Durerea care imi frange inima

[amorena]

Luminita, ai incredere in zicala:"Toate la timpul lor".Trebuie sa ai multa rabdare si sa iti pastrezi calmul si vei vedea ca o sa soseasca si momentul mult asteptat in care vei avea si tu un copilas.Deocamdata incearca sa te bucuri de faptul ca poti sa fii alaturi de sotul tau, aminteste-ti cat de greu ti-a fost cand era departe. Multa sanatate, fericire si.........fii mai optimista!!!!!![pup][pup][pup][pup][pup][pup]Amorena

[Dana_]

Draga Luminita, In momentul in care am aflat ca eram insarcinata eram in prima luna la servici.Eu am avut mare noroc deoarece seful meu este foarte de treaba si s-a oferit sa-mi plateasca impozitele in locul meu,adica pe cele 6 luni obligatorii ca sa pot beneficia de indemnizatie. Salarul meu era minim pe economie deci si in ziua de azi cand bebe are aproape 1 an,eu primesc 1,3mil.Ti se pare satisfacator?Sotul meu nu lucreaza,insa avem un venit de 250$ din strainatate.Noi am avut mare noroc si cu contractul de asigurare dupa care luam 9 milioane pe luna,insa ca sa beneficiezi de ei trebuie sa fii angajata cu carte de munca(asa am avut noroc cu locul de munca). Am inteles(din cate ai povestit pe aici)ca,sotul tau lucreaza sau a lucrat in strainatate.Asta inseamna ca nu o duceti rau. Am 22 ani si nu mi-e usor cu bebe,insa pot sa-ti spun ca nu sunt chiar asa mari cheltuielile cu copilul,doar la inceput cand trebuie sa cumperi mai multe:patut,carucior,etc. Nu intzeleg de ce e asa mare nevoie sa itzi gasesti de lucru?Aveti o situatie materiala rea?Eu cred ca, cu cat timpul trece cu atat o sa amanati venirea pe lume a bebelusului. De ce majoritatea oamenilor gandesc ca trebuie sa ai o situatie materiala buna,salar,casa,masina,etc,ca sa faci un bebe? Noi nu avem inca casa dar totusi ne descurcam. Intreaba-l pe sotul tau daca stie cate persoane sunt in dificultati,cu 1,2,3,4 copii,cu salar mic si se descurca,nu zic ca bine insa nu cred ca trebuie sa astepti 1000 ani ca sa fii bogat si apoi sa faci copii. Daca mergi pe principiul asta,nu e sigur ca mai faci vreodata copii. Multa sanatate si sper sa-ti realizezi dorintele!! Dana&bb Andy

[Emilia]

Varsta ta este totusi destul de inaintata ca sa astepti prea mult pentru un bebe. Nu te supara pe mine, dar de ce nu ai un serviciu la varsta asta? Iar ca exemplu ti-o dau pe sora mea, care nu are serviciu, iar al doilea copil l-a facut atunci cand sotul sau nu avea nici un venit. Toti i-am spus atunci ca a inebunit... inclusiv eu... acum, cand fetita are aprope 4 ani, nu mai sunt asa de convinsa. Ea oricum nu avea nici o speranta la un loc de munca, dar sotul sau si-a gasit un job destul de bine platit si se descurca... cu doua fete, una de 13 ani si una de 4. In ce priveste cheltuielile pentru copil dupa parerea mea pot fi in functie de venitul pe care il ai... Se poate renunta chiar si la pampersi daca nu iti permiti... doar atatea generatii au fost crescute cu pampersi... se poate renunta si la patut... stiu multe familii in care copilul doarme in pat cu parintii... Pana si carucioarul poate avea valori mari si mici... Tu esti insa cea care decizi. Baietelul meu s-a nascut cand aveam 30 de ani (acum 3 ani) si sa stii ca mi se pare ca sunt cam prea in varsta, mai ales ca-mi mai doresc unul... dar am vrut sa am de toate...insa serviciu aveam de 5 ani. Totusi deabia dupa ce s-a nascut Adi am avut si casa si masina... Sanatate multa!

[val77]

daca vrei cu adevarat un copil nu incepi sa te prevalezi de diverse motive cel ptuin asta este parerea mea, sper ca nu te/am suparat

[Flower]

Fiecare din noi 'programeaza' venirea copiilor pe lume in functie de criteriile proprii , diferite de la cuplu la cuplu : casatorie , serviciu , casa , masina si de aici pretentiile cresc... Dar copiii se nasc si in cupluri care nu si-au oficializat relatia , si in cupluri de studenti ( deci , fara venituri )... Depinde de fiecare din noi cat de mult respectam 'proritatile' pe care singuri am incercat sa ni le impunem... Eu una am asteptat sa fiu casatorita , sa am un serviciu si casa , asta am considerat noi ca e minimul pentru a deveni capabili pentru aresponsabilitatea de a deveni parinti... Si din cauza asta am facut un sacrificiu important pe care acum il regret... Deci , nu pot sa va spun : " Faceti ca mine ! Sunt un exemplu de urmat !".... Depinde de fiecare din noi si cred ca lucrul cel mai important este sa fim pregatiti sufleteste , iar daca se intampla 'neprogramat' sa putem accepta acest 'accident' din toata inima... Numai bine ![flo] [*][*][*][cor][pegeam][cor][*][*][*]

[Laura T]

Si parerea mea este ca, daca iti doresti asa mult un copil si nu o duceti chiar asa rau (am inteles ca sotul tau are totusi un servici bun), il poti face si daca nu esti angajata...Eu servici am avut mereu, dar am tot asteptat sa am de toate in rest, si asa am ajuns sa fac fetitele la 31, respectiv 34 de ani, ceea ce acum mi se pare cam tarziu...Mi-as fi dorit sa fiu o mama mult mai tanara... Si-apoi copilul nu vine, de cele mai multe ori, cand vrei tu, in unele cazuri dureaza ani si ani ca sa-l poti avea (vezi aspirantele), asa ca...poti incerca si sa-ti gasesti servici si sa faci bebe, si vezi tu care "iese" primul!!! Succes, oricare-ar fi alegerea ta!! Laura si bebitele: Bianca (4 ani si 8 luni) si Ramona (1 an si 7 luni) http://community.webshots.com/user/lauratenea

[lulu77]

Draga mea, Este un lucru mare ca iti doresti copil.si eu imi doresc si chiar am inceput sa prestam [xinpat],si speram sa se intample minunea cat mai repede.Am fii vrut mai de mult un copil ,acum mi-ar fi placut sa il fac deja pe al doilea,dar ...... exact cum spui si tu a fost nevoie de un loc de munca bun,sau ma rog bunicel,de o casa.noi am considerat ca nu era timpul sa facem copii atunci cand nu aveam nimik sigur,si anume un venit sigur lunar si o casa a noastra,nu cu chirie. consider ca atunci cand ai un copil trebuie sa ii oferi o siguranta ,si in primul rand materiala, parerea mea.si asta in conditiile in care nu ai ajutor din partea parintilor sau a socrilor. TE PUP ALINA

[ariel_7000]

am ramas insarcinata imediat dupa licenta. am fost angajata, dar fara carte de munca. cum a inceput sa mi se zareasca burtica, patronii au inceput sa ma aiba la mana. "daca nu faci aia...pa!". pana la urma am plecat eu, pt ca incepusera sa nu-mi mai dea banii, chiar daca munceam din greu si aveam grija si de bebe, dar vorba lor era:"cine o sa te angajeze in situatia ta?"...si intr-adevar, nu am gasit nimic serios. dar am cel mai scump lucru de pe lumea aceasta, ceva ce nu se compara cu nimic altceva...o am pe fetita mea, am pe sotul meu, am FAMILIA pe care mi-am dorit-o toata viata. chiar daca abia ne ajung banii si ne privam de multe lucruri, pot sa-i ofer fetitei mele tot ceea ce-i trebuie. dar pentru asta am renuntat la multe...la plimbari, la vacante, etc. dar am stiut ce ne dorim si asta avem. dragostea fetitei noastre nu se compara cu nici o excursie in tara sau in straintate, cu nici o masina straina, etc. recunosc ca ne ajuta enorm si parintii mei, carora o sa le raman mereu recunoscatoare ca ne-au luat casa si ca ne ajuta cum pot... ideea e ca nu as putea concepe viata fara fata mea... ariel http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc1 http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc2 http://community.webshots.com/user/alinanunta

[als]

[ draga lulu si parerea mea este ca ideal ar fi sa iti gasesti un loc de munca, dar poate ca sotul tau are un loc de munca bun si va permite-ti sa aveti un copilas asta numai voi stiti dar intradevar bine ar fi sa ai ul loc de munca ca astfel ai putea sta linistita cu copilasul acasa cei doi ani. Daca nu sunt indiscreta din ce oras esti poate te-as putea ajuta, asta in cazul in care ar fi dispusa sa imi spui si ce studii ai> Si noi impreuna cu sotul meu am ajuns la aceste discutii despre conceperea unui copilas tin sa mentionez ca si eu si sotul meu avem loc de munca dar la noi eu sunt cea indecisa in sensul ca imi este putin frica de cele 9 luni si bineinteles si de nasterea propriu zisa, dar ne mai gandim, si sper ca atunci cand vom fi amandoi deacord sa si reusim.

[lily]

Draga Luminita de ce sa nu ai incredere ca dupa ce vei naste vei putea gasi un serviciu bun ? gindeste pozitiv, inti de toate pune-ti increderea in Cel de Sus, El niciodata nu ne paraseste in necaz cind ii cerem ajutorul [help] poti cauta de lucru ca asistent maternal, avind raspunderea unui copil vei inveta cum sa il cresti, dar vei putea cere si consiliere, pina cind va veni momentul sa ai copilul tau [bibe] multa sanatate si intelegere in familie ! cu drag, Lili

quote:

---

Initial creeata de lulu75
Imi doresc foarte tare un copil. Azi am avut o discutie cu sotul meu si mi-a spus ca inainte sa raman insarcinata trebuie sa am un serviciu pt ca apoi, dupa ce trece perioada in care cresc copilul, este mai greu sa ma angajez, avand atunci 32 de ani. Are perfecta dreptate si sunt 100% de acord cu el, dar durerea ca mai trebuie sa astept pana imi voi tine copilul in brate, imi frange inima. De la acea discutie am ochii plini de lacrimi si mi se pare ca totul s-a prabusit in jurul meu. Stiind cat de greu iti gasesti in ziua de azi un job, gandul ca o sa trebuiasca sa astept foarte mult timp pana voi putea sa raman insarcinata imi umple sufletul de amaraciune. Am simtit nevoia sa va scriu. Simt o durere insuportabila care ma copleseste. [q][q][q][q][q] UN AN NOU PLIN DE BUCURII!!! Luminita

---

"Daca dragoste nu e, nimic nu e" Lili