Primul salariu/slujba in occident

[camelia11385]

Pentru foarte multi romani care intentioneaza sa plece"afara", socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tirg, mai ales cind vine vorba de remuneratia primita si de prima slujba gasita; poate cineva sa spuna care a fost prima slujba/salariu si in ce masura i-a acoperit cheltuielile primare. Cred ca aceste informatii sint utile mai ales pentru cistigatorii de greencarduri si in general pentru cei care lichideaza tot ce au in tara( eventual se si inglodeaza in datorii) pe principiul ca isi scot pirleala "dincolo". In situatii de genul acesta supraevaluarea cit si subestimarea sint in egala masura paguboase. Va multumesc.

[try]

Supraestimarea sau subevaluarea tin de capacitatea individului de a filtra informatiile pe care le primeste din tara respectiva, de unde vrea sa emigreze. E adevarat ca e importanta si cantitatea informatiei primite, ca daca nu prea ai informatii nici pareri nu prea poti sa-ti formezi. Dar am vazut aici oameni care au avut acces la foarte multe informatii si care prin sistemul lor de gandire le-au filtrat cu totul altfel decat mine (am avut aceleasi informatii ca si ei). Chestiunea cu supraevaluare sau subevaluarea este una foarte relativa, tine foarte mult de capacitatea individului de a pune in balanta, de a trage concluzii pertinente, tine de constructia psihica a fiecaruia etc. La fel de relativa e si problema jobului si a salariului. In problema gasirii unui job nu prea exista reguli, mai ales cand e vorba de primul job. In timp, peste ceva ani, lucrurile se mai echilibreaza si majoritatea ajunge la nivelul pt care e pregatit (in Ro sau in tara de emigratie) sau pe care il tinteste. A afla ca Ion a gasit job dupa 2 sapt. pe 2000$cad si e instalator, ca Gheorghe a gasit dupa 4 luni pe 2500$cad si e customer service, ca Maria a gasit dupa 1 an jumate pe 1500$cad si e contabil nu te poate ajuta in nici un fel. Chiar daca ai sa intrevezi o regula in toate exemplele pe care le vei primi (desi ma indoiesc ca vor fi multe), e o greseala sa crezi sau sa speri ca regula se va aplica si la tine. De aproape 2 ani sunt aici si din toate cazurile (prieteni, cunostinte) eu una n-am putut sa extrag o concluzie. Am vazut oameni bine pregatiti profesional, cu meserii cautate, dar care n-au reusit sa gaseasca un job bun si rapid, cum am vazut si exemple de oameni care cu o pregatire incerta (adica nu stiau sa faca nici aia, nici ailalta foarte bine, un fel de priceputi la toate si la nimic) au nimerit pe joburi bune si cu salarii bune. De multe ori, reusita in a gasi un job tine mai mult de tipul de individ cat de pregatirea in sine. O persoana introvertita, nesigura pe sine, retrasa sau pesimista are mult mai putine sanse de angajare (oricare ar fi pregatirea/specializarea) decat o persoana volubila, care inspira incredere sua optimista. Un lucru care conteaza insa mult in cat de repede iti gasesti un job si cat de apropiat de pregatirea ta este cat de bine stapanesti limba tarii unde te duci. Cu cat nivelul este mai scazut cu atat tinzi sa gasesti job mai greu si mai jos fata de pregatirea ta. Binen-teles ca in tot acest timp am vazut si exceptii. Comunicarea este un aspect esential. Sa nu crezi ca daca esti cel mai bun chirurg din Ro vei gasi imediat un post daca tu nu esti capabil sa comunici cu colegii, superiorii, sa intelegi si sa te faci inteles. Aspectul accentului sau al pronuntiei are o foarte mica importanta (contrar asteptarilor unora). Fluenta in vorbire este importanta. A nu deschide gura pentru ca tie frica sa nu gresesti este de 2 ori mai rau cu a deschide gura si a gresi (gramatical sau ca pronuntie). Cu cat jobul catre care tintesti este mai sus (pe scara ierarhica intr-o organigrama) cu atat mai mult vei avea nevoie de un nivel de limba mai bun. Vrei muncitor in constructii - trebuie sa legi doar cateva cuvinte, vrei profesor - nu mai merge doar cu "Bonjour - au revoir". Un avantaj pe care il avem noi ca romani aici este faptul ca nu suntem minoritate vizibila (indian, chinez, arab, spaniol etc.) si ca urmare suntem feriti de eventuale cazuri de discriminare pe motiv de rasa care pot aparea la angajari. Eu una nu am putut vedea pana acum aceste discriminari, dar ele circula la nivel de zvonuri. E foarte greu sa spui cu exactitate ca n-ai fost ales in urma unui interviu pentru ca erai colorat, e o chestiune care se probeaza foarte greu. Dar oricum in Canada acest fapt are o amploare de 10 ori mai mica decat in Europa Occindentala si, poate cel mai important pentru noi, nu ne afecteaza pe noi romanii, ci poate alte natii. Si ca sa-ti raspuns efectiv si la intrebare, desi putin probabil ca iti va ajuta la ceva: m-am angajat dupa 3 luni de la venire ca marketing associate (tot in mk am lucrat si in tara) pe 11$/ora. Din slariul meu nu puteam trai 2 persoane decat la limita: chirie, mancare, tel, internet, transport - cheltuieli cu grija alese. Al doilea salariu in casa, chiar daca este la fel de mic face o mare diferenta pentru familia respectiva. Daca ar fi fost sa traim doar din salariul sotului, puteam s-o facem linistiti, dar nu ne permiteam sa ne dam in barci si nu puteam economisi. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[try]

Am ceva greseli gramaticale, niste virgule lipsa pe ici pe colo si ceva confuzii care se pot crea ca urmare a exprimarii mele. Am scris rapid si fara sa ma verific. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"

[camelia11385]

Multumesc pentru mesajul tau. Incetasem sa mai cred ca cineva va posta un mesaj. Are sens tot ce spui si stiu ca nu exista intotdeauna o relatie logica si directa intre pregatire si remuneratie mai ales pe o piata unde cea mai puternica pirghie economica este raportul dintre cerere si oferta. Stiu ca raspunsurile sint cel mult orientative dar citeodata o poveste de succes ca si o evaluare concreta a situatiei financiare este utila pentru crearea de repere. Vorbeam de supra evaluare si subestimare pentru ca din cite am vazut eu, unii cad in pacatul( in mod deosebit persoane cu pregatire, cunostiinte de limba si experienta) de a astepta foarte mult; pe de alta parte prin subestimare inteleg exact opusul si anume tendinta de a se multumi cu putin pe principiul ca nu se gaseste altceva mai bun sau ca un strain nu poate sa prinda o slujba bine remunerata sau si mai rau ca nu ar fi capabil pentru a detine o astfel de slujba. In general confidentialitatea salariilor are drept scop protectia firmei si nu a angajatilor; acest aspect este cu atit mai daunator pentru nou-veniti care isi bazeaza strategiile pe folclorisme si pe false credinte.

[camelia11385]

Revenind la partea prima slujba/primul salariu sa incerc sa reformulez: poate cineva sa posteze o poveste a unui cunoscut(fara nume va rog) sau chiar personala despre cum si-a croit drum de la acea prima slujba initiala la o pozitie de cariera sau macar una mai bine platita. As vrea sa am feedback-ul mai multor romani; Daca sinteti printre cei care au prins o "castana" grozava din prima, fantastic spuneti-ne cum; daca ati luat-o de la spalat vase si ati reusit sa depasiti faza respectiva iar acum detineti slujbe decente, iarasi spuneti-ne cum; nu in ultimul rind daca sinteti intr-un job care va scoate peri albi si ati vrea ceva mai bun eliberati-va de frustrari; Sint convinsa ca vom putea gasi numitorul comun pentru povestile de succes si chiar daca intimplarea si norocul joaca un rol major tot e ceva de cistigat; faptul ca altcineva a obtinut ceva similar e dovada vie ca se poate si ca merita persistat pe calea aleasa. Sa incercam sa invatam unii de la altii.

[Andrada]

In ce domeniu Camelia? Andrada

[camelia11385]

Draga Andrada, Orice domeniu este bun. Cred ca este semnificativa traiectoria mai mult decit orice; cum reuseste un profesor, inginer, doctor(pina poate profesa, daca poate profesa medicina,vezi cazul Canadei), artist, economist, avocat sau om de afaceri sa parcurga etapele de la prima slujba(care rareori e pe profil- dar sint convinsa ca se poate; am auzit povesti cu joburi bunicele chiar de la inceput)pina la ceva care e cit de cit apropiat de pregatire si nivelul de salarizare dorit; Dupa cum toata lumea stie job-ul este de o importanta primordiala in occident( nu ca nu ar fi in Romania, sau oriunde altundeva)pentru mult mai mult decit faptul ca iti da un venit, si anume iti pune o "eticheta"; dat fiind faptul ca experienta de munca de multe ori cintareste mai mult decit educatia sau ce vrea protagonistul, multi indivizi( si asta nu e valabil strict la straini)intra intr-un cerc vicios si anume experienta care o acumuleaza ca sofer, lucrator in restaurant, functionar in birou, secretara, vinzator nu le deschide usa pentru un job de cariera. Un procent important de povesti de succes este determinat de faptul ca cei in cauza au avut sansa sa inceapa cu ceva apropiat muncii/pregatirii din tara( vezi ex. din mesajul de mai sus) pe cind o parte consistenta a frustrarilor are la baza tocmai discrepanta dintre pregatire/asteptari si realitatea brutala. Orice exemplu de evolutie de la acea prima slujba de supravietuire la o pozitie decenta poate fi un model de inspiratie sau daca nu altceva o incurajare.

[Andrada]

Draga Camelia, inteleg intrebarea ta si stiu cum as fi asteptat si eu raspunsuri inainte de a ma hotari sa fac pasul emigrarii. De multe ori niste cazuri concrete ajuta mai mult decit descrierea procesului in sine, asa cum m-am simtit tentata la inceput sa raspund. Am sa iau niste cazuri (citeva lucruri neesentiale dpdv al intrebarii tale vor fi schimbate tocmai pentru ca nu am acordul persoanelor respective). Deci Doctor. Venit cu sotia si copiii in urma cu ceva ani, ceva practica in Romania, amindoi peste 30 de ani. La inceput au incercat amindoi sa munceasca, munci fara calificare: vinzatoare (6 dolari pe ora), bodyguard (10 doari pe ora). El incearca sa-si dea in acest timp examenul de doctor aici in US. Nu reuseste, limba constituie o bariera, termenii medicali, etc. Ii trebuie mai mult timp. Se hotarasc sa traiasca cu minim de resurse financiare pentru un timp, sotia munceste 7 ore pe spatamina, 12 ore pe zi (timp de 3 ani, nu vede lumina zilei, intreaba clientii daca ploua sau e soare, etc), pentru ca el sa aiba timpul necesar sa invetze. Dupa 7 ani, el reuseste sa-si ia examenul, 3 ani rezidentiat, timp in care este platit minim 30,000 pe an, apoi un an specializare, acum e un pediatru f bun platit cu 200,000 pe an, multe colaborari, iubit in tot county-ul...etc O istorie de succes! Concluzie: citeodata unul dintre soti trebuie sa-si jertfeasca cariera, timpul etc, pentru binele intregii familii, pentru cariera celuilalt sotz care poate aduce satisfactii banesti mai mari in timp Inginer. Venit cu sotia cu oferta de lucru. Ea nu are drept de lucru, sta acasa cu copii. Salariul de inginer, 50,000. Pun bani cu greu la ciorap. Intre timp copii se fac mari, ea incepe scoala aici, lui i se proceseaza actele pentru green card. Intre timp ea devine asitenta medicala 30,000, lui ii creste anual cu cu citeva mii. Si-au luat o casutza nu foarte mare. El obtine green-card-ul se muta la alta firma, salariul creste la 65,000 direct. concluzie: salariul creste mai repede daca ai mobilitate sa accepti oferte si nu esti legat de firma prin contract. Scoala de asemenea iti poate oferi perspective bune. Citeodata e mai rentabil ca unul dintre parinti sa stea acasa cu copiii decit sa plateasca costurile ridicate de daycare O sa mai vin cu exemple daca asta e ceea ce cauti, Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[camelia11385]

Draga Andrada, Iti multumesc foarte mult. Exemplele sint binevenite. Dupa cum se vede, ele alunga putin din aura de romantism care insoteste de obicei povestile "de dincolo". Cred ca ceea ce se intimpla in primii anii intr-o tara straina sint primordiali pentru ce va urma mai tirziu. Din pacate nu stiu citi realizeaza aceasta. Nu stiu in ce masura oamenii sint pregatiti pentru acea incercare; intr-un fel e bine ca nu stiu ce ii asteapta, pe de alta parte faptul ca nu stiu si nu sint pregatiti sa se confrunte cu astfel de situatii ii poate arunca pe "linii moarte". E bine cunoscut travaliul prin care trec doctorii pina intra in "legitimitate" si faptul ca pentru perioada in care se specializeaza(4 ani cel putin, citeodata fac doua specializari-din motive de competitie- de aici si durata prelungita- pina la 7 ani) salariile lor sint asemanatoare cu cele ale unui functionar dar exista acea recompensa la sfirsit, profesionala si financiara. Cred ca sacrificul sotiei in aceasta situatie este demn de remarcat. Sint de acord cu tine ca pentru familiile cu copii, statul acasa salveaza o gramada de bani( sau ajutorul unei bunici-daca e posibil. Sper ca aceste exemple ii vor pregati cit de cit pe cei care sint gata sa inceapa aceast aventura, le va da incredere celor care sint inca in perioada de tranzitie si ii va ajuta pe cei care au avut norocul sa vina la situatii gata facute sa aprecieze ce au.

[oz]

Cel mai important este sa sti limba, cu cat o sti mai bine cu atat sansele tale cresc. Am cunoscut oameni care au plecat din tara gandind ca stiu putina engleza si restul invata la fata locului, astia au fost siliti sa munceasca necalificat perioade lungi. Noi am facut eforturi foarte mari, aproape ne-am rupt de la gura si am mers la ore de engleza cu un profesor englez (nu la un roman care preda engleza), am avut noroc pentru ca tipul era foarte pasionat si am invatat ENORM de multe de la el, nu numai limba dar si despre atitudinea anglo-saxona. Din fericire, nici unul din noi nu a fost silit sa lucreze nici macar o zi altceva decat meseria, dar am facut munca voluntara pentru a avea experienta australiana. Cred ca limba este deosebit de importanta iar pe cei care se gandesc sa plece ii sfatuiesc sa o invete acasa cat se poate de bine, iar daca au sansa unui profesor 'native' sa nu o rateze. De asemenea trebuie insistat pe limbajul de specialitate. Cele mai bune sanse le au cuplurile fara copii sau cu copii de gradinita/scoala, unul poate lucra ce apuca in timp ce celalalt se concentreaza exclusiv pe meseria lui, munceste voluntar, invata limba, cursuri in domeniu, etc. In momentul in care unul din ei are o slujba decenta pe meserie, celalalt poate renunta la jobul necalificat si se poate concentra pe gasirea unui job in domeniu.