Femeie

[danet]

Cristina, Uite un citat dintr-o alta carte , cel putin la fel de adevarat ca si cele pe care le-ai dat tu Nu-i putin lucru sa alegem ceea ce e bun pt noi, lasand la o parte ceea ce ne face sa suferim si ne degradeaza. Caci simtim o adevarata atractie pt tot ceea ce ne distruge. Preferam sa ne leganam in iluzia ca o iubire fantastica va veni sa schimbe totul , astfel incat sa nu trebuiasca sa ne luam soarta in maini. Si totusi putina iubire de sine acordata zilnic ne poate imbunatati miraculos atmosfera launtrica. Un pic de grija pt noi insine,pt necazurile ,pt tristetile noastre acordata cu bunavointa si fara autoacuzatii poate aduce schimbari importante. Pt a evita fascinatia partenerilor care ne dauneaza trebuie sa cunoastem o alta atractie , aceea a pacii si bucuriei interioare. Tu de cand nu ai mai fost atenta cu tine,de cand nu te-ai mai rasfatat? Ia-o pe Maria si duceti-va in parc cu rolele, iesiti cu bicicletele,prostiti-va ,o sa vezi ca n-o sa mai planga in fiecare zi. Umple golul tu ,pt ca numai tu i-ai mai ramas. Data viitoare cand mai scrii spune-ne ce ai facut concret pt tine si fetita ta!

[Simona R.]

a

[oocristina]

Impotriva destinului si a vointei celuilalt nu ma pot pune. Nu inteleg cum pot sa isi cladeasca unii oameni fericirea pe nefericirea copiilor lor. Raneste si mergi inainte? Oare nu se tem ca toata aceasta durere se va razbuna cindva? Inteleg, sunt uneori necesare unele masuri mai dure in educatie, cind esti nevoit sa ranesti pentru a-i fi mai bine si a invata o lectie. Cu toate ca sunt adepta educatiei prin exemplu si intelegere. Filosofez pentru ca sunt trista. Daca proprii parinti isi ranesc fara nici o remuscare copii, de ce ne mai miram ca traim intr-o lume ca intr-o jungla_ Ne-am transformat in carnivori, gata sa devoram pe oricine, chiar si propriile progenituri, pentru un pic de iluzie numita dragoste, fericire, implinire. Luptam sa fim perfecti la servici, in fata colegilor, sefilor, luptam sa ne pastram imaginea, de buni muncitori, de buni prieteni, de buni vecini, de buni soti, de buni amanti. Dar uitam sa fim buni parinti. Pentru ca am fost educati ca proprii nostri copii sunt mici, sunt ai nostri, si nu au nici un drept sa ne ceara socoteala. Ei trebuie sa ne accepte asa cum suntem si atit, nimic mai mult. Fetelor, daca aveti pietrele pregatite, puteti trage cind si cit doriti. Si daca am simtit nevoia sa scriu, am scris. Si daca simt nevoia sa pling acum, voi plinge.

[carli1617]

Simona R esti o frumoasa si Mario David o dulceata de copil! Cristina, fetelor, daca v-ati cununat la biserica cu sotii vostri, stiti ca ceea ce a legat Dumnezeu nu poate fi dezlegat de oameni. Daca in timpul casatoriei se ajunge la instrainare, la tradare este poate si pentru ca nu stim sa ii facem loc lui Dumnezeu in viata noastra. Dar niciodata nu e prea tarziu sa ne intoarcem cu fata catre Dumnezeu si chiar sa o facem atunci cand avem nevoie cu adevarat, pentru ca vom avea surpriza sa se intample cu fiecare dintre noi minuni. Ceea ce pare imposibil in mintea noastra, pentru El este foarte usor sa implineasca. Numai sa-I cerem. Cereti lui Dumnezeu ajutorul in rugaciune si in binecuvantarea celui care v-a ranit (Doamne, binecuvanteaza-l pe sotul meu,...). Acceptati ceea ce s-a intamplat in viata voastra si cu voi, fara sa mai disecati lucrurile, si asa va veti linisti. Cristina, incearca sa te impaci sufleteste cu plecarea sotului tau pt. ca daca fetita ta vede ca nu mai suferi tu si ca iti poti continua viata, nu va mai suferi atat de mult! Tu esti oglinda fetitei tale! Emotiile tale se reflecta in starile ei. Spune-i ca oriunde ar fi taticul ei, tu ii vrei binele si rugati-va amandoua pentru el. Uite, [url="http://www.sfintii-arhangheli.ro/intrebare.php?iid=149"]aici[/url] si [url="http://www.sfintii-arhangheli.ro/intrebare.php?iid=125"]aici[/url], ceva care va poate fi de folos si voua. Cu drag si incredere, Carli [url="http://www.sfintii-arhangheli.ro/seminar.php"]Sa ne vindecam iertand[/url] [url="http://www.biserica.org/Publicatii/Rugaciuni/Ceaslov/"]Carte de rugaciuni[/url] [url="http://sfaturiortodoxe.ro/"]Sfaturi[/url]

[Elise]

quote:

---

Imi pare rau Ramona, dar plecarea sotului meu i-a rupt inima fetitei mele. Sunt o vizuala si imi imaginez pur si simplu inima ei mica, care bate agitat, deschisa si fara aparare. Cind s-a intors si a plecat, nu a mai vazut cutitul care ii raneste inima, pe masura ce el se indeparteaza. Sentimentul ca nu o pot ajuta cu nimic, ma demoralizeaza si mai mult.

---

E simplu sa spui "copilul o sa sufere din vina lui". Esit sigura ca numai din vina lui? Esti sigura ca tu n-ai nici o contributie aici? Esti sigura ca nu-i imprimi si copilului viziunea asta a ta apocaliptica despre plecarea lui tat'su?! Copiii sint intuitivi: bineinteles ca daca te vede pe tine disperata si privind-o cu mila, o sa considere ca i s-a intimplat ceva de neconceput. S-ar putea sa nu fie exact plecarea lui tat'su, cit atmosfera din casa si faptul ca simte ce e in sufletul tau. Si, crede-ma, aici ai puterea sa influentezi lucrurile. Asta nu mai e vina lui. Nu trebuie nici macar sa-ti permiti sa-ti imaginezi ca i-a rupt sufletul cineva: nu i-a rupt sufletul nimeni. Ea e bine, sanatoasa, sinteti amindoua, puteti avea si de acum incolo toate momentele fericite din lume!! Explica-i copilului ca atitia bbi n-au nici mamica, nici tatic - ea ii are pe amindoi, si o iubesc amindoi la fel de mult numai ca taticul o sa vina un pic mai rar ca e ocupat. In loc sa te lupti sa faci tot ce e omeneste posibil ca acest copil sa treaca mai usor peste plecarea lui tat'su, tu contemplezi schimbarile ei ca sa ai motiv sa arunci cu pietre in el!!!! Schimba-ti optica asupra evenimentelor, schimba-ti atitudinea, pentru ca ea vede si simte dincolo de masca ta: asta daca intr-adevar vrei sa te creada cineva ca pentru Maria esti tu ingrijorata. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[marci]

Da, cu riscul de a ma repeta, problema e la tine, o perceptie total gresita fata de ceea ce inseamna familie, echilibrul din interiorul familiei. Asa cum a spus si Elise, vina pt ceea ce i se intampla copilului iti apartine, nu esti mai putin vinovata decat el. Copilul iti simte stare si daca tu percepi ceea ce ti s-a intamplat ca pe un dezastru, cum ai vrea sa perceapa copilul?! Explica-i fetitei ca e ceva firesc, intelege si tu ca e ceva firesc! Un copil este fericit daca simte asta in jurul lui, in special la parintii lui. Crezi ca daca sotul tau ramanea langa voi fara sa te iubeasca pe tine, doar de dragul fetitei, ea nu ar fi simtit asta? Poate ca nu isi dadea seama ce se intampla, dar sigur simtea ca ceva nu e in regula si din cate stii si tu, incertitudinea genereaza nesiguranta. Inteleg ca-ti este greu, dar ai putea sa treci peste ceea ce simti si sa actionezi rational. In primul rand sa-i explici fetei, pe intelesul ei, ce se intampla, sa o faci sa inteleaga ca tatal ei o iubeste. De dragul copilului, oricat de multe lacrimi ai varsa tu cu capul in perna, ar trebui sa pastrezi o relatie de amicitie cu sotul tau. Eu sunt convinsa ca daca ai renunta la scene penibile, la acuzatii la adresa sotului si la figura de caine batut, fostului tau sot i-ar fi mai usor sa vina la fata. Incearca sa mergi la un psiholog, du-ti si fata la psiholog, pt ca sigur are nevoie ca cineva sa ii explice ceea ce se intampla, dar nu la modul in care o faci tu. Pana n-ai sa intelegi ca fiecare om are dreptul la fericire, ca e firesc sa iesi dintr-o relatie daca nu te mai satisface, ca a avea o familie implica responsabilitati, dar nu sacrificii n-o sa te vindeci. Poate ca o sa te socheze ceea ce-ti spun, dar sa stii ca eu nu as sta cu sotul meu daca nu as fi multumita de cum merge relatia, nici de dragul unui copil. Mi se pare nedrept si cea mai crunta forma de egoism sa incerci sa tii un om langa tine apeland la santaj emotional. Nu zic ca daca m-ar parasi sotul as urla de bucurie, dar as intelege ca e normal ca orice om sa-si caute fericirea. Si inca ceva si ma opresc: daca cineva incearca sa ma santajeze emotional m-a pierdut deja. Soacra mea a incercat la inceputul relatiei noastre ( e artista in asa ceva) si i-am spus clar si raspicat ca in felul acesta nu obtine absolut nimic de la mine. Prefer discutiile bazate pe argumente, nu pe lacrimi, palpitatii la inima si dat ochii peste cap. Poate ca in relatia voastra ai mers pe santaj emotional si tind sa cred ca asa este dupa cum te exprimi si in timp l-ai pierdut pe sotul tau! Sunt oameni care la santajul emotional raman fara grai, simt ca totul este inutil, motiv pt care nu incearca sa explice nimic, repulsia ii paralizeaza.

[DonaAlba]

buna fetelor! am citit si tot citit si pana la urma m-am hotarat sa scriu si eu... cristina, eu nu sunt casatorita, nici copil nu am, asa ca poate situatia mea pare mai simpla. dar asta nu inseama ca nu am simtit la fel ca tine. dupa 3 ani in care am facut enorm de multe pt un El (si cand spun enorm nu exagerez), chiar cu cateva luni inainte de nunta mi-a zis ca nu m-a iubit niciodata, ca nu mai vrea sa fie cu mine, ca are o relatie cu o colega...mi-a cazut cerul in cap si nu am putut accepta ca el nu ma mai vrea...m-am umilit, am plans. stiu ce ai simtit la inceput... la mine a durat fix un an pana cand mi-am dat seama ca: - cu cat incerc sa il trag spre mine, cu atat il fac sa ma dispretuiasca si sa isi doreasca sa scape de mine - ca am fost dependenta de el, din cauza lipsei mele de experienta cu barbatii - ca nu doar iubirea, dar nici convietuirea cu forta nu se poate - ca orice om merita sa fie fericit - eu, el, familiile noastre... Asa ca i-am spus sa plece, desi pana atunci eu ii cerusem n sanse... Am inceput prin a fi sincera cu mine. Mi-am cautat si asumat greselile pe care le-am facut in acasta relatie... Si mi-am dat seama ca am privit totul subiectiv, cum mi-ar fi placut mie sa fie... Ca nu am stiu sa cer atunci cand era cazul, sa tac atunci cand trebuia sa tac, ca de fapt asa cum el nu mi-a cunoscut nevoile, nici eu nu le-am cunoscut pe ale lui... De la bun inceput am functionat pe lungimi de unda diferite, doar ca am refuzat sa vad asta. Iar la final ma miram ca mi s-a intamplat asa ceva!!! Fiecare om este responsabil pt viata lui. Iar un parinte este in plus responsabil pt puiul lui, pana cand acesta este capabil sa decida singur... Nu iti invata fetita sa acepte umilinta si nefericirea de la un barbat... Ajut-o sa devina constienta de propria valoare, sa devina puternica... Iar pt asta , dupa inca o luna, doua, trei ... de zbucium, ridica-te si mergi mai departe. Cand un lucru nu e facut sa mearga, nu insista pt ca in timp ce tu plangi o fericire inexstenta poti rata zeci de alte lucruri minunate din viata ... Din lucrurile rele care se intampla in viata noastra avem enorm de multe de invatat despre greselile pe care le facem constient sau inconstient... Si inca ceva - nimic din ceea ce ni se intampla nu este peste puterile noastre. Noi suntem cei care ne punem singuri piedici...

[ada29]

Cristina,multa putere sa treci peste aceasta incercare,o sa fie bine pana la urma,ai incredere in tine! Carli1617 foarte frumos![flo] DonaAlba mare dreptate ai si tu.[flo] ada

[monixy]

o solutie rezumat cred ca e cea din urmatoarea poveste: un om mergea pe o strada , in mijlocul strazii o groapa mare , cade in ea , se loveste , iese cu chiu si vai ; a doua zi , merge pe aceeasi strada , cade in aceeasi groapa , se chinuie mai putin si iese ; a treia zi , merge tot pe acolo , dar ocoleste groapa ; a patra zi merge pe alta strada . evident ca e nevoie de timp (dupa cum se stie timpul e cel mai mare vindecator , dar si cea mai proasta cosmeticiana) , schimbarea atitudinilor despre viata , plus construirea unei stime de sine sanatoase(asta ori cu ajutorul unui psiholog , ori a unor prieteni puternici) , si f. important afectiunea altui barbat (pt ca in fond de la nevoia de afectiune , general valabila, a pornit dependenta ) si asta poate fi asigurata de alt gen de barbat care va veni in momentul in care nu-ti vei mai ascunde chipul in ceata iluziilor si regretelor , stii tu "zambeste chiar si cand esti trist ca nu se stie cine se va indragosti de zambetul tau" , sau "daca plangi ca apune soarele , lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele". e greu cand suferi , dar asa e viata , nu e facuta doar din bucurii si imp e sa vezi partea plina a paharului , tu esti tanara , ai un copil sanatos , ai servici , ai tot viitorul inainte si copilul asemenea . asculta melodia aia "i will survive "a gloriei gaynor , de cate ori te cuprinde melancolia , uita-te la comedii si filme sf , uita-te la stirile politice si din lumea a treia , fa-te frumoasa , du-te cu prietenele prin oras ,adica activitate mentala diversa (ca sa nu te concentrezi pe durere)si activitate fizica , sa te desprinzi de ganduri si sa gasesti ceva placut. numai bine si incredere ca viitorul va fi frumos ! vedem bine doar cu sufletul , esentialul este ascuns privirii

[oocristina]

Hello Elise, Marci. Nu pot lua sufletul meu sa il arunc la cos orict mi-as dori acest lucru. Nu stiu fetelor, ori eu traiesc in alta lume, ori s-au denaturat toate valorile. Incercati sa ma convingeti ca daca ceva este in neregula, se poate pleca mai departe fara sa privesti inapoi? Nu conteaza decit ceea ce place? Desigur, si cei de pe Titanic erau perfecti sanatosi. Marci, nu ai sa ma convingi niciodata. Cred ca tinerii au innebunit prea tare, daca au ajuns sa creada ca a-ti abandona copii este "firesc". Sa nu fac scene penibile? Dar de ce l-as menaja? Nu inteleg de ce ar trebui sa fiu tot eu un mic ingeras. Eventual imi cereti sa fiu intelegatoare? Hai ca noi fetele ne-o meritam! Ce relatii aveti voi fetelor? Cum va trateaza sotii vostrii? Dar cum ii tratati voi? Daca sunteti nefericite mergeti si va regulati cu oricine doriti? Ca si cum casnicia este asa, o conventie? Sunt eu un balaur cu flacari si nu poate trece de mine? Daca ar dori cu adevarat ar trece si prin focul meu, ar face orice. Mai lasati-ma cu libertinajul acesta! Nu voi accepta niciodata ca libertinajul a devenit ceva "normal".