Sorcova, Steaua, Plugusorul - mp3 ?

[Crystinne]

Va rog mult, stie cineva de unde pot face rost de cantecelele de genul asta in forma mp3 ?? Vreau sa fac un referat la cursul de germana, despre datini si traditii din Romania. As vrea sa le arat oamenilor din diferite parti ale lumii (colgeii mei) ce traditii frumoase avem [:D] Am tot cautat pe google si am gasit textul, fotografii (desigur daca aveti fotografii mai clare ar fi de ajutor) dar ar fi si mai frumos daca ar putea auzi ... Exista un site care are colinde, dar nu si asa ceva. Sau are cineva si poate sa-mi trimita? Multumesc

[qsar]

http://www.artaculturacm.go.ro/ArtaCultura/artacultura2.htm l Traditii si obiceiuri populare la români „Dragobetele sãrutã fetele!” Grecii îl aveau pe Eros ca zeu al iubirii; românii – pe Cupidon. (De altfel, numele lor e prezent si azi în vorbirea românilor, fie ca nume proprii, fie ca derivate, precum „erotic, erotism” s.a.m.d., dupã ce s-au impus, destul de recent, ca neologisme latino-romanice). Daco-românii, a cãror mitologie nu e cu nimic mai prejos de cele ale grecilor si romanilor, aveau si ei, desigur, propriul zeu al iubirii. E cel reliefat în constiinta contemporanilor prin râvna cercetãtorului ION GHINOIU, împãtimit în a descoperi valorile culturale extraordinare pe care le-a pãstrat, le-a conservat sau le-a cultivat pânã la rafinament poporul român. În cazul de fatã, el ni l-a redescoperit, dacã se poate spune asa, pe zeul autohton al iubirii, care e numit DRAGOBETE. Uneori, acesta este similar cu mult-iubitul „Nãvalnic”. Se zice cã ultimul ar fi fost un fecior cãzut din cer si cã era atât de frumos, încât, atunci când intra într-un sat, „femeile nu-si mai tineau firea; umblau buimace, bete nu altceva”. Iar el avea si ceva din obrãznicia simpaticã a rãsfãtatului femeilor. În consecintã, pânã si pe Maica Domnului ar fi speriat-o, prin nechibzuinta-i de obisnuit sã învolbureze mintile a tot ce era femeiesc. S-a petrecut aceasta la 40 de zile de dupã nasterea Pruncului, când Prea Curata si-a dus copilul la moliftã. De aceea, când s-a interpus si el, ca nuca în perete, s-a impus prin cuvintele: „Nãvalnic esti, Nãvalnic sã fii / Între buruienile de dragoste esti, / Buruianã de dragoste sã rãmâi!”. Acestea l-au transformat din flãcãu frumos în plantã de dragoste. E una cãutatã ades, deoarece ar avea rol la stimularea iubirii pentru cel/cea care o detine („Cum se ceartã lumea pentru pâine, asa sã se certe fetele tinere pentru mine!”), în scop benefic, dar – atentie! – sau malefic. Despre acestea voi reveni însã altã datã. Asadar, Nãvalnicul – ce nume, Doamne! – care-si face de cap pe terenul ce devine al iubirii, când apare el, nu e decât o întruchipare a zeului Dragobete, fratele bun – cum arãtam – al plãcutului Eros si-al dulcelui Cupidon. Tânãrul Dragobete, cu vârsta multimilenarã, a fost pãstrat în fabuloasa noastrã mitologie popularã, mai ales în mediul rural. De ziua sa, toatã suflarea se comportã de parcã s-ar afla sub plãcuta si totala lui dominatie. Astfel, la onomastica Dragobete – are datã fixã de celebrare în aceeasi localitate, dar variabilã de la zonã la zonã: fie la 24 sau 28 februarie, fie la 1 sau 25 martie – pãsãretul de pe la noi, cel nemigrator, se adunã în stoluri, mult si gures ciripitoare. Rând pe rând, zburând cu volute uimitoare, imposibile, dacã se uitã cã doar dragostea le poate explica, pãsãrile se aleg perechi, se iubesc, îsi fac cuiburi si restul. Cele neîmperecheate rãmân stinghere, amãrâte, timide si visãtoare pânã la Dragobetele anului viitor, de la care sperã sansã si bunãvointã. Cât despre oameni, Dragobetele dã nãvalã, precum tot el... Nãvalnicul, ca sã-i îmbete de dorinta iubirii. „Dragobetele sãrutã fetele!” a devenit zicalã de necombãtut, deoarece fetele abia asteaptã sã fie sãrutate atunci, asta fiindu-le de bun augur. Cu cât mai multi bãieti o sãrutã în acea zi pe fatã, cu atât mai mult ea va fi iubitã si doritã în viitor. Credinta se extinde însã si la femeile tinere, în general, iar al vãduvelor în special! Sãrutate fiind (la) de Dragobete ultimele devin drãgãstoase si dorite – probabil, nu platonic! – peste an. De tinut minte! Azi, bãtrânul vesnic tânãr Dragobete, zeu frumos al Panteonului românesc, ni se relevã cât este de prestigios ca purtãtor de putere magicã în ce priveste iubirea. Rolul sãu a fost si este subminat însã, din pãcate, cu anume consecventã si tenacitate, de cei ce vor sã#8209;l substituie, în necunostintã de cauzã, probabil, cu Sfântul Valentin al occidentalilor catolici, ce e un strãin atât credintelor noastre populare, cât si religiei ortodoxe. Procesul acesta se desfãsoarã în actuala epocã a globalizãrii. Este o epocã în care se si omoarã valori traditionale – culturale, în cazul de fatã – pentru a le impune pe cele ale bogatului si efemerului puternic al zilei în lume. Ca în cazul de fatã. Noi îl avem însã, cum arãtam, pe Dragobete, ca zeu autohton al iubirii. Faptul cã stim acum mai multe si mai bine despre el, despre vârsta, valoarea si dimensiunile sale, ca produs al constiintei neîntrerupte vreodatã a neamului românesc, constituie rezultatul remarcabil al muncii acelui pretios colaborator al redactiei – l-am numit din nou pe prof. univ. dr. ION GHINOIU – care a sustinut multã vreme rubrica aceasta de „Traditii si obiceiuri populare la români”. Ca si în cazul multor alte valori ale Panteonului nostru, domnia sa ni l-a arãtat pe Dragobetele românilor cât de frumos, atrãgãtor, personalizat si prestigios este, în comparatie cu, desigur, doar plãcutul Valentin, adus recent de prin strãini. În fond, ce imagine-metaforã e cea cu „Dragobetele (Nãvalnic) sãrutã fetele!”.

[qsar]

http://www.artadeatrai.ro/001/dragobetele.1.html DRAGOBETELE SAU SÃRBÃTOAREA DRAGOSTEI Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii, în special cei tineri, þineau sau fãceau Dragobetele. Potrivit tradiþiei Dragobetele era "o zi frumoasã pentru bãieþii ºi fetele mari, ba chiar ºi pentru bãrbaþii ºi femeile tinere." Dimineaþa devreme, tineretul se îmbrãca în haine de sãrbãtoare ºi, dacã vremea era urâtã, se strângeau în cete pe la casele unora dintre ei; dacã vremea era frumoasã, se ieºea afarã din sat, bãieþii adunând lemne pentru foc iar fetele culegând flori de primãvarã, flori folosite apoi în descântecele de dragoste. Prin unele locuri, exista obiceiul ca fetele mari sã strângã apa din omãtul netopit sau de pe florile de fragi; aceastã apã, pãstratã cu mare grija, avea proprietãþi magice, spunându-se cã este nãscutã din surâsul zânelor, putând face fetele mai frumoase ºi mai drãgãstoase; dacã nu erau omãt ºi fragi, se folosea banala apã de ploaie sau cea de izvor, acest lucru fãcându-se atunci când Dragobetele se þinea în luna martie. În jurul focurilor aprinse pe dealurile golaºe din jurul satelor, fetele ºi bãieþii discutau vrute ºi nevrute însã, cel mai adesea, se spuneau glume cu substrat erotic. Fetele, cum simþeau apropierea prânzului, începeau sã coboare în fugã spre sat, în sudul României aceastã goana fiind numitã "zburãtorit". Conform obiceiului, fiecare bãiat urmãrea fata care îi cãzuse dragã; dacã flãcãul era iute de picior ºi fetei îi plãcea respectivul urmãritor, atunci avea loc o sãrutare mai îndelungatã în vãzul tuturor. Sãrutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludicã a celor doi, cel puþin pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefaþând logodnele adevãrate. Dacã nu se fãcea Dragobetele, se credea cã tinerii nu se vor putea îndrãgosti în anul care urma; în plus, un semn rãu era dacã o fatã sau un bãiat nu întâlneau la Dragobete mãcar un reprezentant al sexului opus, opinia generalã fiind cã tot anul respectivii nu vor mai fi iubiþi. Maturii aveau partea lor în cadrul Dragobetelui. Astfel, femeile credeau cã era îndeajuns sã pui mâna acum pe un bãrbat... strãin (de sat) ºi deveneai drãgãstoasã bãrbaþilor în tot anul care urma! Femeile mai aveau grijã sã dea mâncare bunã orãtãniilor din curte, dar ºi pãsãrilor cerului, nici o vietate nefiind sacrificatã la Dragobete. Îndeobºte, sãrbãtoarea dragostei era socotitã una de bun augur pentru treburile mãrunte, nu ºi pentru cele mari. Dragobetele era închipuit ca un flãcãu voinic, puternic, frumos ºi tare iubitor, putând fi întâlnit prin pãduri; unele fete ºi femei doreau chiar sã fie pedepsite de Dragobete, lucrând de ziua lui, iar apoi luând drumul pãdurii, aici fiind "nevoite" sã se lase iubite de Dragobete. Chiar dacã mai "pedepsea" femeile, se considera cã Dragobetele ocrotea ºi purta noroc îndrãgostiþilor, tinerilor în general, putând fi socotit un veritabil Cupidon românesc. Originea acestei sãrbãtori este în ciclurile naturii, mai ales în lumea pãsãrilor. Nu întâmplãtor, pasãrea era consideratã una din cele mai vechi divinitãþi ale naturii ºi dragostei. Ei bine, românii numeau sãrbãtoarea Dragobetele ºi Logodnicul Pãsãrilor, spunând cã acum acestea se împerecheazã ºi îºi fac cuib, de la pãsãri obiceiul fiind preluat ºi de cãtre oameni. Motivaþiile preluãrii erau profunde, din moment ce pãsãrile erau privite ca mesagere ale zeilor, cuvântul grecesc "pasãre" însemnând chiar "mesaj al cerului". În final, o întrebare ºi o urare. Întrebarea: de ce nu gãsim în ºirul sãrbãtorilor noastre locul potrivit ºi Dragobetelui, imitând, în schimb, forma occidentalã a aceleiaºi sãrbãtori? Urarea: sã ne aducem mai des aminte de pãsãri, animale ºi flori ºi vom face din zilele noastre sãrbãtori ale dragostei! Cu atât mai mult cu cât una din funcþiile esenþiale ale sãrbãtorilor tradiþionale era aceea a repunerii în acord a omului, a comunitãþilor, cu Dumnezeu, cu Universul.

[qsar]

http://www.itcnet.ro/itcnet/calendar2000/februarie/2rom.htm 24 februarie - Dragobete Zeul dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile carpatice, numit si Cap de Primavara sau Cap de Vara, este Dragobete, fiul Dochiei. El este identificat cu Cupidon, zeul dragostei in mitologia romana, si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca. Local, este numit Navalnicul, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, metamorfozat de Maica Domnului in floarea cu acelasi nume. Dragobetele a fost sarbatorit de tinerii satelor pana la mijlocul secolului al XX-lea la 24 si 28 februarie sau la 1 si 25 martie. In ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neinsotite la Dragobete raman stinghere si fara pui pana in ziua de Dragobete a anului viitor. Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca, sa faca Dragobetele, pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an: "O femeie numai mana s-o puna pe un barbat strain si va fi dragastoasa in tot cursul anului". Daca timpul era favorabil, fetele si feciorii adunati in cete ieseau la padure haulind si chiuind pentru a culege primele flori ale primaverii, ghiocelul si brandusa de primavara. In unele sate se scotea din pamant radacina de spanz, cu multiple utilizari in medicina populara. Din zapada netopita in ziua de Dragobete fetele si nevestele tinere isi faceau rezerve de apa cu care se spalau la anumite sarbatori de peste an. Se spunea ca cel care lucreaza de Dragobete va ciricai, precum pasarile, toata viata. Desfasurarea ceremoniilor si actelor rituale sunt atestate de informatiile oamenilor in varsta si de unele zicale precum Dragobetele saruta fetele (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania). Stiu ca nu asta ai cerut... dar, in referatul tau despre traditii, poate la spui colegilor ca exista un "sf.valentin" care este mult-mult mai vechi. [flo] Q

[Crystinne]

Super!!!!!!! Mersi mult! Intr-adevar nu exact de asta aveam nevoie, dar e frumos si am sa folosesc ideea. As vrea insa sa scriu cate putin din fiecare datina. Din pacate compozitia asta mi-ar lua tot spatiul :-) Poate cu o alta ocazie. Oricum e frumos ... si ar fi si mai frumos daca romanii ar respecta mai mult traditia asta decat cea imprumutata de la americani "Sf.Valentin" :-( P.S. Primul site nu se deschide. Si mp3 tot nu am gasit :-(

[crisia]

Aici gasesti mp3-uri: http://www.crestinism-ortodox.ro/html/09/9d_colinde.html sau http://www.colinde.org/ Sper sa-ti fie de folos. Crisia si bebe Iulia-Nicole. http://community.webshots.com/user/littleelda

[Crystinne]

[flo]Multumesc mult Crisia[flo]. Sunt intr-adevar colinde frumoase, am sa incerc sa folosesc cateva.