Arata-i ca esti o luptatoare ! [flo] Viata merge inainte, ai inca foarte multe batalii de castigat, poti avea surprize foarte frumoase de la viata ! [^] ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://www.webshots.com/user/giulia16"]GIULIA_(2004_08_16)[/url]

[clyo]

JG, [flo][asia]

[akella]

Cum adica unui barbat care se aventureaza in afara casei, dar nu divorteaza, ii este scuzat comportamentul? Mey, dar ce sistem de valori ai tu? Ce-i cu mentalitatea asta de secol XIX? Adica femeia este doar buna de menajera, bucatareasa si bona la copii, iar barbatului ii e permis orice? Cum sa zic eu mersi ca vine acasa dupa ce se tavaleste cu alta? Pentru copil? Cu ce valori imi cresc eu copilul? Si referitor la lipsa de incredere pe care ai zis ca-i observat-o la Maria. Pai daca vede ca maica-sa a capotat, copilul nu mai are nici un punct de sprijin... Revino-ti, ca altfel vei creste un copil fara coloana vertebrala! Fetita ta trebuie sa aiba un model de mama, o mama puternica, care stie sa treaca peste greutatile vietii. Altfel va fi si ea o handicapata din punct de vedere afectiv si social... Ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici. http://community.webshots.com/user/miana_dragnea

[Chuny]

Cristina, Acum 2 zile unei tinere mamici de pe forum i-a murit sotul in brate. La 32 de ani, de infarct. Alta isi plange copilul care s-a dus. Alta a luptat cu toate puterile ei pt a-si salva copilul. Iar tu stai si te lamentezi de parca ar fi sfarsitul lumii fiindca ti-a plecat barbatul. Stiu ca nu neaparat se pot compara suferintele, dar gandeste-te ca ar putea fi mult mai rau si ca nu e un capat de lume daca el a plecat. Si ca sa vezi ca am dreptate, citeste povestea Mirelei. Inteleg ca iti poate fi TIE extrem de greu ca ai pierdut un barbat care nici nu prea a fost al tau, insa nu o declara pe MARIA ratata pt asta. Am impresia ca vrei sa fie la fel de nefericita ca tine, i-ai pus un diagnostic si gata. Suntem atatia care am crescut fara un parinte sau fara amandoi si nu suntem nici distrusi, nici ratati din cauza asta. Asta este problema TA, nu a Mariei. Tu ai pierdut barbatul, insa Maria nu si-a pierdut tatal. Ar fi trebuit sa o menajezi cumva, sa fii tare in fata ei. Imi inchipui si sper ca el deocamdata evita sa vina sa o vada daca de fiecare data faci circ, plangi si te tarai in fata lui pt a se intoarce la tine. Dupa ce te vei vindeca si vei accepta faptul ca nu mai exista nimic intre voi, tatal ei va putea face un pas catre fiica lui.

[katie30]

Draga mea, nu era normal ca el sa fie doar tata, nu si sot pentru tine. Fetitele (am inteles ca ai doua fetite Maria si Dana, nu?, ca sa nu fac vreo gafa), deci fetitele ar fi crescut in acest mediu, cu mentalitatea ca este normala aceasta situatie, ajungand si ele la randul lor sa traiasca aceeasi trauma la fel ca si tine. [cusca] In afara de asta, ai dreptul sa-ti gasesti un barbat normal, care sa te iubeasca, sa te respecte, sa-ti fie sprijin, un ajutor, un barbat care sa te stranga in bratele lui calde in noptile friguroase de iarna... si nu numai![cina2] Eu zic nu mai pierde timpul, aduna-te, fii puternica, fii un exemplu pentru copii, nici nu-ti dai seama ce comori ti-a dat Dumnezeu, cat sufera altii ca nu pot avea si ei copii, sau ii au, dar nu sunt sanatosi!! Poti sa fii grasa, urata, handicapata, cheala, buboasa, copiii intotdeauna te vor iubi neconditionat, pentru simplul motiv ca esti MAMA lor!! Ei nu te judeca, ei te iubesc! Ai o responsabilitate fata de fete, mai ales ca sunt fete, viitoare femei!, acea responsabilitate de a le arata ca nu depinzi de un barbat pentru a duce o viata demna, pentru a-ti creste copiii, pentru a avea respct de sine. Ce vad la tine, tot aia vor face si ele cu vietile lor!... Daca nu vei reusi sa le dai un exemplu bun, pozitiv, sa te vada puternica si sa le dai o educatie sanatoasa, atunci ori te vor judeca, ori vei ajunge sa ai remuscari vazandu-le cum nu vor fi in stare sa se evalueze si sa-si caute fericirea, asa cum merita. Pentru fetite si pentru tine, ridica-te de jos, indreapta-ti fusta, scutura-te de praf, aranjeaza-ti parul, ridica fruntea si priveste in sus, uita-te cu demnitate in ochii oamenilor, arata-le ca nu ti-e frica si ca esti capabila sa-ti cresti fetitele frumos, in siguranta - din toate punctele de vedere. Tine-le ca pe niste flori, sa intoarca lumea capul pe strada dupa ele, sa te admire lumea cat esti de puternica si de curajoasa, sa vorbeasca invatatoarele la scoala de ce fete istete si frumoase ai tu! Nu esti nici prima si nici ultima femeie care isi creste copiii singura, altele au reusit inaintea ta, deci se poate. Cum au putut ele, la fel de bine poti si tu! Eu l-as fi parasit pentru mult mai putin decat ai indurat tu, da, te admir, asta da putere si dragoste de mama! Atata ca fetele au nevoie de un exemplu pozitiv de barbat, daca nu, mai bine lipsa, pentru binele lor, ca viitoare femei. Si tu ai DREPTUL sa fii fericita si implinita, daca parintii tai nu ti-au spus asta si nici nu ti-au aratat-o, iti spun eu acum! Si invata-le si pe fetele tale acest lucru, ca sa nu mai traiasca si ele suferinta, tristetea si regretele tale. Esti capabila sa pui capat acestei mentalitati, nu este vina ta, este vina parintilor tai care nu ti-au dat acest drept inca de cand erai in casa lor, iar tu ai crescut crezand ca nu meriti mai mult. Ai multe calitati, tu le stii cel mai bine, si mai ai doi copii, adica doua comori pe acest pamant, o data cu nasterea lor, ai devenit o Maria Magdalena, ai capatat o "sfintenie" pe care numai mamele o au. Pentru aceste motive, meriti respect, meriti sa te simti unica, devino constienta de puterea pe care o ai in mainile tale, aceste doua destine pe care Dumnezeu le-a pus in mainile tale, sa faci cu ele ceea ce crezi tu de cuviinta. Crescandu-ti fetitele cu dragoste, armonios, in siguranta, vazandu-le cum se modeleaza dupa exemplul si dupa cuvantul tau, cum cresc chiar mai puternice si mai curajoase decat esti tu insati, din samanta pe care a pus-o Dumnezeu in ele, abia atunci vei intelege ce lucru mare ai realizat tu, tu singura, tu insati! Nu este vina ta, ca sotul tau a plecat. Eu chiar te admir pentru puterea ta de a indura. Dar asta nu inseamna ca ai si facut un lucru bun! In primul rand, ca exemplu de mod nesanatos de viata pe care erai dispusa sa-l oferi fetitelor tale, iar in al doilea rand, tu, ca femeie si ca persoana, nu meritai asa un sot distant si iresponsabil. Intr-o buna zi va regreta, pentru ca el nu va gasi niciodata la amante devotamentul tau ca sotie, si nici dragostea copiilor! Va veni o zi cand se va intoarce, e alegerea ta daca-l vei reprimi, dar asculta-ma bine: fa-o numai in conditiile tale, adica NUMAI SI NUMAI daca s-a schimbat si a devenit ceea ce trebuie sa fie un tata si un sot iubitor si responsabil. Mai ales, convinge-te categoric de acest lucru, pentru a evita o noua debusolare si o noua suferinta, atat pentru tine, cat, mai ales, pentru copii, care sunt mult mai fragili si mai vulnerabili decat tine! Fa-ti o lista lunga cu calitatile pe care le ai, porneste de la aceasta "lista" in a te evalua, in mod obiectiv si cu hotarare. Nu mai porni de la idea ca nu meriti, uita, te rog, de aceasta mentalitate, pentru ca nu ai meritat ca parintii tai sa te "invete" acest lucru. Baga-ti in subconstient ideea ca problema aceasta se afla la ei, nu la tine. Tu esti o femeie puternica, care poate multe, si care merita multe, indiferent ce cred parintii tai despre tine! Multi vor gandi rau despre tine, multi vor incerca sa te doboare, din motive care nu au legatura cu tine (ci cu ei!), important este ce crezi tu despre tine! Lasa-i sa te ocarasca, lasa-i sa te invidieze, lasa-i sa te sape, pentru ca este problema lor! Tu recapata-ti respectul de sine, fara sa te lasi influentata din afara, vezi-ti de copiii tai, sa-i cresti asa cum se cuvine, tu ai alte treburi de facut, lucruri care sa-ti faca bine, decat sa te lasi doborta de orice dobitoc care vine sa-ti dea in cap, pentru simplul motiv ca existi! Ghinionul tau a fost ca primii care au facut asta au fost insisi parintii tai. Dar asta nu inseamna ca tu trebuie sa-ti ratezi fericirea, doar pentru ca ei nu au stiut sa te aprecieze la adevarata ta valoare. Nu inseamna ca nu te iubesc, doar ca au niste ochelari de cal. Si eu am crescut la fel ca si tine, sora mea e cea "desteapta", iar eu, copiii mei si sotul meu suntem cei "prosti", aia "saraci", doar pentru ca ea a ales sa faca avere si mai apoi un copil care, de atata munca si extenuare, a iesit rahitic - m-a intrebat fetita de ce ea are gaura in piept, daca si alti copii au la fel, s-a rupt inima in mine -, iar eu am facut intai doi copii sanatosi si f reusiti, iar mai apoi m-am chinuit sa-mi fac un rost mai bun. Am o familie inchegata, sotul ma apreciaza si ma respecta, ma dor inca jignirile lor, dar asta a fost alegerea mea, si nu imi pare rau, ba chiar sunt f fericita. Mai am inca sentimentul de inferioritate in subconstient, ohohooooo, dar am invatat si mi-am educat modul de gandire si de actionare. Deci, se poate, stau in fata ta si iti spun ca se poate! La fel poti si tu, la fel meriti si tu! Da-ti voie sa fii deprimata si sa plangi atata timp cat ai nevoie, daca poti, trimite copiii la bunici, sau macar fata cea mare. Cocoata-te in varful patului, indoapa-te cu dulciuri pline de chimicale, stai in fata tv zi si noapte, dormi pe apucate, nu te simti vinovata, pentru ca este normal sa ai nevoie sa te descarci. Dar apoi fa efortul si fa-te frumoasa, fa-ti curat si ordine in casa, lucrurile ramase de la el pune-le intr-o cutie -candva copiii vor cauta un contact cu el, chiar si prin aceste obiecte, iar tu vei avea dovada ca ai fost jos si ai avut puterea sa te ridici, si ascunde-o, ca sa uiti de el. Arunca lucrurile pe are nu le mai folosesti, inlocuieste-le pe altele cu unele noi, rearanjeaza numai dupa inima ta. Fii si actioneaza exact asa "cum vrea muschii tai"! Iti recomand cartile despre dezvoltarea personalitatii - ca mai sunt si pe alte teme, de la editurile Curtea Veche si Amaltea, te vor ajuta mult de tot. Nu mai cauta puterea in ceilalti, ci caut-o in tine. Ingrijeste-te, si ti se va spune cate esti de frumoasa, poarta-te ca o femeie puternica, si ceilalti vor fi uimiti si te vor admira, infrunta-ti temerile, ia taurul de coarne, si toti vor exclama cat esti de curajoasa. Gandeste-te ca undeva in lumea asta te asteapta un barbat bun si iubitor care s-a nascut sa va faca fericite pe tine si pe fe