Instinctul de mama

[amuleta]

Cind eram gravida cu primul copil, mama s-a imbolnavit foarte grav asa ca sarcina a fost complet subordonata durerii, incertitudinii si nebuniei tratamentului ei. Legatura dintre noi a fost mereu atit de puternica incit sarcina a avut o importanta secundara in disperarea acelor momente. Dar copilul a venit in ciuda indiferentei mele, un urias de 4,5 kg , sanatos si dictator din prima secunda. Legatura dintre el si mama a fost instantanee si coplesitoare iar vindecarea ei de cancer aproape imediata nasterii lui. Pe el l-am urmarit si ocrotit cu detasare, n-am avut niciodata sentimentul de posesiune, la patru ani este deja un mic adult care stie ce vrea, observa si judeca. Fetita a aparut doi ani mai tirziu, intr-o perioada umbrita de lipsuri materiale, probleme de sanatate si neimpliniri profesionale.Pisicoasa, manipulativa si posesiva, o iubesti din primul moment fara sa vrei. Amindoua sarcinile au fost la insistentele sotului meu de a avea copii. A treia sarcina a fost "un accident" dar pentru prima data m-a gasit pregatita sufleteste, intr-o perioada lina a vietii cind m-am putut concentra pe ce inseamna sa fii gravida. Si tot ea a trezit si instinctul matern pentru ceilalti doi copii. Pot spune ca mi-au trebuit patru ani sa ma simt confortabil in rol de mamica.

[Julie]

Foarte frumos si interesant subiect! In cazul meu, imi amintesc ca mi-am dorit sa am un copil in momentul in care am vazut bebelusa unei prietene. Desi pana atunci declarasem ca nu-mi doresc copii, intalnirea aceea mi-a declansat niste instincte indescriptibile, pe care nu banuiam ca le am :). Am stiut intr-un moment ca vreau sa fiu mama si ca voi face cu siguranta fata responsabilitatilor ce decurg din acest "statut". Restul a venit repede: in luna urmatoare - doua liniute pe test! Odata cu ele, vomitaturile :D. Dar nimic nu s-a comparat totusi cu momentul nasterii, cel mai dureros si emotionant din viata mea. Iar cand mi-am vazut baietelul, am stiut ca el e cel pentru care mi-as da viata. Cred ca atunci m-am simtit mama cu adevarat. Julie

[hannen]

Anemona si descintec au scris exact ceea ce intentionam sa postez eu ieri,insa timpul nu mi-a fost aliat. De copil am avut sentimente de dragoste fata de bebei si animale.Pot zice ca mi-am "crescut "sora mai mica decit mine cu sase ani.Multe poate stiti ca in "epoca de aur",concediul de maternitate era de vreo trei luni parca.Mama si tatal meu lucrau ,iar eu aveam grija de bebita de sor`mea de trei luni.Si era "serviciu complet",skimbat scutece(nu pampers),hranit,adormit ,plimbat.Sunt oarecum mirata acum,cum a avut curajul sa ma lase sa am grija de un bb,eu parca nu as putea sa-mi las copilul cu un copil[;)] Cit am fost[gravi]eram in al" noulea cer",zilnic cercetam cartile si pozele sa vad cum arata bb la virsta pe care o are ,si aveam un regret ca nu erau poze pe zile sa stiu eu exact ce si cum.[:D][:D] Cind au inceput durerile singurul gind care m-a incurajat a fost "gata inca putin si voi putea sa-mi tin in brate puiul"Eram atit de fericita[olala] Si dupa ce totul se terminase ,la citeva secunde cind mi-a facut poze cu ea pe burtica,nici nu ziceai ca eu sunt aia care zbierase ca din gura de sarpe,asa zimbeam cu o gura pina la urechi[:D] Doamne aveam puiul meu,nu ma mai saturam privind-o.Era a mea si numai e mea,nu trebuia sa mai "alerg" si sa privesc cu jind la alti copii.Acum il aveam eu pe al meu!Ce fericire!! Nicole&Amira

[Banti]

Cum au mai spun si alte fete, cred ca acest instinct este latent in noi si poate sa apara in diferite situatii, dar cred ca se manifesta in toata plinatatea lui atunci cind ai un copil al tau. Mie mi-au placut intotdeauna copiii, mai ales bebelusii, si am dorit intotdeauna sa am copii. Cind eram studenta bunica mea avea grija de o fetita si in timpul vacantei stateam la ea si fetita se atasase asa de tare de mine, imi placea sa stau cu ea, sa o ingrijesc, sa ma joc cu ea, si atunci am stiut ca imi doresc mult sa am si eu copii. Eu am simtit acest lucru cind am nascut-o pe fetita mea si cind mi-au aratat-o si mi-au dat-o sa o sarut, am uitat in acea clipa durerile prin care trecusem. Simteam in mine o forta nebanuita, eram fericita ca realizasem ceva neinchipuit de maret. Cind i-am vazut chipul micut si i-am atins pielea obrazului am zis "fetita mea" si am inceput sa pling, de fericire, binenteles. Cind l-am nascut apoi pe baietel, doi ani si jumatate mai tirziu, instinctul meu de mama era de mult format, dar am simtit aceasi bucurie si satisfactie cind l-am adus pe lume, si m-am incurajat in timpul travaliului cu gindul ca o sa-mi tin baietelul in brate. Am simtit ca sint in stare sa fac orice sacrificiu pentru copiii mei, ca sint cel mai frumos dar pe care putea sa mi-l faca Dumnezeu. Ioana

[anca tanasica]

Instinctul de mama apare cand afli ca esti gravida, creste cu fiecare miscare a bebelului in burtica si ajungu la apogeu in momentul in care dr.iti pune bebelul in brate prima oara si ramane asa pana cand ne dam ulrima suflare...

[peca]

si cand nu ai inca copil, si nici nu astepti si citesti cu lacrimi in ochi cele scrise mai sus de voi, ce instinct este?!

[dodo]

Lasa, Peca, nu fi trista! Bebelusul tau va veni atunci cind este timpul, nu mai devreme! Nu-ti pierde increderea in Dumnezeu, va veni si la tine barza intr-o buna zi![mamica]

[descintec]

quote:

---

Originally posted by anca tanasica
Instinctul de mama apare cand afli ca esti gravida, creste cu fiecare miscare a bebelului in burtica si ajungu la apogeu in momentul in care dr.iti pune bebelul in brate prima oara si ramane asa pana cand ne dam ulrima suflare...

---

atunci de ce imi alaptam eu papusile cind eram fetita? :)..daca ar apare doar cind sintem deja gravide, ma gindesc eu,ce ne impinge sa ne legam la cap fara sa ne doara ..ce le face pe femeile care nu pot vea copii sa infieze..o forta mai puternica decit noi ne impinge .. D.

[camelia-daniela]

Eu sint convinsä cä noi, femeile, ne nastem inzestrate cu acest instinct...asta este predestinarea noasträ, de a perpetua specia umanä...[:D] Cert este cä pregnantza este diferitä de la femeie, la femeie...incepe de la foarte pregnant si se terminä la aproape zero ( din päcate!!) Ceea ce spuneau Anemona si descintec imi este foarte cunoscut...si eu imi "strofocam" päpusile ( 2 la numär [:D]) cu tot felul de "activitäti mämoase"...[:D] Pe lingä asta, am crescut la tarä si aveam multe animale in curte, dar....cind era iarnä si viscolea tare de tot afarä, stind la cäldurä mä gindeam la ele cä stau afarä in cotetele lor si ingheatä de frig!!...pur si simplu nu aveam stare...le-as fi luat mai bine, la mine in camerä, ca sä stea si ele la cald...iepurasii cei mici au avut aceastä onoare, cu toate cä am avut probleme cu mama!![:D] Totusi, ca sä stau linistitä, mä ducaeam in curte si le bägam si mai mult fin, ca sä se incälzeascä mai bine. Cind am fost gravidä, mä simteam cea mai importantä femeie din lume...acest sentiment nu am sä-l uit in viata mea!! Acum nu cred cä trebuie sä mai relatez despre aceste sentimente, de cind am copiii...tot ce-i mai bun, primesc ei, dupä care urmeazä sotul meu, motanul si hamsterul, dupä care eu... Recintind ultima frazä, m-am gindit cä de fapt locul meu ar trebui sä fie undeva dupä copii ( cä merit si eu mai mult [:D] ), dar nu mä lasä inima!! Cami.

[dana_ene]

Si mie mi-au placut dintotdeauna copiii si ei ma iubeau pe mine. Dar, in momentul in care am tinut-o pentru prima data pe Oana in brate, atunci, la maternitate, in seara in care mi-am revenit din anestezie, am avut un sentiment pe care nu il mai traisem niciodata. Mi-au dat lacrimile si parca nu-mi mai doream absolut nimic pe lume decat sa raman pentru totdeauna cu fetita mea in brate. Nu as fi vrut s-o dau nimanui, nici mamei mele macar. ERA A MEA ! Apoi instinctul cred ca s-a dezvoltat pe parcurs, pentru ca eu imi cresc singura fetita si sunt mandra de felul in care s-a dezvoltat, chiar si doctorita m-a laudat, si am procedat pana acum asa cum am gandit eu, bineinteles strangand informatii din jurul meu. Dar, eu sunt cea care decide ce si cum si cat si cand se potriveste ceva pentru Oana. Si... n-am dat gres ! [flo] Daniela si puiul Oana Maria http://community.webshots.com/user/oana_maria100 http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro