Atentie la dorinte!

[oz]

quote:

---

Originally posted by liliana csaki
Numai ca acasa nu era singura, "trofeul" trebuia aratat si-atunci o adunatura de.........nici nu stiu cum sa-i calific, in frunte cu o clarvazatoare, da ati citit bine, au ajuns la concluzia ca acest copil este prea "colorat", adica tigan si ei nu vor sa aiba de-a face cu tiganii si probabil(asta e doar o banuiala) ca i l-au pus din nou in brate si-au trimis-o sa-l duca de unde l-a luat.

---

am fost intotdeauna de parere ca majoritatea romanilor sunt nefericiti din cauza ca nu sunt capabili sa stea vertical, isi creeaza probleme cu mana lor, se lasa condusi de cei din jur in luarea deciziilor si apoi se vaicaresc si asteapta intelegerea si compasiunea celor din jur. Ce cauta clarvazatoarea aia acolo? copilul era prea negru? dar cum era clarvazatoarea, blonda? si rudele de ce au fost lasate sa se bage? la mine nu comenteaza nimeni! si daca ar comenta tot in 14 m-ar durea! la 19 ani le-am zis ca sunt gravida si voi pastra copilul, in acelasi timp doream sa termin si scoala, nu am permis nimanui sa se bage in problemele mele, am mers pe principiul ca daca vor sa ajute sunt bineveniti si voi fi recunoscatoare, daca nu, atunci sa nu stea in drumul meu ca nu am energie sa ma lupt cu prostiile lor. Nu inteleg cum a putut femeia aia sa duca copilul inapoi, nici macar o pisica nu o arunci in strada dupa o noapte, tot ii mai dai o sansa, astepti sa vezi cum evolueaza situatia. Femeia aia a renuntat la un copil pe care si l-a dorit pentru comentariile familiei si probabil ca nu va mai primi alt copil spre adoptie, cu alte cuvinte a dat cu piciorul la tot.

[adlemi]

Liliana, Nu m-am putut abtine si iti raspund la subiect.Din pacate pt tine,cunosc foarte bine cazul de care vorbesti.Si pentru ca nu esti obiectiva,am sa incerc sa fiu eu obiectiva sis a spun lucrurile exact cum s-au intamplat.Daca pentru tine persoana in cauza iti este doar ”prietena virtuala”,pentru mine ea este PRIETENA de mai bine de 20 de ani.Asa ca mi se pare normal sa spun adevarul adevarat,si nu doar franturi din el asa cum o faci tu. Noi nu suntem prietene,nici macar virtuale,dar cred ca prietenia nu are nimic de-a face cu corectitudinea si cu bunul simt. Si raspunsul de mai jos nu este doar pentru tine ci si pentru celelalte persoane de pe forum care au raspuns la acest subiect. Intai de toate aceasta “mama nepotrivita”(cum o numiti voi!)a pus o conditie esentiala:copilul sa nu fie tigan.Numiti-o rasism,numiti-o cum vreti.Nu o poate obliga nimeni sa accepte un copil in aceste conditii.De ce persoanelor care adopta le este permis sa ceara un copil blond cu ochi albastrii in detrimentul celor bruneti cu ochi caprui?Asta nu este tot discriminare?Daca tu Liliana esti blonda si sotul tau este saten,ai lua un copil cu tenul masliniu,brunet si cu ochii negrii?Sau tu Liliana,ai adopta un copil tigan?Spui tu cu mana pe inima ca ai face acest lucru?Eu nu pot sa cred ca tu cand te-ai infiintat sa adopti un copil nu ai pus minimum de conditii.Stii cum este:”Cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra...”.Sau tu cand te-ai dus sa adopti ai spus:”Dati-mi un copil,indiferent cum arata si ce trecut sau eventuale boli are,dati-mi-l!” Ceea ce ai omis tu sa spui este ca acesti “parinti denaturati”au luat copilul dupa ce l-au vazut 10 minute,nu stiau nimic despre trecutul acestui copil,au cheltuit 20 de milioane pe haine,patut,jucarii,lapte si altele,au luat copilul si au avut grija de el,i-au facut toate analizele(si analizele costa!),au tinut legatura cu asistenta maternala si intr-un final au aflat (bine doar ca dupa o zi) ca este foarte posibil ca acel copil sa fie tigan,”...nu stim cum e tatal dar mama era cam bruneta...”.Deci,conditia esentiala a acestei adoptii nu a fost respectata.Asta ti se pare tie un lucru cinstit?Daca tu ai fi fost in exact aceeasi situatie ai fi spus la fel ce spui acum? Iar pentru dumneavoastra,doamnele care scriu pe forum...Nu cred ca acest copil a fost “traumatizat” sau a fost abandonat pentru a doua oara.Or fi copii inteligenti,dar sincer nu cred ca acest copil sa fi fost atat de inteligent la doar 4 luni ca sa inteleaga ce i se intampla.Dar intr-adevar,daca citesti povestea asa cum a scris-o Liliana suna tragic.Dar nu uitati ca adevarul e undeva la mijloc,nici una dintre voi(nici macar Liliana) nu a fost acolo sa stie exact cum s-a intamplat si exact cum spuneam mai devreme:priviti-va in adancul sufletelor voastre sa vedeti care dintre voi nu a luat vreodata o decizie pripita... Nu imi pare rau penru tonul mesajului,din pacate pentru restul lumii eu nu sunt o persoana politicoasa,sunt constienta de faptul ca undeva in viata asta am facut si eu greseli pe care mi le platesc sau pe care mi le-am platit,sunt o fiinta imperfecta dar am o mare calitate:IMI APAR PRIETENII ADEVARATI SI INTOTDEAUNA SPUN ADEVARUL IN FATA INDIFERENT CAT DE NEPLACUT AR FI! Va doresc un An Nou fericit,plin de realizari si nu uitati ca suntem oameni,imperfecti,cu greseli dar incercam sa traim drept si cinstit!Si incercati din cand in cand sa va priviti in adancul sufletelor voastre,departe de lumea dezlantuita si abia atunci,daca intr-adevar sunteti perfecti si nu ati gresit niciodata,puteti sa incepeti sa va ganditi si la a-i judeca pe altii... Cu ce vreti voi Adlemi si BB Andrei

[oz]

Adlemi, spui ca iti este foarte cunoscut cazul, eu am o intrebare: este adevarata faza cu clarvazatoarea? pentru mine este esential acest amanunt pentru ca iti face o imagine asupra familiei respective. Au dus inapoi un copil pentru ca au aflat ca 's-ar putea sa fie tigan' nici macar nu stiau sigur dar au apelat la o clarvazatoare tiganca (cel mai probabil, pentru ca ele se ocupa de meseria asta) sustinand in acelasi timp ca nu vor sa aibe de-a face cu tiganii. Nu cred ca este cazul sa-i aperi, era acceptabil daca duceau inapoi un copil care suferea de vreo boala si nu au fost informati dar pentru ca 's-ar putea sa fie tigan'...eu cunosc o familie care a infiat o fetita tiganca acum 15 ani si acum este studenta.

[adlemi]

In primul rand,acea “clarvazatoare” nu este clarvazatoare,ci o persoana cu capacitati paranormale(ciudat,dar exista astfel de persoane!),este o persoana respectabila,de profesie medic,este o persoana destul de cunoscuta-colaboreaza cu cei de la emisiunea “Al saselea simt”(Prima Tv) si...ciudat:nu este tiganca! In al doilea rand,ceea ce uita (mai mult sau mai putin intentionat!)Liliana sa va spuna este ca si ea a vazut acest copil in discutie atunci cand facea demersuri pt adoptie. Si totusi nu a adoptat acest copil ci a cautat un altul(si asa revin in discutiile lucrurile spuse de mine anterior-si Liliana a pus anumite conditii atunci cand a adoptat!). Si atunci,imi pun eu intrebarea:daca tot este Liliana un suflet nobil,cald si bun, de ce nu a adoptat acest copil in discutie si a preferat un altul? Oare situatia acestui copil era mai buna atunci cand l-a vazut Liliana?Oare nu a facut si ea aceeasi greseala ca persoana in discutie,vazand un copil si alegand un altul?Oare nu l-a “abandonat” si ea?Oare atunci nu i se rupea sufletul (asa cum aparent i se rupe acum)de soarta acestui copil?Hai sa fim seriosi...Mi se pare un teatru ieftin ce face Liliana(si credeti-ma,am studiat 4 ani de zile teatrul!). Nu am de ce sa iau apararea prietenilor mei?Inseamna ca nu cunosti adevaratul sens al prieteniei.Si atunci nu pot decat sa te compatimesc...Persoana in discutie, prietena mea,este(din pacate pt ea) o fiinta mult prea politicoasa pt lumea asta.Au durut-o enorm cele scrise aici de catre Liliana si de catre voi.Si ii iau apararea pt ca de asta exista prietenii!Si,pana la urma,nu “ii iau apararea” ci incerc sa redau cat mai fidel cele intamplate,pt ca voi,cele care nu ati fost de fata sa puteti intelege exact ce s-a intamplat.Asta daca foloseste la ceva.Si nu uitati un lucru:nici una dintre voi nu este Dumnezeu ca sa-si permita sa judece pe altcineva! Multe va plangeti ca vreti sa aveti copii sau vreti sa infiati?Cate dintre voi nu au facut nici un avort?Cate dintre voi nu aveti nici un pacat?Si va permiteti sa judecati pe altul,pt o asa zisa “prietenie virtuala”... Si in alta ordine de idei:cum poti judeca un om doar daca afli ca a apelat la o “clarvazatoare”?Sigur,voua niciodata nu vi s-a ghicit in carti,cafea sau alte lucuri asemanatoare...Am uitat ca stau de vorba cu niste fiinte perfecte! Si,”draga mea”,gradul de cultura si de civilizatie al unui om nu-l poti stabili dupa astfel de lucruri(apelarea la o “clarvazatoare”).Bogdan Petriceicu Hasdeu (cred ca ati auzit de el) facea sedinte de spiritism cu fiica sa Iulia.Si,din cate stiu eu B.P.Hasdeu era un om cult (dar poate s-au mai schimbat lucrurile intre timp.Cine stie...) Si nici de data aceasta nu imi cer scuze pt cele scrise.Nu aveti nici un drept sa judecati,mai ales sa judecati doar dintr-un singur punct de vedere!Si va spun si voua,”prietene virtuale” ceva ce ar fi trebuit deja sa intelegeti pana acum:”Ne nastem in noapte,murim in noapte...Ce rost are sa traim in noapte?”. Asadar...noapte buna.Sau buna dimineata! Cu ce vreti voi Adlemi si BB Andrei

[hannen]

Acum dupa ce am aflat si putin din cealalta fata a povestii vreau sa imi cer scuze.Nu stiu cine este persoana respectiva dar afland ca citeste pe forum parerile noastre cred ca ar fi frumos sa-mi cer scuze.Stiu cat este de dureros sa fii judecat si atacat fara sa se cunoasca de fapt toate datele problemei. Repet ,nu am stiut povestea de la inceput ,deci nu stiam varsta copilului.Ma bucur insa ca a fost mic,deci nu a inteles ce se petrece. Daca ei ,parintii adoptivi au pus niste conditii dar nu le-au fost respectate hmm...nu stiu ce sa zic,nimanui nu-i place sa fie inselat. Dar un lucru nu pricep,si va rog sa ma iertati si persoanei in cauza de asemenea ii cer iertare daca gresesc,dar totusi ce cauta o clarvazatoare in povestea aceasta?? Trebuia sa prezica viitorul micutului,daca va fi dr.inginer sau avocat.Ori daca va fi sanatos,normal sau ce altceva?? Si pana sa ajunga la celelate revelatii a avut-o pe aia ca ,copilul e tigan? Imi cer scuze,nu vreau sa fiu ironica nu vreau sa ranesc sentimentele nimanui nu vreau sa judec pe nimeni,si poate ca nici nu trebuie sa stiu eu ,ce si cum ,si ce cauta clarvazatoarea acolo.Atat doar ,sunt cateva intrebari pe care mi le puneam singura si am avut indrazneala sa le dau "glas".Poate era o amica si era din intamplare acolo,nu stiu ce sa zic[?] Tocmai pt faptul ca nu sunt perfecta (dovada mesajul de la inceput,in care intr-un fel judec fapta acestei prietene virtuale),ca nu sunt fara pacat ,vreau sa-mi cer scuze pt. ca m-am grabit sa judec. Asta nu inseamna nici ca voi trece de partea cealalta si o voi judeca pe liliana.Fiecare intelege in felul sau,si poate ca mesajul ei nu a fost unul de acuzare,doar un indemn la o adanca cugetare inainte de a face pasul adoptiei. Este foaarte dificil in special atunci cand vrei sa fii impartial,cand nu vrei sa ranesti pe nimeni si vrei sa-i intelegi pe toti.Atat doar stiu,nu vreau sa judec pe nimeni,nu am dreptul acesta si daca am facut-o ,imi pare rau. Numai bine tuturor.

[Laura _Oprescu]

tot timpul exista cel putin doua puncte de vedere: al celui implicat si al celor care vad lucrurile din exterior...in mesajul meu initial, am precizat ca nu stiu detalii si nu pot sa judec...uite ca se adevereste...insa adlemi, fetele au raspuns la o poveste pe care au auzit-o!...aici asta se discuta pro si contra...e natura siteului!...ele au reactionat la o poveste pe care au auzit-o si care ,dupa cum pare expusa ,e tare trista! sa speram insa ca totul se va rezolva cu bine pentru acel cuplu si pentru puiul mic de om,de asemenea! va pup Laura

[hannen]

Da Laura ,ai dreptate.Ma bucur ca sunt si persoane care nu s-au repezit sa judece.Cred cu parere de rau ca nu am fost una dintre ele,insa asa cum ai zis tu,am raspuns la mesajul postat fara insa sa cunoastem datele problemei vazute din ambele puncte de vedere. Este dovada ca noi toti suntem supusi greselii mai mari sau mai mici,nici unii nu suntem perfecti. Insa este ceva ce nu-mi da pace.Ma intreb ,la modul general,de ce noi oamenii suntem tentati sa judecam dupa culoarea pielii,de ce discriminam ,de ce ne este teama ca peste cativa ani sau cateva luni ,culoarea copilului nostru va da de gol faptul ca nu este copilul nostru natural? Nu este o critica pt.nimeni,doar asa in general vorbind,multi suntem tentati sa facem aceasta greseala. Ce vina are acel micut ca s-a nascut dintr-o mama bruneta?Si el este tot un suflet .Oare se va gasi si pt el o familie careia sa nu-i pese de culoarea pielii?? Am inteles ca in povestea aceasta ,au fost puse conditii care au fost incalcate, totusi daca nu a suferit acum fiind prea mic,cu siguranta va suferi mai tarziu daca va fi ocolit din aceleasi motive. Parca totusi ........ufff,mai bine tac,decat sa ranesc [bang][bang] Numai persoanele implicate direct stiu exact ce si cum ,iar noi cei de afara nu avem altceva de facut decat sa presupunem ,ca asa si pe dincolo. Sper insa ca lucrurile vor fi bine pt toata lumea si in special pt micutul care nu are nici o vina din tot ce i s-a intamplat pana acum. (nasterea ,abandonul ,infiatul si continuarea..) Numai bine tuturor ! Nicole&Amira

[liliana csaki]

Raspuns special pentru Adlemi Am citit mesajul tau si n-am stiut daca trebuie sa fiu indignata sau sa te ignor pur si simplu.Am plecat de la subiect dar totusi nu ma pot abtine sa nu raspund, cu atat mai mult cu cat vad ca ai continuat,va fi prima si ultima data, nu vreau sa intram in polemica, atunci cand am postat nici prin gand nu mi-a trecut asa ceva. Ce am remarcat de la inceput este tonul tau foarte agresiv si abuzul de ghilimele, dupa parerea mea, ambele total nepotrivite si asta in conditiile in care la inceputul mesajului tocmai tu aminteai de "corectitudine si bun simt".Este de admirat ca-ti aperi prietenii, dar de cine sau de ce? M-as bucura sa recitesti cu mai multa atentie subiectul postat de mine si apoi ce am mai scris acolo, mesajul era cu totul altul, am si spus ca Nelia l-a remarcat foarte bine.N-am avut avut nici un moment intentia sa-i supun judecatii in piata publica si nici nu m-am apucat sa povestesc cu lux de amanunte toata intamplarea pentru simplul motiv ca nu asta vroiam, si daca citeai cu atentie ai fi vazut ca nici un moment n-am afirmat c-as fi fost de fata, dar stii prea bine deja. Apoi, unele dintre cele ce au raspuns sunt mamici adoptive, asadar cunosc foarte bine cum se deruleaza lucrurile si ce sentimente te incearca pe tot parcursul acestui demers, uneori greu de inteles pentru cei ce n-au trecut prin asa ceva, implicit pentru tine. In alta ordine de idei, nu mi se pare fair sa ne atribui expresii de genul "mama nepotrivita" sau "parinti denaturati", am citit si rascitit mesajele si nimeni nu aminteste de asa ceva. Si acum raspund la ce ma vizeaza in mod direct. In primul rand, eu sunt satena cu ochi albastri si sotul meu e blond insa nu cred ca asta are vreo relevanta. Pe urma, intradevar atunci cand am decis sa adoptam un copil aveam cumva un tipar in minte(cred ca fiecare dintre cei ca mine l-au avut la momentul respectiv) numai ca tiparul nu s-a mai aplicat atunci cand am vazut-o pentru prima data pe Laura si era primul copil pe care-l vedeam. Si daca tot dai amanunte din corespondenta mea privata cu altcineva, macar nu trunchia lucrurile, daca tot te-ai apucat, puteai s-o faci pe de-a-ntregul publica ca uite-asa m-ai fi scutit pe mine sa rescriu toata povestea(o sa-ncerc s-o fac fara detaliile lacrimogene). Trebuie sa precizez de la inceput ca eu cred ca lucrurile mari care ti se intampla in viata nu vin asa de nicaieri, qsar spunea foarte bine ca parintii si copiii nu se intalnesc intamplator, e ceva mai presus de vointa noastra, dar cred c-am mai spus-o la un alt subiect. Pe Laura am luat-o de la Campina, mergeam sa vad o fetita(imi doream o fetita blonda si cu ochi albastri,cum spui), am intrat si in trecere am zarit intr-o camera un capsor blond si-am zis "copilul asta vreau sa-l iau acasa". Nu stiam nimic despre el( nici macar daca e el sa ea).Am fost invitati intr-o alta incapere si supusi unui adevarat "interogatoriu", cine suntem?, de ce vrem sa adoptam un copil? etc. si in final de ce acest copil?(se pare ca stiau ca veniseram sa vedem un anume copil,maicutele,-catolice italience- care ingrijesc de acest leagan cred ca atunci cand adopti un copil n-ai dreptul sa alegi ca vrei sa fie asa sau asa, poti doar sa vrei sa fie sanatos, daca-l nasti tu nici macar aceasta alegere n-o ai). Acum le dau dreptate.Am raspuns plangand ca nu vreau neaparat acest copil pentru ca nici macar nu l-am vazut, ci un copil, oricare, dar sa fie sanatos. Atunci, sora Marisa a cerut cuiva s-o aduca pe Sanziana(asa o chema) si cand respectiva a intrat cu ea in brate nu-mi venea sa-mi cred ochilor, era copilul pe care-l zarisem cateva minute mai devreme,am stiut atunci ca e copilul meu.Mi-a dat-o in brate si ea s-a lipit de mine ca si cand acolo i-ar fi fost locul dintotdeauna.Bineinteles ca am vrut-o imediat acasa, era duminica si pana joi am fost in fiecare zi pana la Campina sa stau macar cateva ore cu ea iar joi seara o aveam acasa. Nu-i vazusem fisa medicala, mi se spusese ca e sanatoasa, nu stiam decat ca "mama naturala" avea 30 ani si mai avea o fata pe care o crestea. Am adus-o acasa, cainele a latrat langa ea si nici macar n-a clipit(avea 8 luni si trei saptamani si pana la 7 luni a stat in spital), a doua zi a venit dr. de familie s-o vada si a-nceput sa ma trimita sa-i fac investigatii pentru ca avea suspiciuni ca are luxatie congenitala(nu statea nici macar in fund nesprijinita), ca n-aude(n-a reactionat la clasicul batut din palme undeva langa ureche), in plus am dus-o sa-i fac analizele si pe hepatita C ii iesea pe testul de confirmare pozitiv(cred c-am zis corect) si la nastere, prematur fiind i s-a facut transfer de masa eritrocitara, deci ar fi fost posibil, neuropsihiatrul care da avizul pentru adoptie a scris pe bilet "retard 5-6 luni", nu radea, nu plangea, nu gangurea, era copilul "ideal", nu vroia nimic, unde-l puneai acolo statea, isi freca fruntea de cearsaf cand o puneai sa doarma. Iti inchipui numai, pentru ca de stiut n-ai cum sa stii si nici nu-ti doresc asta, cum e sa-ti doresti un copil, sa-l ai si sa ti se para ca toate nenorocirile din lume s-au abatut asupra ta? Si stii ce-am facut atunci?, m-am bocit din toate puterile, mi-am sunat o prietena care stiam ca are relatii prin mai multe spitale si care a zis ca sunt eu nebuna si-am luat-o din doctor in doctor. I-am facut radiografii, teste, am ajuns si la 9 la d-na dr. Magureanu( o tipa jos palaria). Bineinteles ca n-avea luxatie, auzea, hepatita nu era chiar hepatita ci mi s-a explicat ca exista anticorpi materni care se pastreaza la copil pana la 1 an si apoi e posibil sa se negativeze, ceea ce s-a si intamplat,nu era retardata ci concluzia tuturor a fost una singura, era un copil nestimulat. D-na Magureanu m-a lamurit ca era firesc sa nu reactioneaze cum ne asteptam intrucat a stat 7 luni culcata intr-un pat de spital(si era perioada adoptiilor internationale cand bebelusii aveau mare "cautare", dar numai cei ce corespundeau unor anumite standarde) dar ne-a asigurat ca din punctul dansei de vedere totul e ok. si ca va recupera fara probleme.A recuperat, cred eu, foarte repede, poate a sarit peste unele etape, de pilda a mers in picioare la 14 luni fara sa fi mers in 4 labe, la 2 ani facea propozitii din 2-3 cuvinte(cred ca era normal) si la 2 ani si doua luni a mers la gradinita.Acum are 4 ani si jumatate si e un copil la fel cu toti ceilalti, bineinteles ca de multe ori eu cred ca mai frumoasa si mai desteapta, dar stiti vorba cu cioara. Si ce-am uitat sa spun e ca (desi era una din "conditiile" mele sa aiba ochi albastri) are ochi caprui dar si daca erau cu picatele era acelasi lucru, si toata lumea zice ca seamana cu tati. De la inceput ne-am dorit macar doi copii dar am tot asteptat sa mai creasca Laura.Anul acesta insa am zis, e timpul si am inceput invers, adica sa ma interesez de copil, de data asta vroiam un baietel si bebelus tocmai pentru a nu mai trece prin ce-am trecut cu Laura. Cineva m-a trimis la un spital(la o anume persoana) unde am zis ca vreau un baietel, asta a fost conditia,se-ntampla in mai cred, si d-na respectiva mi-a zis ca atunci cand va avea un baietel o sa ma anunte.Timpul trecea si nimic, asa ca o persoana din Directie m-a dus la Sfanta Ecaterina sa vad un bebelus de 4 luni care avea situatia juridica clara, la sfarsitul lui iulie. Erau vreo 12 intr-o camera, in patuturi asezate de-a lungul peretilor, patuturile acelea de fier cu plasa, ca pe vremuri. Privirea mi-a fost atrasa insa de un alt copil dar atunci nimeni n-a putut sa-mi dea amanunte despre situatia lui.Si-am plecat de-acolo fara sa fi luat pe niciunul in brate, pentru ca am spus ca atunci cand il iau in brate il iau pentru totdeauna si far sa ma reantorc.A venit toamna si nu facusem nimic,era mijlocul lui octombrie, d-na de la Directie m-a dus sa vad un alt bebelus aflat la asistenta maternala, avea 2 luni si urma sa i se clarifice situatia in sensul ca trecusera cele 45 de zile si "mama" trebuia sa vina sa-si dea acordul. L-am vazut, era mititel si frumusel dar n-am simtit declicul acela si din nou nu l-am luat in brate.D-na de la Directie(aceiasi cu care fusesem si la Campina,si care ma cunoaste foarte bine) incerca sa ma lamureasca cum ca nu va mai fi niciodata ca la Laura, situatia mea e alta si sa nu ma mai astept sa simt la fel, dar chiar sa nu simt nimic?Am hotarat s-o sun si pe tipa de la spital, si pe urma ma decid.Era miercuri,am plecat de-acolo si m-am trezit facand cumparaturi pentru bebelusi. Doar luni am facu rost de nr. de telefon si-am sunat, coincidenta sau nu, mi-a zis ca tocmai vroia sa ma sune pentru are doi baietei ce se nascusera vineri 17 octombrie si pe care nu-i vroiau, urmau sa fie abandonati.Marti dimineata,21 oct. eram la spital, unul era nascut dintr-o "mama" de 14 ani iar celalalt dintr-una de 23.Am vrut sa-l vad pe ultimul pentru simplul motiv ca 23 mi s-a parut mai mult decat 14.Mi l-a adus si mi l-a pus direct in brate, era o sarmaluta alba de 2 sau aproape 2 kg, se nascuse cu 2,150 si-a scazut 200 gr. Ai vazut in viata ta un copil atat de mic?, stii cat e de aratos?, marturisesc ca pentru mine era primul nou nascut atat de mic pe care-l vedeam, si oricum nu vazusem prea multi la viata mea.Asa ca in ciuda asigurarilor primite, cum ca e frumos, n-am putut decat sa spun ca nu mi se pare nici frumos si nici urat, ca eu cred ca toti nou-nascutii sunt la fel dar ca oricum pentru mine, copilul meu va fi cel mai frumos.M-am reintors a doua zi cu sotul meu, dupa ce toata seara ii facusem capul calendar cu bebelusul, el ar fi vrut sa stie mai multe amanunte dar tot ce aflasem era ca are 23 ani, prima sarcina, prima nastere(cica era bine), ca era rodul unei legaturi cu un barbat casatorit si ca nu s-a drogat, n-a baut si cica n-a fumat.Dar asta spusese ea, asa ca nu exista certitudine 100%.Cert a fost ca de data asta sotul meu a primit copilul direct in brate si era tare stingher si nu prea stia ce sa faca cu el, cum sa-l tina.Din nou asigurari ca e frumos, din nou scepticismul meu(dar pe bune, chiar credeti ca un copil de 2 kg poate fi frumos?, poate pentru ochiul lor de profesionisti care au vazut mii de copii dar nu pentru noi)si ca sa ne convinga, a plecat din camera si s-a-ntors cu un scutec sub brat, din care a scos un bb. prematur de 1,5kg numai in camasuta si pampers, bineanteles ca pentru mine arata ca in cartile de anatomie. Ne-a zis ca putem sa mergem acasa si sa ne gandim dar veniseram deja hotarati, era baietelul nostru.L-am luat acasa la 3 sapt., asumandu-ne riscul ca ea sa se razgandeasca, ce-i drept ca si d-na de la spital si fetele de la Directie ne-au zis ca e foarte mica probabilitatea,dar cu convingerea ca i-ar merge cu mult mai bine acasa si am avut dreptate, a luat 2 kg si 6 cm in 5 saptamani.L-am adus acasa pe 7 noiembrie si a fost prima data cand l-am vazut ca e intreg,adica dezbracat, pana atunci nu-i vazusem decat fetisoara din scutec. Am ales sa-l luam pentru ca urma sa-i fie mai bine, pentru ca niste parinti buni nu-si vad copilul odata pe saptamana cum faceam noi si nu in ultimul rand pentru ca stiam ca oricat de multi bani as da n-ar fi mai bine ingrijit.Cand m-am dus pe nepusa masa, in afara iritarii evidente cauzate de vizita mea inoportuna, a mai trebuit sa si astept vreo jumatate de ora pana sa mi-l aduca, proaspat cosmetizat.Evident ca nu mi-a fost deloc bine cand am aflat pe 2 dec(ziua in care trebuia sa dea declaratia) ca n-a venit desi cu o zi inainte spusese ca vine, si la telefon raspundea o alta voce feminina, nu mai statea de un an jumate la adresa, care figura in buletin, pe care si-o daduse la maternitate dar mi-am zis ca in cel mai rau caz voi astepta cele 6 luni.Au urmat o serie de telefoane, pe un nr. de mobil pe care-l daduse, de la spital si de la Directie si i s-a transmis ca e mai bine sa vina si sa-si lamureasca situatia, si a venit pe 4 dec.Intre timp David a inceput sa creasca sa prinda contur si are inca ochi albastri:)), dar nu toti nou-nascutii ii au? Toata lumea spune despre el ca e un copil frumos, dar pentru mine e cel mai frumos. Cam astea sunt povestile copiilor mei,fara elemente teatrale, corecteaza-ma daca am omis ceva, cred ca dimpotriva ai aflat niste lucruri noi pe care nu le scrisesem acolo. Ce mai trebuie sa stii este ca atunci cand vrei sa adopti un copil nu te "infiintezi undeva sa ceri un copil". La pravalia din colt te infiintezi si ceri doua kg. de carne, dar mai frumoasa. De asemenea ca nu numai culoarea pielii iti da apartenenta la o etnie.Poate ca n-ar fi lipsit de importanta sa afli ca sunt tigani blonzi si cu ochi albastri dupa cum sunt o multime de persoane cu tenul mai inchis la culoare si ochii negri, cred ca si printre fetele de-aici se pot gasi destule care sunt, au sotul sau copilul asa, dar care nu sunt tigani, si pana la urma si daca-ar fi.Si iarasi nu stii, si ar trebui daca tot discuti despre asta ca exista niste semne distinctive pentru aceasta etnie, probabil ca un medic ar fi stiut sa-i spuna daca intreba, eu am aflat tot de la medici si din doua surse diferite, care sunt acestea, si nu e vorba de culoarea pielii.Oricum mi-ai mai confirmat o banuiala, involuntar, cand ai scris "nu stim cum e tatal dar mama e cam bruneta", putine persoane au vazut mama, iar tu nu vorbesti decat de probabilitati,probabil,poate.... Si-apoi, cred ca inainte sa arunci cu acuze trebuie sa mai stii ca daca vrei sa adopti, nimeni nu-ti pune un copil in brate sau sa ti-l aduca la usa si-ti spune, asta e, il vrei bine, nu, altul nu mai vezi.Vezi, te gandesti, decizi sau dimpotriva actionezi asa cum iti dicteaza instinctul.Si ceea ce e important dar nu spui e ca persoana de care vorbim mai vazuse un bebelus inainte, dar de acesta din urma se pare ca se simtise atrasa, il percepuse probabil asa cum spuneam eu mai devreme, am simtit asta in vocea ei cand am vorbit la telefon, si-am vorbit pret de vreo 40 de minute, i-am simtit bucuria din voce si mi s-a-ntrerupt telefonul tocmai cand ii spuneam ca ma bucur pentru ea asa cum m-am bucurat pentru mine, dar probabil ca n-a mai apucat sa auda totul si nici n-ar fi avut nici un fel de importanta daca auzea. Iar daca mai vrei sa auzi povesti frumoase despre adoptii citeste cele postate de alte mamici aici si mai proaspete gasesti vreo 3 in Unica de pe ianuarie 2004 din care 2 emotionante. Eu nu mi-am dorit nici sa fiu patetica, teatrala sau mai stiu eu cum si nici nu mi-am dorit aplauze la scena deschisa pentru formidabilul, inegalabilul, magnificul gest pe care l-am facut. Daca vroiam, probabil ca as fi postat demult povestea mea, poate putin cosmetizata, ca ar fi dat mai bine, nu?. Dimpotriva am spus-o intotdeauna si o sustin in continuare ca eu cred despre mine, despre noi, ca sunt o femeie si suntem o familie absolut normala, nici mai buni, nici mai rai.Si nu sunt deloc unicat, pe-aici eu am vazut o multime de oameni care-au sarit sa-i ajute pe altii cand au avut nevoie, si fara sa astepte recompense, statui, au facut ceva, ce-au putut in momentul respectiv, pentru oameni pe care nu i-au vazut in viata lor si poate nici nu-i vor vedea vreodata, oare nu-i asta o dovada de prietenie? Iar ca sa "ghicesti" persoana din spatele acestor randuri, adica ce fel de om sunt, poate ca ti-ar fi fost mai de folos sa studiezi psihologia si nu teatrul, dar nu-i timpul pierdut. Si vreau sa mai spun ceva, si eu tin la prieteni si ii apar daca e cazul, si eu imi apar cu hotarare ideile, dar o fac cu decenta, fara sa improsc cu vorbe urate si mai ales ma straduiesc pe cat posibil sa am argumente pertinente, altfel..... Iar in ce priveste ghicitoare, cafea, carti si alte asemenea, mi se pare amuzant dar nu cred ca mi-as conduce viata dupa ce zic bobii sau horoscopul sau mai stiu eu ce ori cine. Acum, iti multumesc pentru rabdarea de a fi citit pana la capat mesajul meu si daca m-ai vrei sa ma insulti fa-o pe privat, nu cred ca e nici locul si nici cazul sa facem un circ ieftin din tot. cu multumiri, Liliana Csaki Pentru persoana in cauza, crede-ma ca ce-am scris e adevarat, nu e doar parada, in fond n-aveam nici un interes sa ma conversez cu tine zile in sir, la ce-mi folosea? si poate ca n-ar fi fost tocmai rau sa ma suni atunci sau mai pe urma.Dar nu mai conteaza acum. aceiasi,

[Andrada]

Liliana, eu una nu-ti inteleg frustrarea si nici cerintza ca disputa ta cu Adlemi sa se desfasoare in privat. La urma urmei tu esti cea care a pus pe site fara acordul membrului DC povestea adoptiei ei, si tot tu esti cea care a judecat-o prima. Astfel incit indignarea ta la mesajul lui Adlemi (care n-a facut decit sa ceara circumstantze pentru gestul prietenei ei si sa invite membrii sa se mai gindeasca odata inainte de a arunca cu pietre) mi se pare nelalocul ei. Departe de mine gindul de a judeca nici unul din aceste procese de adoptie (habar n-am ce implica si cum se fac deciziile), din punct de vedere moral, chiar daca intentiile ti-au fost cinstite (avertizarea celorlalti), ai blamat public pe cineva care ti-a cerut ajutorul si umarul. Asa ceva nu se face. Iar pentru cei care sint direct implicati in problema (bebele si mama) eu le doresc sa-si gaseasca dragostea daca nu unul in altul (desi mai stii...) macar in altii (mame/bebelushi). Toate bune, andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[adlemi]

Liliana,habar n-am de ce ai postat tu acest mesaj.Intai de toate,nu cred ca te-am jignit iar daca am facut-o(cu sau fara voia mea)imi cer iertare.Spuneam si eu mai devreme ca nu sunt perfecta!Ai intrat intr-o poveste care nu te privea.Ai venit sa judeci niste oameni si niste fapte la care nu ai fost martora.Ai obtinut o intreaga lista de pareri de rau si de compasiuni-desi repet, aceasta poveste nu te privea pe tine.Asa cum am spus mai devreme,si tu la randul tau ai pus oarece minime conditii atunci cand ai vrut sa adopti.Eu nu am nimic impotriva copiilor adoptati,cred ca toti merita o sansa-inclusiv cei cu handicap sau cei bolnavi,dar din pacate nimeni nu se incumeta sa-i adopte.Si asta e datorita mentalitatii noastre-ce vrei,din pacate sau din fericire suntem oameni.Deci nu suntem perfecti. N-am spus ca esti teatrala pt ca ai adoptat un copil.Sunt convinsa ca este un drum foarte greu si iti trebuie o putere enorma sa-l duci la capat.Teatrul se referea la felul tau de a reda aceasta poveste.Franturi din ea.Dar vezi,probabil am facut si eu ceea ce ai facut si tu-am judecat o persoana fara a sti exact ce se intampla.Si precum vezi nu este foarte placut sa fii in aceasta postura.Si hai sa zicem ca ceea ce am facut eu are si o nuanta fina de psihologie in ea. Precum ai vazut nu este tocmai o situatie placuta si in general este mai bine sa eviti astfel de situatii decat sa le provoci.Nu te cunosc,nu am nimic cu tine,ceea ce am faciut eu a fost sa-ti dau replica pt ca (cu sau fara voia ta)ai ranit niste oameni necunoscuti si nu aveai nici un drept sa faci asta. Nu cred in prietenii virtuale,prietenia se verifica in timp si perosana in cauza imi este prietena si lupt pt aceasta prietenie.Pentru ca asa ar trebui sa se poarte prietenii adevarati.Repet,nu cred ca te-am insultat.Iar abundenta de ghilimele si paranteze nu are rost in discutie.Cum de altfel nu avea rost nici aceasta discutie,acest "circ ieftin" pe care din pacate nu eu l-am inceput.Stii exista o vorba:"La inceput a fost bataia.Deci bate,daca nu vrei sa fii batut".Si daca tot citesti tu psihologie ar fi trebuit sa te astepti la o astfel de replica. Inchei sperand ca nu te-ai suparat prea tare.Si daca da,sa poti fi om si sa ierti.Un An Nou Fericit si toate cele bune. Cu ce vrei tu, Adlemi si BB Andrei