Starea emotiva de dupa nastere

[adoliana]

Dragostea vietii mele, Costin, are 7luni. Ni l-am dorit foarte mult si am reusit cu greu sa il concepem! Am citit si auzit multe despre starea emotionala pe care o au mamele, dupa nastere si de aceea mi s-a parut un fapt firesc sa plang din orice in primele zile de dupa nastere. Au trecut insa 7 luni de atunci si eu tot mai izbucnesc in plans, la cea mai mica neliniste legata de copil. Orice mama isi face griji pentru copilul ei, orice mama se teme permanent de ce ar putea sa pateasca copilul dar realizez si eu ca de cele mai multe ori sunt ridicula.Inainte de a ramane insarcinata am fost o femeie mai apropiata de varianta "dura", nu-mi era frica de mai nimic si mereu eram cea care nu-si pierdea niciodata firea, iar acum incep sa merg spre polul opus!Incep sa cred ca este ceva in neregula cu mine si desi nu sunt o fire timida , parca nu m-as duce la medicul meu sa-i spun ca "nu stiu care-i motivul de plang prea mult".Voi ce ma sfatuiti?

[tlaura]

Draga adoliana, nu cred ca este ceva in neregula cu tine. Sarind peste faptul ca si corpul tau a suferit niste transformari serioase, nici sufletul nu a ramas la fel ca inainte de a deveni mama. Aceasta stare de "mama", schimba absolut totul in viata si in sufletul tau. E normal sa nu mai fii ca inainte. Iar starile tale sunt datorate nevoii de protectie a celui mic, de frica de a nu se intampla ceva cu el. Si eu am suferit aceleasi transformari, si inca nu mi-au trecut si nici nu cred ca imi vor mai trece. Dragostea pentru puiutul meu m-a schimbat total, el e viata mea, soarele meu si toata lumina lumii. asa ca stai linistita, ai grija de puiul tau, si fii fericita pentru ca ai de ce sa fii emotiva si pentru ce sa-ti faci griji. Numai bine si Sarbatori fericite! Laura, mama lui Andrei

[adoliana]

Multumesc mult pentru raspuns, draga Laura. Este placut si totodata linistitor sa stii ca si altii au trecut prin aceleasi probleme ca si tine, dar mai ales ca le-au depasit cu bine! Abia cand am ramas insarcinata am realizat ce uriasa raspundere imi revine de acum incolo si ca niciodata nu voi mai putea sa privesc cu usurinta venirea pe lume a printului meu.Incerc si fac tot posibilul sa fiu o mama buna , sa-i dau o educatie sanatoasa si sa ii asigur pe cat se poate necesarul de care are nevoie in viata! Inca o data iti multumesc si iti doresc sarbatori fericite tie si intregii tale familii[il]