Atentie la dorinte!

[liliana csaki]

M-am gandit mult daca postez sau nu.Este un subiect reactie la ceva ce mi s-a intamplat cumva indirect zilele astea si in acelasi timp un subiect sfat pentru cele ce vor cere Mosului sa le aduca un bb in urmatoarea perioada.Petrec mult timp aici, raspund atunci cand cred ca raspunsul meu poate folosi, insa raspunsurile la subiectele referitoare la adoptie au fost date intotdeauna din tot sufletul si chiar daca uneori au fost mai dure s-au bazat pe ceea ce am trait in mod direct. Atitudinea mea a fost poate si unul din motivele care v-au facut pe unele dintre voi sa-mi scrieti pe privat, cerandu-mi sfaturi, lamuriri si chiar ajutor.Am raspuns tuturor cu mult drag pentru ca v-am inteles(asa am crezut si mai cred inca) trairile si dorintele si asta numai fiindca la fel ca voi mi-am dorit la un moment dat, mai mult decat orice pe lume, un copilas. Si chiar daca as fi putut avea un copil jumatate genetic al meu(daca apelam la donator) am considerat ca n-ar fi fost fair fata de sotul meu si de relatia noastra, a fost strict decizia mea personala chiar daca ciudata pentru unii, si-am ales ca varianta adoptia, iar acum avem nu unul ci doi copii adoptati. Ma repet, spunand ca si daca-as putea, acum n-as mai schimba cu nimic viata mea.Avem doi copii minunati!si ma rog sa putem sa fim parintii buni pe care-i merita orice copil pe lumea asta. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc acum.Este perioada sarbatorilor, prilej de bucurie, de planuri de viitor si pentru unii de a spera ca anul care va veni le va aduce marea schimbare in viata, un copilas. Dorinta de a avea un copil presupune si constientizarea responsabilitatilor pe care trebuie sa ti le asumi dupa aceea. Cand acest copil vine natural lucrurile curg cumva de la sine si uneori privite din prisma a "ce sa facem, daca ni l-a dat Dumnezeu, trebuie sa ne descurcam cumva" te obliga sa-ti asumi aceste responsabilitati chiar daca nu esti tocmai pregatit. Cand insa alegi sa adopti un copil, trebuie sa fii constient de ceea ce-ti doresti si de ceea ce presupune acest pas. Spun asta pentru ca asa cum copilul natural nu-l mai poti da inapoi, tot la fel de nefiresc mi se pare sa alegi sa faci pasul asta, sa fii convinsa ca e copilul pe care ti l-ai dorit ani de zile dar cu toate astea sa n-ai nici o ezitare "sa-l dai inapoi" a doua zi, ca pe un obiect. Un copil e un dar de la Dumnezeu si darurile nu se returneaza, nu-i asa? E cea mai cumplita dezamagire pe care am avut-o, o prietena a mea a facut asta, nici acum nu pot sa cred, dar din pacate e real.Am petrecut nopti citind si scriind mesaje, m-am simtit partasa la bucuria ei cand mi-a zis ca-si va aduce copilul acasa, am fost fericita pentru ca inca un micut urma sa aiba o alta viata,o viata normala, si pusesem si eu o pietricica la baza acestei mari realizari, insa dintr-o data s-a naruit cerul, am aflat cumplita veste, prin intermediari, nici macar in mod direct.Nu-ncetez sa ma intreb, de ce daca mi-a cerut de atatea ori sfatul,ajutorul n-a facut-o si acum, de ce nu m-a sunat la 1, la 2 noaptea sa-mi povesteasca prin ce trece, as fi putut fi umarul pe care sa planga si-as fi putut s-o incurajez ca de fiecare data, spunandu-i ca decizia este a lor si numai a lor, ca oameni plini de prejudecati vor mai intalni o multime, ca daca ceilalti nu te accepta asa cum esti(inclusiv toata liota de neamuri)iti ramane familia ta, sotul si copilul, ei trebuie sa fie cei mai importanti pe lumea asta si doar parerea lor trebuie sa conteze.In doua zile am trecut de la bucurie la disperare, la cumplita dezamagire ca pe lumea asta sunt si astfel de oameni care nu se simt capabili sa-si asume responsabilitatea deciziilor pe care le iau sau poate ca nu sunt capabili sa ia decizii, mereu altcineva trebuie sa-si dea ok.-ul pentru ceea ce vor sa intreprinda chiar in viata personala. Si nu in ultimul rand, ma simt vinovata fata de micutul care n-are nici o vina, ca pentru a doua oara sufletelul lui a fost batjocorit, prima data cand a fost abandonat si-a doua oara acum.Ma oripilez numai la gandul ca puiul de om a stat o zi si-o noapte intr-o casa in care a fost intors, de diversi, pe toate partile, pana sa se dea verdictul, necorespunzator.Un bebelus, prea mic sa inteleaga ce i se intampla, dar poate bunul Dumnezeu isi va intoarce fata si spre el si-i va aduce ceea ce merita cu prisosinta, o mami si un tati cu brate iubitoare si o acasa unde sa se simta in siguranta. Din punctul meu de vedere decizia de a adopta un copil este la fel de intima ca si aceea de a avea un copil natural. Si asa cum, atunci cand decizi sa ai un copil natural nu te duci sa spui nimanui, in noaptea asta facem treaba aia in urma careia vom avea un copil, ce parere aveti?, la fel cand decizi sa adopti un copil nu ceri pareri de genul ce crezi, e bine, nu e bine?, ia uita-te la asta, e bun, corespunde? ca daca nu, il dam inapoi si mai aducem 20 pana ce-l vom gasi pe cel ca va multumeste pe toti. Iertare cer, dar mi se pare o barbarie. De aceea va rog pe voi, prietenele mele virtuale, cele ce mi-ati scris si cele ce n-ati facut-o si pe toate cele ce vreti sa faceti pasul acesta, ganditi-va de 100 de ori daca sunteti pregatite pentru aceasta schimbare sau ar trebui sa mai asteptati, daca sunteti gata sa faceti fata prejudecatilor. Odata decizia luata, viata voastra se va schimba, si nu numai viata voastra, voi decideti daca si in ce fel veti mai schimba o viata. Va multumesc tuturor celor ce-ati avut rabdarea sa cititi pana la capat si va doresc sarbatori fericite, un An Nou mai bun, plin de realizari si multa, multa intelepciune. cu drag, Liliana http://community.webshots.com/user/lilianacsaki

[hannen]

Draga mea,cat adevar si cata tristete in ceea ce ai zis.Iti inteleg sentimentele. M-am intristat profund.Cuvintele tale frumoase,poate vor folosi cuiva care vrea sa faca pasul acesta(adoptia). Mie mila de micutul caruia asa cum bine ai zis,sufletul lui a fost batjocorit nu o data ci de doua ori[q] Nu stiu cat de marisor a fost sa inteleaga ceea ce i s-a intamplat pt a doua oara,dar cred ca increderea lui in oameni este pierduta si poate nu o va recapata niciodata. Putini sunt cei carora nu le pasa de parerea persoanelor "binevoitoare" din jur.Tu esti unul dintre ei.Mult succes ,multa putere si intelepciune sa iti dea bunul Dumnezeu si de acum incolo.Exemplul tau poate arata oamenilor ca se poate,numai daca intr-adevar vrei! [pup] Iar tuturor celor care spera la un ingeras al lor,bunul Dumnezeu sa va ajute si sa indeplineasca dorinta.Mult succes tuturor,va pup cu drag[pup] Nicole&Amira

[tlaura]

Draga Liliana, Povestea micutului abandonat deja de doua ori, mi-a rupt sufletul. Nu pot sa cred ca cineva care isi doreste intr-adevar un copil sa faca asa ceva. Probabil pentru prietena ta, un copil inseamna un obiect de cumparat, pe care il poti returna daca nu corespunde pretentiilor tale. Sau ale rudelor...!!! Asta-i culmea! Eu totusi sper sa regrete ceea ce a facut, si sa-si repare greseala. Altceva nu mai am ce sa spun, nu ai prea multe cuvinte in fata unei asemenea fapte. Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe micut, si fie ca toti copii abandonati sa-si gaseasca un camin. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti! Sarbatori fericite si multa sanatate! Laura, mama lui Andrei

[Laura _Oprescu]

liliana, ai perfecta dreptate...trebuie gandit de doua ori inainte de a face un pas ca adoptia...spunea papadie undeva ca trebuie sa fii mama de doua ori ca sa faci asta... nu am ce sa comentez la ceea ce a facut prietena ta...nu stiu detalii, nu stiu contextul, sunt convinsa ca situatia este ampla... asa cu subiect si predicat e mare pacat ca a facut asta...mare, mare pacat!... .... Laura

[Laura T]

Draga Liliana, Crede-ma ca m-am sculat din somn la ora asta si am venit sa-ti scriu un mesaj privat, tocmai pentru ca ma "rodea" sa stiu ce s-a mai intamplat cu povestea asta, daca nu cumva persoanei i-a venit "mintea de pe urma" si s-a cait pentru ceea ce a facut si si-a reparat intr-un fel greseala...Cu atat mai mult cu cat ma simt putin-putin vinovata, pentru ca aminteste-ti ca acum ceva timp, chiar eu iti spuneam ca te rog sa o ajuti daca poti, pentru ca ma impresionase povestea ei si ma gandeam ca-si doreste mult de tot un copilas si numai adoptia imediata ar putea-o scoate din starea asta si ar putea sa-i aline putin suferinta...Nu ma gandeam ca poate face asa... Da, asa cum zici, sunt multi oameni care nu pot trece peste niste prejudecati si care nu pot lua decizii singuri. Cunosc si eu astfel de persoane, si nu le pot intelege, poate pentru ca eu nu sunt una dintre acestea... Inteleg sa te sfatuiesti cu sotul, e normal, dar asta nu e o decizie pe care sa o iei cu tot neamul, persoanele mai in varsta mai ales, e greu sa le mai schimbi... Mi-e mila de copilasul acela, intr-un fel "noroc" ca are doar 4 luni si poate inca nu intelege ce i se intampla, sau pe de alta parte "noroc" ca nu l-au tinut daca nu erau in stare sa-l iubeasca asa cum ar fi meritat...Sper din tot sufletul sa-si gaseasca niste parinti iubitori, la fel cum sper acelasi lucru pentru toate sufletelele alea mici pe care le-am vazut sambata la Casa de Copii, de mi s-a rupt sufletul... Da, Liliana, ai mare dreptate, e un semnal de alarma pentru toate cuplurile care vor sa adopte, sa se gandeasca de o mie de ori daca sunt capabili sa ofere dragoste unui copilas si daca pot sa se sacrifice pentru el la fel cum ar fi facut-o daca ar fi fost copilul lor "natural"... Un Craciun fericit la toata lumea va dorim! Laura si bebitele: Bianca (4 ani si 8 luni) si Ramona (1 an si 7 luni) http://community.webshots.com/user/lauratenea

[liliana csaki]

E prietena mea virtuala asa cum sunteti toate cele ce misunati pe-aici si poate am crezut ca e mai prietena, daca pot spune asa, pentru ca s-a destainuit mie, ca mi-a cerut sfaturi si eu i le-am dat si cred adica am crezut ca sufleteste ma simte mai aproape.Acum nu-mi mai ramane decat sa ma rog si pentru sufletul ei chinuit, as vrea sa cred n-a trecut asa pur si simplu peste tot, ca poate experienta asta a adus-o cu picioarele pe pamant.

[irina_ina2000]

Deoarece si eu am tot un copil adoptat incerc sa o inteleg dar nu pot.Eu cred ca atunci cand iti vezi copilul destinat sa-l iei acasa simti ca e al tau , ca te vei confunda cu destinul lui din acel moment nu vad pentru ce l-a chinuit sa-l duca acasa la ea.Inaintea acestei etape are voie sa-l vada , sa-l consulte , sa vada daca ii place si inca cate si mai cate.De ce trebuia sa strice chiar si numai pentru o zi si o noapte viata unui copil.Cred ca si tine Liliana ca ai dreptate.E pacat , mare pacat. Irina

[m34]

Liliana, este ingrozitor ce se intampla [q] [bang] Este adevarat ca noi nu stim tot ce a fost in sufletul prietenei tale, ce s-a intamplat, poate si-a dat seama ca nu este pregatita pentru a deveni mamica unui copil adoptat. Dar acesta este un pas pe care nu il faci cu ochii inchisi, fara sa ai habar de nimica, vorba ta: nu mergi la piata sa iei o marfa pe care sa o returnezi ulterior. In primul rand trebuie sa te intelegi pe tine insuti, sa stii foarte clar ce iti doresti, sa iti doresti din toata fiinta acest lucru. In al doilea rand exista atatea surse de informare pentru a stii ce te asteapta, de la cadrul legal si pana la indrumari psihologice si practice pentru cresterea unui copilas. Si, desi am lasat la urma, cel mai important este ca poti gasi oricand prieteni de nadejde care sa te sfatuiasca si sa te ajute, asa cum esti tu [flo] Trebuie numai sa vrei sa le vezi... Imi pare rau de tot pentru acel copilas, nu pot sa spun cat de rau imi pare pentru ca in preajma Sarbatorilor... Nu vreu sa mai continui pentru ca numai pot [q] Mihai

[Anina_n]

Doamne, nu-mi vine sa cred ! Cum se pot juca unii asa cu sufletelele mici ? [bang] Ce cred, ca adoptia este o joaca, ca un copil este o jucarie ? [:0] Indiferent pe ce cale il primesti, [copil] este un dar divin ce trebuie pretuit. Sper ca Bunul Dumnezeu, sa fac o minune si sa gaseasca niste parinti adevarati pentru micutul abandonat a 2-a oara ! Sarbatori fericite !!![pegeam] Nina & [copil] Nina-Cristina (1 an si 11 luni) http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina

[lily]

Daca prietena ta la inceput ti-a cerut ajutorul si sfatul, a acceptat o raspundere prea mare pt ea, nu fi suparata ca nu te-a mai cautat sa se "destainuie", probabil s-a rusinat de gestul ei, se gindea ca nu ai fi fost de acord cu ce a facut asa ca a tacut... Nu ai aflat ce anume a declansat reactia ei, de ce a respins micutul? Cineva a influentat-o? Poate nu a fost decizia ei... Nu are nici-o vina bebe. Dumnezeu sa ii ajute pe oamenii care vor sa adopte un prunc sa se se gindeasca f bine la acest pas ! Ma gindeam si eu vazind cum anii trec si nu m-am casatorit, daca va fi prea tirziu sa am un copil, sa caut un sot care sa fie de acord cu infierea ! am aflat multe cazuri cind oamenii vor sa aiba doar copilul lor- din singele lor, nu accepta sa nu fie al lor natural... Sa va traiasca acele minunate fapturi pe care le iubiti ca si cind ar fi ai vostri...ciudat mi se pare ca de multe ori iubim copiii altora mai mult decit parintii ... Liliana, Sarbatori fericite si un An cit mai bun ! "Daca dragoste nu e, nimic nu e" Lili