DEPRESIA LA MAMICI !!!

[lena]

Fetelor hai sa va spun cum se manifesta la mine...poate nu e chiar depresie, dar frica de schimbare e sigur...Eu am fost intotdeauna un fel de""free spirit"si deodata de cand o am pe zana mea de 2 luni simt ca mai e cineva care nu poate trai decat exclusiv prin mine cel putin acum pentru cativa ani buni si m-a apucat deodata frica! De ce? Pentru ca nu mai pot sa fac un dus sa-mi pun jeansi pe mine si sa ies in oras doar de dragul de a ma plimba trebuie sa ma gandesc la Freya, nu mai pot sa ma duc sambata seara in discoteca sa dansez ca o nebuna ca exista Freya, nu mai pot sa fug plec pentru o zi la prietenii mei din Belgia ca e Freya...deci nu mai am libertate o notiune care mi-este atat de draga [bang]!! Sotul meu parca ar fi disparut din peisaj, mi-este drag sa-l alint sau sa stam in brate dar parca nu mai am chef de...altceva. Cateodata ma descarc pe el, desi e genul care face tot in casa mai putin calcat si e si baby-sitter cand eu ma duc in oras la cumparaturi! Ma trezesc in unele dimineti cu o melancolie ucigatoare dupa zilele in care eram ca o [biz] si nu aveam un full-time job, dar imi trece simplu de tot...ma uit la domnitza mea si incerc sa ma imaginez fara ea, voi puteti? stiu...[:D] nic eu nu pot! multa, multa rabdare fetelor va doresc,[flo] Lena http://community.webshots.com/user/poolbeertje

[voinea]

Bun subiect. Ma gandeam sa-l deschid eu dar bine ca s-a gasit altcineva. BB are 9 luni. Desi a trecut atata timp de cand am nascut parca la mine se manifesta mai rau ca niciodata aceasta depresie (daca poate fi numita asa si in termeni medicali). BB e tare marait in ultimul timp, ieri i-a dat primul dintisor, si nu mananca si asta e o mare suparare pentru mine. Stiu ca e o perioada speciala pentru el dar daca nu mananca am impresia ca o sa se imbolnaveasca. Si ma supar, si sunt nervoasa, si imi vine sa o mai dau dracului de treaba. Pe mone ma streseaza mai multe lucruri deodata: sunt ultimul an la ASE si fac doua facultati in paralel (an terminal la amandoua), nu suntem independenti financiar, mici frecusuri zilnice cu diferite persoane pe care le amplific eu si le dau o asa de mare importanta incat ajung sa-mi fac rau singura, si mai sunt si foarte tanara am doar 22 de ani. Va spun sincer ca mi-e greu. Si ce e cel mai rau e ca sunt nervoasa si cu sotul meu care se straduie sa faca si el ce poate ca sa ma ajute din toate punctele de vedere, si el e singura mea raza de liniste cu adevarat. Desi pe mine ma ajuta socrii la crescut copil tot ma simt depasita. La mine se manifesta nu numai prin smiorcaiala dar printr-o prelungita stare de rau fizic. Nu am putere. Poate ca si faptul ca sunt foarte slaba conteaza, am 45 de kg adica tot atata cat aveam inainte de a fi gravida. Macar am un bb sanatos si voinic. M-am chinuit mult sa tin sarcina si desi ziceam ca sunt prea tanara ca am copil, cand ma uit la el si vad ce mare s-a facut, si cum intinde manutele sa-l iau in brate sa ma pupe el cum stie (adica sa ma baleasca pe tot obrazul) zic ca toate celelalte sunt trecatoare. O intrebare: a fost cineva la medic de specialitate in legatura cuaceasta problema? Eu ma gandeam sa ma duc. Poate trec mai usor peste asta (ca de trecut trec sigur), dar nu stiu cui sa ma adresez. Medicul meu de familie e din alexandria si e un prieten de familie si nu vreau sa ma complic cu asa ceva. Adina si dragalasii ei

[mara26]

Draga VOINEA esti o curajoasa.CRED ca totusi nu ai prea multa grija de sanatatea ta daca esti asa de slabuta.Sieu am slabit vertiginos si acum sunt mai slaba decat eram inainte de a ramane gravida dar iau mereu vitamine.DACA tot ai o mana de ajutor de la socrii de ce nu mai evadezi uneori cu sotul.TRE sa va incarcati si voi cumva bateriile.Am observat ca problema asta o avem toate ,nu ne gandim o clipa sa ne mai relaxam si noi un pic (ca doar nu se intampla nici o catastrofa pt cateva ore)si chiar ne simtim vinovate pt ca simtim nevoia sa lenevim un pic sau sa ne facem de cap.Eu mi-am dat seama de asta si mi-am cerut drepturile destul de tarziu (si sotului i-a luat ceva timp sa realizeze mesajul meu),dar vreau sa va spun ca efectul este garantat.ASA ca VA ROG EU DE DRAGUL COPIILOR NOSTRi CARE AU NEVOIE DE MAMICI PLINE DE ENERGIE SI OPTimIsM SI DE DRAGUL SOTILOR NOSTRI CARE SUFERA IN TACERE LUATI o PAUZA !!!!!!!!!!ASTAPT SFATUrile si parerile voastre dragelor!PUTETI FII SI [cool]SI [ispita]SI [mamica][:-)))]SECRETUL ESTE .....!!??!!

[Sabina]

Nu vorbiti de mort in casa spanzuratului... N-am timp sa scriu totul acuma, dar si eu am facut bebe la 23 de ani, am facut anul 5 la Compozitie cu bebe nou nascut, am luat 10 in sesiune si la licenta( pe bune), si Sofia mea nu doarme noaptea.Asa ca oboseala e primul lucru... Dar incet incet imi vine cheful de viata si...alte prostioare! M-am trezit chiar luand initiativa de multe ori! bafta! Sabina & Sofia Galagia

[mara26]

BRAVO SABINA SI TINE_O TOT ASA ! ASTEPTAM SA NE POVESTESTI SECRETUL TAU .BYE !

[Sabina]

Ehehe...secretul e ca nu va povestesc despre crizele de nervi dintre starile de bine!!!!Ideea ar fi sa ne gandim si la ceilalti, in primul rand la bebe , cand ne vine sa urlam, si sa ne gandim mai mult la noi insine cand suntem bine dispuse, ca sa nu avem =impresia ca ne dam la o parete inutil.Adica sa ne savuram momentele bune la maxim.Pt. ca va fi din ce in ce mai greu, de fapt, femeile trec prin schimbari ingrozitoare in timpul vietii, dar ar fi bine sa avem inteligenta sa controlom hormonii astia nenorociti.... Sabina & Sofia Galagia

[mara26]

Ai mare dreptate SABINA.Ar fi bine ca toate sa constientizam lucrurile astea si mai cred ca ar fi bine sa fim foarte mandre de statutul nostru de mame.In fond am facut un lucru minunat si asta ar trebui sa ne dea forta necesara sa ne confruntam cu toate necazurile.As vrea sa va propun ceva si s-ar putea sa radeti de mine ,dar asa cum vorbim despre invins kg cred ca ar trebui sa vorbim despre micile noastre batalii,si eventual victorii asupra depresiei.DE ex.la mine vad ca in ultimul timp a cam dat bir cu fugitii si ma bucur ca masurile pe care le-am luat au inceput sa dea rezultate.Incep sa redevin eu !

[Sabina]

Hm...sa-ti spun eu cum e cu mandria de a fi mama! Eu sunt f. mandra, desigur, mai ales ca sunt prima din generatia mea care a facut copil, am facut si facultatea in paralel, am luat licenta cu 10, am luat un premiu important la comozitie si am fost la un pas de cel de-al doilea.Insa...nimini nu m-a tratat diferit doar pt. ca sunt MAMA, din contra, mi s-au pus bete in roate.La inceput oamenii au fost intelegatori, dar dupa un timp a trecut si asta, iar tot ceea ce fac e pus la indoiala, adica tuturor li se pare ca pun familia in prim plan.Asa ca trebuie sa lucrez mai abitir decat oricand, ca sa dovedesc ca nu m-am delasat...si numai eu stiu cate nopti n8u dorm din cauza asta.Nu vi se pare nedrept? Sabina & Sofia Galagia

[mara26]

Ba mi se pare chiar absurd SABINA ,insa se pare ca la noi femeile au prea putine drepturi si in general numai obligatii. Chestia cu mandria de a fi mama ne apartine exclusiv personal si ar trebui sa ne imbarbateze.Faptul ca o mama este subapreciata profesional pe criteriul ca acum principala ei preocupare e copilul,iar un tata dimpotriva este mult mai apreciat daca isi manifesta preocuparea pt familie este o adevarata"lege a pamantului",care cu greu va fi dezradacinata ,si doar prin eforturile unor femei ambitioase.Eu cred ca intr-o buna zi lucrurile astea vor fi de domeniul trecutului.Succes in continuare SABINA !