Femeie

[oocristina]

"Nu spun ca nu e normal sa fii trista, dar tu esti complet dependenta de el, pur si simplu nu ai identitate." Ramona J, ai perfecta dreptate. Sunt debusolata. In toti anii acestia, m-am schimbat si eu. Identitatea mea, eu ca persoana, m-am pierdut in toti acesti ani. Incetul cu incetul, am pierdut in fiecare zi cite ceva. Cred ca de atunci, am inceput sa ma pierd. Incetul cu incetul. Nu l-a interesat decit propria persoana, el insusi. In aceste incercari, m-am pierdut. Am renuntat la mine, la dorintele mele, la ideile mele, la planurile mele, la viata mea, numai pentru a primi de la el putina atentie. De aceea nu ma regasesc. Nu stiu cine sunt. Cu el nu am putut sa imi fac planuri niciodata, pentru ca nu reuseam sa ne tinem de ele. Vom zugravi anul acesta, desigur ca nu, vom merge la mare anul acesta, desigur ca nu, vom merge la Revelion, desigur ca nu, vom merge dupa Maria, desigur ca nu, vom etapiza problemele si le vom depasi, desigur ca nu, vom face planul pentru fiecare luna, desigur ca nu. Am invata in tot acest timp sa nu mai fac planuri, sa nu mai am dorinte, sa iau lucrurile asa cum sunt si sa ma multumesc cu foarte putin. Wonderful, sunt asa cum sunt acum, si ca sa devin altcineva imi trebuie timp. Altfel cum? Mai plina de nerv? Nu cred ca am fost niciodata. Intotdeauna am fost asa. Chiar si in copilarie. Mai visatoare, ma contemplativa, mi-au placut provocarile, dar mai mult pentru mine insami, nu pentru ceilalti. Am sa ma schimb. Pentru Maria trebuie. Nu e problema Toanca. Nu am inceput aceste topicuri pentru tine. Recunosc, le-am inceput pentru mine. Pentru ca am nevoie sa vorbesc. Am nevoie sa ma revad pe mine, sa vad unde am gresit, ce am tolerat, cum am ajuns in situatia asta. Am nevoie sa ma revars, sa imi "scuip" pe acest forum toate nemultumirile. Si cred ca de abia am inceput sa imi pling de mila. Nu toata lumea pentru mine este in alb si negru. Nu sunt o luptatoare. Nu sunt, ce sa fac? Sa nu ma mai lamentez? Dar imi face atit de bine! Si chiar ma elibereaza. Frustrarea si neputinta sunt cel mai greu de suportat. Sa nu te poti tine de promisiunile facute copilului tau este cel mai greu. Fiecare avem soarta noastra. Si eu trebuie sa mi-o accept pe a mea, si sa o accept si pe a Mariei. Ma doare cind nu pot controla lucrurile, cind pur si simplu nu depind de mine, ci de incapatinarea si orgoliul altuia. Ma doar cind ma gindesc ca chiar tatal ei ii face una ca asta. "Dependenta este un cuvint inspaimintator. Ea evoca imaginea drogatilor care isi injecteaza heroina in vene si se autodistrug incetul cu incetul. Nu ne place cuvintul si refuzam sa aplicam acest concept relatiei cu barbatii. Dar multe, foarte multe dintre noi am devenit "dependente de barbati" si, ca in oricare alt caz de dependenta, trebuie mai intii sa recunoastem gravitatea problemei, inainte de a putea incepe tratarea ei".(Femei care iubesc prea mult) Cam asta fac. Incerc sa inteleg gravitatea problemei mele. Si incerc ca in perioadele de furie si tristete, sa ma descarc pe acest forum.

[sofia_misicu]

Alooo! Mai incet cu tenisul. Cristina, divortul e un fel de amputare. Ce simti tu acum e sindromu' membrului disparut. Dupa o perioada de recuperare, o sa iti dai seama ca senzatia dispare si o sa te obisnuiesti fie sa topai intr-un singur picior, fie sa scrii cu stanga. Pana atunci insa trebuie sa faci tot posibilul sa centralizezi senzatiile de durere. Scrie. Scrie pana iese tot. Apoi, restul vietii tale de zi cu zi, poarta=te normal. Dupa divort, eu stateam ore in sir si ma uitam la seriale. Ma anesteziam. Uitam de mine, uitam de copil, uitam de divort. A doua zi, eram fresh: puternica, gata de orice. Seara, cand ma apucau pandaliile si mi se naruia senzatia de super-erou, bagam un Friends (vreo 10 la rand in noptile proaste). Asa mi-am refulat eu spaimele si angoasele. Gaseste-ti un coltisor in care sa versi tot, in care sa te comporti asa cum ti-ai dori: sa urli, sa injuri, sa blestemi. Si NICIODATA nu spune ca nu esti luptatoare. Este cea mai mare greseala. Tot ce ai facut tu pana acum a fost o batalie. Purtata pe frontul gresit, insa tot o batalie. 11 ani de sacrificii si inchis ochii sunt o dovada de multa rabdare si altruism. Ai fost puternica prin simplul fapt ca ai preferat binele altuia in locul celui al tau. Ce faci tu acum e doar antrenamentul pentru celalalt front. Gandeste-te ca are avantajele lui. Copilul tau trebuie sa inteleaga toate acestea. Dar, te rog, explica-i teoretic, nu o invata practica. [url="http://www.flickr.com/photos/9686511@N06/"]Nuka[/url] si [url="http://www.flickr.com/photos/sofica/"]Mama la Nuka[/url]

[Clover]

Trebuie sa pricepi ca Maria invata si de la tine cum sa faca fata situatiei. Si ii transmiti din disperare. "Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle

[oocristina]

Sofia, [flo] De cele mai multe ori dupa ce scriu ma simt mai bine. Pot dormi fara sa ma foiesc pe o parte si pe alta gindindu-ma la toate porcariile care s-au intimplat. Inainte, cind nu descoperisem forumul si nu scriam, nu vorbeam cu nimeni, eram vesnic obosita. Ma trezeam noaptea si nu puteam adormi ore intregi. Eram intr-o stare de epuizare psihica, nu vedeam nici o iesire. Acum macar dorm, nu mult, dar 4-5 ore tot la prind de somn normal. Si cu vise normale. Da, ma simt ca fara un picior, nu stiu sa merg, nu stiu cum sa reiau viata, nu stiu cum sa ies in lume asa trunchiata si sa o infrunt. Am nevoie de timp ca intii si intii sa imi dau seama ce se intimpla cu mine. Apoi am nevoie de timp sa ma redescopar, sa imi descopar partile tari si partile slabe care au ramas. Si apoi va trebui sa ma obisnuiesc cu situatia. Va trebui sa accept toata aceasta stare de fapt. La sfirsitul tuturora, voi merge inainte. Ca moderator, cred ca este destul de dificil. Topicuri diferite, femei disperate ca mine care nu se mai termina, disperare, tristete, ura, rautate. Dar la sfirsitul tuturor trebuie sa primeze ingaduinta. Aici pot scrie aproape de fiecare data cind simt nevoia. Si va sunt recunoscatoare ca existati. Ca exista acest forum. [pup] Aici este coltuletul pe care l-am ales, perfect constienta ca nu sunt singura si ca voi fi supusa tirurilor, in care urlu, injur, si imi vars rautatile. Da Clover, voi fi mai atenta. Sunt disperata, dar incerc sa nu arat prea mult. Voi fi o luptatoare, dar ma refac destul de greu. Imi va fi greu, mai mult voi cadea, caci fara un picior nu voi putea sa mai particip la marathon, daramite sa merg normal. Dar lasati-ma macar aici sa ma dezvalui asa handicapata cum sunt. [pup]

[Ele]

Mai ce usor mi se pare sa facem dusuri reci cuiva eventual am fi in stare sa-i tragem si doua palme ca oare cum a fost in stare sa suporte atatea in viata asta si sa nu deschida ochii?? pai la sfaturi se pricepe toata lumea, eventual sa parem si bine intentionate ca deh...la cat e netul de amplu stim teoria de la cap la coada dar ma intreb cate oare au pus si in practica ceea ce recomanda chiar ele?? Si daca Cristinei ii face bine sa deschida mai multe subiecte si sa se descarce pe forum ca poate e singurul loc unde e deschisa si poate sa spuna ce are pe suflet, ce e rau in asta??? E forum, e public ...nu iti place...schimbi canalul.[:D] Pt Cristina..iti inteleg disperarea si prin ce treci, stiu ca sfaturile multor fete sunt de urmat dar nu e asa usor cum pare. Iar cu cat de agati mai mult de un om cu atat nu o sa se intoarca la tine. Cand o sa vada ca tie iti este indiferent si ca nu-ti mai pasa de el, o sa cada pe ganduri. Iti doresc doar putere sa curaj sa treci prin toate. Si lasa timpul sa treaca. [pup] Elena si bb Denisa (26 oct 2004) [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/adelina_e2001/my_photos"]Deny..si altii[/url]

[oocristina]

Ele, [flo] Acum am sa o las pe Maria sa aleaga citeva emoticonuri. Ii plac foarte mult si ... i-am promis. [biz] [xx(] [alcool] [amoras] [il] [baie] [hot] [bang][bascket] [bicla] [:D] [bis] [bonjovi] [box] [bruta] [cheers] [cina2] [consti][:o)] [hop] [8D] [cool] [pegeam] [mariaj] [mariaj] [cusca] [^] [detectiv] [V][blabla] [}:)] [dual] [duel] [audinti] [dus] [;)] [gravi] [grup] [flo] [medic] [B)] [:)] [pup] [gica] [cheers] [amoras] [biz] [foto] [fuga] [hagi] [grasa] [greutati] [huta] [hopsieu] [hippi] [berica] [jamaica] [indecent] [iepu] [mamica] [recevere] [neand] [nl] [poc] [auto] [olala] [pahar] [papica] [pic] [roker] [sm] [xinpat] [si-eu] [:p] [spala] [dint] [surf] [tel] [ttv] [tv] [ups] [usa] [vampa] [zz] [vrajitor]

[larissa_79]

frumoase iconuri! cristina, eu personal te admir pentru puterea de a fi atat de sincera cu tine si implicit cu noi. Nu toti reusim asta...am intalnit oameni atat de falsi incat erau falsi chiar si cu ei insasi...incredibil dar adevarat![floare3] Ce scrii tu este ceea ce simti...si nu prea ne putem influenta simtirile decat mintindu-ne! Eu deja cred ca esti pe drumul cel bun....vezi prezentul asa cum este si asta e un mare pas inainte cred eu! Mintindu-te doar ca esti puternica chiar daca iti tremura genunchii si iti curg lacrimile pe obraji nu ajuta pe nimeni....nici macar pe tine! Fii asa cum simti...si asta denota ca nu te-ai pierdut atat de mult incat sa nu te mai poti regasi. Eu n-am citit cartea...dar si eu cred ca imi iubesc sotul foarte mult...si spun asta cu bucurie si as ramane ferma pe pozitii chiar daca cumva intr-o zi mi-as simti iubirea inselata. E o mare fericire sa iubesti total....sa iubesti nu sa te umilesti. Eu nu prea pot sa dau jumatati de masura....dau totul sau nimic. Eu n-am citit povestea ta de la inceput...sper sa nu dati cu rosii in mine. M-am referit doar la titlu...nu mi se pare deloc rau ca unele femei iubesc prea mult. ( dar repet nu stiu detalii din carte...ma refer doar la titlu).Nu poti trai intr-un cuplu cu garda mereu ridicata...tre' sa lasi garda jos ca sa poti simti, iubi, trai cu adevarat. Doamne ajuta! Larisa [mamica] si Alexia [bebic] (13 iulie 2006) http://www.flickr.com/photos/32393475@N00/ [url="http://www.sonia.as.ro"]S-o ajutam pe Sonia![/url]

[oocristina]

Larissa, nu este vorba de dragostea aceea, maxima, in care uiti de tine. Este vorba despre femei cu probleme emotionale care sunt implicate in relatii care le fac rau. "A iubi prea mult inseamna in realitate sa fii obsedata de un barbat si sa numesti asta dragoste. Sa lasi aceasta obsesie sa iti controleze sentimentele si comportamentul, sa iti dai seama ca are o influenta negativa asupra sanatatii si linistii tale si totusi sa nu te poti elibera de sub puterea ei. Inseamna sa cintaresti iubirea in functie de dimensiunile suferintei". Ma redescopar in toata cartea. Am scris pe forum pentru ca ma durea. Acum vreau sa vad cine sunt. Daca vreau sa ma schimb, am nevoie sa ma cunosc mai intii, sa stiu ce sa schimb, si cum. Florin este o obsesie acum pentru mine, si trebuie sa ma eliberez de ea. "Caracteristicile de mai jos sunt tipice femeilor care iubesc prea mult. 1. Prin definitie, provii dintr-o familie dezechilibrata in care nevoile tale emotionale nu au fost satisfacute." Da, am fost un copil dificil, intr-o familie mare, in care mama isi pierdea cea mai mare parte a timpului la cozi dupa mincare sau lucra simbata pina tirziu, sau avea grija de sora mea mai mica, sau considera ca sunt suficient de mare ca sa mai vorbeasca cu mine. "2. Pentru ca tu insuti ai primit prea putina atentie, incerci sa umpli acest gol cu un substitut, devenind femeia care ofera protectie, mai ales barbatilor care par sa aiba nevoie de asa ceva". Da, ofer protectie nu numai barbatilor. Sunt mereu saritoare si de obicei tin partea celor slabi. In orice situatie, in orice competitie. Si mai stiu ca nu exista oameni rai, ci numai neintelesi. Totul este sa le acorzi o sansa, sa ii asculti si sa ai rabdare cu ei. "3. Intrucit nu ai reusit sa iti transformi parintii (sau doar unul din ei) in personaje tandre, iubitoare, dupa care ai tinjit atit, reactionezi cu tot sufletul atunci cind intilnesti acel tip arhicunoscut de barbat indisponibil emotional, pe care incerci - ca si in trecut - sa-l schimbi cu iubirea pe care i-o arati." Ce-i drept, cum mi-a oferit un minim de atentie emotionala, cum am lasat toata dragostea din mine sa se reverse asupra lui. Nu stiu cit de mult ma iubea sau nu la inceputurile noastre. Dar cum dragostea tine foarte putin, a venit si momentul in care a incetat sa ma iubeasca. Dar eu am refuzat sa vad asta. Pentru ca eu eram obsedata de el si am refuzat cu obstinatie, in tot acest timp, sa inteleg ca nu ma mai iubeste. Nu am vrut sa ii dau drumul. "4. Terorizata de posibilitatea abandonului, faci orice sa salvezi de la destramare relatia cu un barbat". Si am facut orice. Am facut totul, dar totul, omeneste posibil, sa salvez relatia de la destramare. "5. Aproape nimic nu va fi prea dificil, nu va lua prea mult timp, nu va fi prea costisitor daca il "ajuta" pe barbatul cu care ai o relatie". Si asa a fost. Am risipit timp, bani, emotii, imagine, viata, cariera, totul, pentru a-l "ajuta" pe cel pe care credeam ca il iubesc. "6. Obisnuita cu lipsa dragostei intr-o relatie personala, esti dispusa sa astepti, sa speri si sa iti dai si mai mult silinta sa ii faci pe plac." Exact asta am si facut. Am asteptat ani intregi cu speranta ca se va schimba si ca se va intoarce cait la mine si la familia lui. Si desigur, inca mai sper, chiar si acum. Dar macar nu mai imi dau silinta sa ii fac pe plac. Nu acum, caci asta am facut in toti acesti ani. Incontinuu, dar incontinuu mi-am dat silinta, si evident nu aveam cum sa reusesc. "7. Esti dispusa sa iti asumi mai mult de 50% din responsabilitate, vina si imputari in orice relatie." Da, greu a fost prima data, cind mi s-a reprosat ca o relatie are 2 parteneri, si, daca are probleme, este din vina amindurora. Am fost putin revoltata la inceput, dar lumea ia mult mai usor partea unui barbat. Daca el nu sta pe acasa, este vina femeii, ca din cauza ei nu sta. Daca el pleaca la femei, e din vina ei, pentru ca nu ii satisface toate nevoile. Etc, etc. Incet, incet, chiar am inceput sa cred asta si sa imi insusesc aceasta idee. Poate ca este vina mea. Poate ca nu sunt o bucatareasa excelenta. Poate ca sunt inhibata la pat. Poate ca vorbesc prea mult si il toc la cap. Poate ca eu sunt de vina mereu. "8. Respectul de sine este extrem de scazut si, in forul tau interior, nu crezi ca meriti sa fii fericita. Crezi, mai degraba, ca trebuie sa lupti pentru a obtine dreptul la fericire". O, da. Mereu sunt recunoscatoare pentru fiecare firmiturica aruncata de viata. Sunt fericita pentru orice mica stare de bine. Si sunt recunoscatoare pentru orice senzatie traita. "Dreptul la fericire"! Suna atit de nerealist. Viata este nashpa si ... cine este chiar cu adevarat fericit? Am amestecat fericirea cu senzatiile, pentru ca sunt o senzuala. "9. Pentru ca ai avut o parte de copilarie lipsita de siguranta, simti nevoia disperata de a avea controlul asupra barbatilor si relatiilor tale amoroase. Iti ascunzi acest efort de a controla oamenii si situatiile sub masca "ajutorului"". Ah, ma detest. Intotdeauna am fost saritoare. Eu eram cea careia cea mai buna prietena i se confesa. De fapt eu am numai prietene cu probleme, pe care le ascult, nu chiar le influentez, dar le ascult si empatizez cu ele. Nu tin neaparat sa controlez oameni sau situatii, cit simt nevoia sa stiu despre oameni si situatii, sa le inteleg. "10. In relatiile tale, traiesti mai curind in visul tau despre cum ar putea fi, decit in realitatea situatiei in care te afli." Ha, ha, ha. exact asa sunt eu. Traiesc numai in vise. Rupta de realitate. Refuz sa o vad, refuz sa cred ca este atit de rea si dura. Mereu ma gindesc la ce ar putea fi, nu la cum este da fapt. De fapt, cosmetizez permanent totul la cum as vrea eu sa fie, nu prezint niciodata ceea ce este cu adevarat. "11. Esti dependenta de barbati si de suferinta sufleteasca". Pai nu spuneam tocmai eu ca nu pot trai singura! Sunt dependenta de barbati, este adevarat. Deci si de suferinta sufleteasca. "12. Se poate sa fii predispusa din punct de vedere emotional si, de multe ori bichimic, la dependenta de droguri, alcool, si/sau anumite alimente, mai ales cele care contin zahar." Cu certitudine sunt dependenta de zahar. Sunt momente de criza cind maminc chiar si zahar gol. Inca sunt suficient de realista sa nu ma gindesc la alcool, droguri si am renuntat de mult la fumat. Dar la dulciuri... "13. Prin atractia pe care o simti fata de persoanele cu probleme care trebuie rezolvate, sau prin implicarea in situatii de cele mai multe ori haotice, incerte si chinuitoare din punct de vedere emotional, eviti, de fapt, sa-ti indrepti atentia spre responsabilitatea fata de propria persoana." Ah, pai normal ca sunt inconjurata numai de prietene cu probleme. Toate femeile luptatoare pe care le cunosc, sunt dificile, vesele, nepasatoare, pur si simplu nu empatizez cu ele. E mai usor sa ascult problemele altor femei decit sa vad problema mea. "14. S-ar putea sa ai inclinatie spre stari depresive episodice, pe care incerci sa le impiedici prin emotia pe care ti-o procura o relatie instabila." Acum au revenit, dar nu le voi mai lasa sa ma cuprinda. Voi scrie pe forum, chiar daca unele fete sunt satule de mine, sau nu. "15. Nu te simti atrasa de barbati amabili, echilibrati, demni de incredere si interesati de persoana ta. Pe acestia ii consideri "plicticosi"". Ei, ce sa spun, da, nu m-am simtit atrasa niciodata de alt barbat. Dupa maritis nu m-a mai interesat nimeni. Aveam suficienta suferinta care sa imi alimenteze nevoia masochista. Poate si teama de divort, scuzata prin faptul ca nu voi putea fi cu nici un alt barbat, niciodata. Ca nu voi putea fi fericita cu altcineva. Da, oricine altcineva amabil, echilibrat, demn de incredere, mi s-a parut intotdeauna suspicios. Aveam mereu in minte faptul ca mai devreme sau mai tirziu isi va

[A_Iulia]

Cristina, si eu am trecut prin asa ceva. dar imi amintesc ca eu constientizam cat e de aiurea sa ma mai gandesc la el sau la posibilitatea unei impacari. Asa ca n-am facut altceva decat sa intreb in stanga si-n dreapta cat mai dureaza starea asta (din experientele celorlalti), ce pot sa fac ca sa-mi revin mai repede. Am intrerupt total (cat am putut) contactul cu el atunci, m-am inconjurat de prieteni, si am iesit din starea pe care o ai tu acum relativ repede. din pacate nu-ti face deloc bine sa-ti mai pui intrebari de genul: n-ar fi bine sa mai lupt? oare cum sa-l aduc acasa?. In afara de timp pierdut, te arunca si cu cativa pasi inapoi in procesul tau de vindecare. In loc de subiectul asta in care te identifici cu o "femeie ce iubeste prea mult", mai de ajutor ti-ar fi un subiect in care sa intrebi ce au facut altii ca sa-si revina, sa cauti solutii pentru viitor. Tu nu faci acum decat sa scormonesti intr-un trecut, si scormoneala asta nu te ajuta cu absolut nimic. Considera ca el a murit. Chiar asa. Pentru tine a murit. are vreun sens sa incerci acum sa-l aduci inapoi? iti este chiar asa de greu sa intelegi ca n-ai sa-l mai vezi, si ca n-o sa mai fiti impreuna? Cristina, traiesti cosmarul asta de ani de zile, trezeste-te! Altfel, peste 2 ani ai sa continui sa postezi la fel! Jeleste-l cat vrei, dar apoi ridica-te si paseste inainte! Poate nu-ti vine sa crezi, dar multa lume de pe forum a avut exact aceleasi intrebari pe care le ai tu. Diferenta este ca tu le pui intr-una, e un carusel, altele au renuntat rapid sa caute raspunsuri inutile si acum chiar au o viata frumoasa. Iti urez sa-ti gasesti calea, [flo] Adina + [copil]Olivia 04.03.2004

[babyblue]

va rog din suflet..are cineva cartea asta in format electronic??? dc o are, se poate sa mi-o trimita si mie pe mail. mercic _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! Sunt ceea ce sunt, ceea ce pot, ceea ce vreau! Nu incerca sa ma schimbi, doar tu vei avea de suferit! Nu pricep critica si am multe reactii pripite si deplasate. S-a inteles, da??:)))