Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

DEPRESIA LA MAMICI !!!


mara26

Recommended Posts

DRAGELE MELE eu am nascut acum 1 an si tot mai am vagi rabufniri ale depresiei.Nu vreau sa fac din tantar armasar din asta deja stiu sa ma auto controlez si sa iau masuri cand ma apuca dar as vrea sa stiu voi ce solutii ati gasit. LA mine vad ca functioneaza exercitiile de auto incurajare ,adica dca ma apuca fie furiile fie deznadejdea ma gandesc ca sunt o norocoasa si incep sa enumar tot ce e frumos in viata mea.MI-a luat ceva timp sa realizez ce mi se intampla si sper ca treptat voi reusi sa trec si peste asta. VA doresc multa pace si copii sanatosi in noul an !
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 18
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Draga mara26 te felicit ca ai avut curajul sa scri despre asta. Eu am nascut acum un an si 5 luni si inca, ca si tine, mai am unele probleme. M-a incurajat f. mult faptul sa stiu ca nu sunt nici prima nici ultima femeie care trece prin asta, ma bubur ca exista acest site care m-a ajut enorm, dar cel mai mult conteaza ajutorul familiei, prietenilor. Desi sotul meu ma ajuta enorm de cele mai multe ori el era acela care avea de suferit de pe urma exceselor de furie, dar m-a inteles, m-a ajutat si a avut multa rabdare cu mine. Si ai dreptate ce ma incurajeaza si pe mine este acelasi lucru: faptul sa-mi dau seama ce fericita sunt ca-l am pe Tavi, un copil indelung asteptat, un sot care ma ajuta si ma iubeste, suntem sanatosi, in afara de probleme comune daca pot sa le spun asa, nu avem probleme grave de sanatate si asta cred ca este cel mai important lucru. Multa sanatate si un an nou fericit tuturor! Ela[flo] http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Ela-Z
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Buna!Si eu ma confrunt uneori cu aceste depresii.Daca as incerca sa-mi gasesc o scuza,aceea ar fi faptul ca sunt prea tinara(21ani)si nu am stiut ce sa-i fac lui bb la inceput,cu toate ca m-am invatat.Sau poate uneori ma aprind prea repede cind sotul meu imi face cite o observatie sau poate nu reusesc sa ma descurc si cu bb,si cu mincarea si cu,curatenia,nu mai spun de rufe sau de cumparaturi!Pot fi si acestea motivesi ca sa nu mai scriu ca uneori bb e mofturos si trebuie sa-i faci pe plac.Parca ai vrea putina relaxare.Pupici multi! anamaria
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Si eu, si eu!!!![hopsieu] Cica esti mai nazuroasa cand esti gravidutza, da de unde?!?!? Eu am momente muuult mai grele din punct de vedere psihic acum dupa ce am nascur decat in perioada sarcinii. Partea mai nasoala e ca speram sa treaca cat de curand (eu am nascut acum 3 luni si jumate)dar imi cam taiati elanul voi cand ziceti ca va tine de peste 1 an!!![bang] Pffffff, ce-i de facut atunci?[alcool] danat http://community.webshots.com/user/danateu
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Da, da, da!! Si eu ma urc uneori pe pereti![bang] Emma mea are 7 luni si 3 saptamani, e totusi un copil cuminte, nu-mi creeaza mari probleme, insa tot nu ma ajung cu treaba uneori...Si parca as vrea sa ma relaxez si eu uneori, sa ma culc cand am chef, sa ies afara cand am chef, sa ma uit la televizor cat am chef, sa ma mai intalnesc cu prietenii si multe altele...Uneori ma apuca si pe mine disperarea, insa, spre norocul meu, imi trece repede...Gandul care ma incurajeaza imediat e ca am un copil sanatos, fara probleme...ca sunt atatia copii bolnavi si parintii lor stau cu ei prin spitale...Sau, Doamne fereste, copii care sufera de vreo boala incurabila! [q] Parintii lor, saracii, ce sa mai zica, daca noi ne plangem?! Cred ca ar prefera sa faca toata ziua treaba si sa doarma doar 3 ore pe noapte, numai sa aiba copii sanatosi!! Asa ca...sa nu ne mai plangem! Sau ma mai gandesc la ziua cand am nascut, la clipa cand am vazut-o...La cat de mult mi-am dorit-o...Si...imi trece disperarea!![;)] Si...ma simt in al noualea cer!! [pis]_Ella & [copil]Emma http://www.emmaandreea.3x.ro
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

da pisi, exact la fel gandesc si eu cand ma apuca damblaua ca e maraita asta mica sau nu ne intelegem.Theodora e colega cu Emma, are 7 luni si e un copil super energic si super dulce. avem niste prieteni cu fetita cu epilepsie si retard si ji se rupe inima cand o vedem... de aceea cred ca atunci cand mai cedam nervos(stii, pisi, si eu mai clachez cand nu papa sau topaie prin pat si pica de somn) trebuie sa ne gandim ca sunt sanatosi si ca asta e cel ma important desi am zile cand stau numai cu ea si casa fuge. da dana, e tot mai greu pe masura ce cresc iti testeaza tot mai tare ...psihicul. asa ca sa ne rugam sa avem tarie sa-i crestem si sa ne bucuram de comorile noastre pupici Sarbatori Fericite si Un An Nou minunat!!! cristiana si bb Theodora Alexia http://photos.yahoo.com/thea_alexia
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

danateule, nu-ti fa griji, ca sint momente.. vin.. trec.. o sa te obisnuiesti cu ele.. :)) Cind vin, ca sa treaca mai repede, baga nasul aici, si-o sa-ti treaca cit ai clipi din ochi :) Sanatate la bebei si mamici. http://community.webshots.com/user/parpalak http://home911.servebeer.com
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

eu cred ca lucrurile de care vorbiti voi aici se refera mai degraba la adaptare, decat la depresie. normal ca te simti depasit de situatie, cand esti confruntat prima data cu ea, si e bb tau si trebuie sa faci fata cu brio!!! normal ca te mai si enervezi...oooo, dar sa vedeti voi cand puiutul tau, cel dulce si scump iti tranteste un NU categoric si se suie pe dulap, cat mai sus, de parca e maimuta, si nu pui de om....si apoi cand incerci sa o desprinzi de acolo (si ce forta de prindere are, zici ca are ventuze:))), incepe sa urle si sa strige mama-mama vreo jumate de ora, de nu o mai potolesti cu nimic...asa imi face fiica-mea, la 2 ani. si multe altele, gen: iti dau bun-bun si apoi facem nani, da? DA!!!! ii dau eu ce mi-a cerut si imediat ce termina ori cere din nou, ori sare din pat...gata somnul!!! etc etc.... acuma, ce sa zic, fiecare varsta are momentele ei critice. important e sa te inarmezi cu multa rabdare...cu cat te enervezi mai tare, cu atat problema se complica.... iar in ceea ce priveste faptul ca nu apucati sa faceti de toate (bb, mancare, curatenie, cumparaturi etc etc) as zice ca ideal e ca si barbatul sa puna mana sa faca ceva, nu sa critice, ca NORMAL ca nu le poti face singura pe toate!!!. intamplator, eu chiar sunt nevoita sa le fac pe toate, fiindca sunt o mama singura, dar macar nu am un barbat(si eventual o soacra!!!) care sa ma critice, lanaga mine. cred ca de-abia atunci as fi luat-o razna!!!! succes, BB bun si cuminte si nervi de otel, just in case:))
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Da, da! Bun subiect! Sa incepem cu depresia de lactatie.Daca plange, de ce plange?Daca tace, oare de ce tace?Hai sa-l ciupim putin.Nici asa nu plange!Doamne, nu reactioneaza la durere!A adormit...si doarmeeee si doarmeeeee!Oare ce-o fi avand?Si uite-asa...Bine ca n-a durat mult! BB-le meu are doar 3 luni.Inseamna ca n-am scapat nicidecum ?![bang] Ca metode de combatere pana acum le-am gasit pe cele mai bune (pt. ca sunt singurele de care dispun, de altfel):cateva momente placute cu sotziorul, telefoane, carti (in ultima vreme mai putine [bang]), PC si mai ales DC.Sper sa ma tina! Rabdare si nervi de otel tuturor! Tara si [bibe] David Ioan
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Fetelor am scris despre problema asta pt ca am observat ca o depresie postnatala neluata in seama poate aduce o casnicie in pragul falimentului .ASA e ? Multe dintre noi suntem capiate in primele luni de la nastere si nu e vorba doar de adaptare oricat de noua ar fi experienta ci si de furtuna hormonala prin care trecem si dintr-o data cine devine inamicul public nr 1 ? Da ,e sotul.CARE deodata devine inutil ,incapabil si nesimtit indiferesNT CE FACE.sAU CHIAR MAI RAU DEVINE INVIZIBIL. ASA CA CE FACEM ?AS vrea SA STIU SI parerea unor mamici cu mai mult de 1 bebe.Eu mi-am dat seama ca eu nu imi schimb atitudinea sotul meu chiar nu ma poate ajuta cu nimic si atunci am inceput sa fac mici schimbari :am luat vitamine,mi-am schimbat anticonceptionalele(si se vede o mare diferenta in viata noastra sex ),am luat calmante si antistres pe baza de plante ,mi-am luat farduri noi si o masca de fata (si am reusit sa le si folosesc),mi-am mai luat un pic de liber de la spalat vase,mi-am facut morala atunci cand m-am lasat coplesita de micile griji cotidiene,am luat masuri ca sa ne reluam si noi partial viata sociala,am inceput sa va scriu voua,l-am tratat pe sotul meu asa cum mi-as dori eu sa fiu tratata si vreau sa va spun ca toate astea au inceput sa dea roade.Si sunt o mama 24 din 24 ca bunicile sunt tinere si muncesc iar tati munceste de dimineata pana seara .SfAtul meu este sa aveti grija cand va apuca sa nu dati vina pe ceilalti si sa va ganditi ca sunteti singura pe o insula pustie .In primul rand tre sa fim sigure ca nu ne joaca hormonii feste si iar facem din tantar armasar si stim cu toatele ca barbatii nu suporta sa fie cicaliti .Va urez un an nou cu copii sanatosi,soti indragostiti si sa aveti macar 1 data pe saptamana cateva ore doar pt voi!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...