Dialoguri cu Copilul Atomic (2)

[elena_ltd]

[bis] Tocmai m-am intors din calvarul vietii mele, adicatelea de la stomatolog, si singura mea sansa de revenire la realitate erau poznasii. [pup] pentru Radu si mami a lui care mi-au readus zambetul (deformat, ce-i drept) pe buze. [flo] Elena, mama Oanei si a lui bb Mihai

[MJord]

[:-)))][:-)))][:-)))][:-)))][:-)))][:-)))] Gabriela & [copil] Stefan

[Simonna]

Radu a avut o zi cam agitata. A dat in tati, a fost pedepsit, acum nu mai stie ce sa faca sa-si ceara scuze, in felul lui dulce si fara sa spuna, de fapt, cu cuvinte, "iarta-ma". Asa ca se gudura ba pe linga tati, care trebuie sa il ierte primul, ba pe linga mami, careia ii stie de frica si care, de fapt, instituise pedeapsa: fara desene animate, fara joaca cu nici unul din noi. Ce ramine permis?, s-o fi intrebat copilul si si-a gasit si raspunsul: sa citim. Eu sint cu ei, si-o fi spus, si, in plus, le si place cind le cer asta.. Asa ca isi ia Enciclopedia (alt santaj sentimentalo-intelectual, stie bine ca mami si tati sint mindri daca plodul arata interes pentru invatatura :) ) si apare cu ditamai cartea in dormitor. Mami si tati nu rezista, stia el copilul ce stia!, si ii fac loc linga ei... Toti trei rasfoiesc cartea, se opresc ici si colo, in fine, Raduse hotaraste: vrea sa citeasca despre stele, galaxii, nave spatiale si rachete. Tati il ia foarte in serios si incepe o explicatie elaborata despre nave si rachete, de ce unele sint nave si celelate rachete, ce-i cu modulele spatiale si alte asemenea, cuvintul cheie al intregii explicatii fiind: racheta. Radu asculta, intreaba, repeta, intreba iar... sare din pat si striga: - Fac pipi, stati asa, nu mai povestiti, ca vin imediat. Si dispare in baie. Mami si tati povestesc, timpul trece, se sesizeaza ca Atomix e tot in baie si asculta. Se aud semne de scotoceala... -Radu, ce faci?, intreaba mami. -Am o surpriza, vin acum, face copilul si se iveste in pragul usii, tot o fericire. Ascunde ceva in pumnisori, ride la mami si tati si spune radiind ca un soare: -Mami si tati, uite ce surpriza faina am pentru voi... Minutele se desclesteaza, mami zareste ceva alb si, exact cind se prinde ca baietelul i-a devalizat cutia cu o.b.-uri, aude: -...putem sa ne jucam cu astea de-a rachetele? *************** Cu mare drag, doamnelor, Simonna

[cataghe]

[:-)))][:-)))][:-)))] Ei, nu, ca asta a fost dementiala!!! Am ris de m-am imprastiat! Simonna, si ce ai facut cind l-ai vazut cu "alea" in maini?? Ce i-ai spus? Hai cu continuarea, pliiiiiiiiz!!!! Pupici, Catalina. This is the first day of the rest of my life!

[mihaela_80]

[alcool] racheta alba/ vis printre stele....

[ralucami]

Mey sunt pe jos!!![:D][:D]Criminala faza cu OB-urile! [:D]Bietul copil a crezut ca-s rachete miniaturale[:D] Hai ca mi-au dat lacrimile![:D][:D] Hai noroc si sanatate- ca-i mai buna decat toate!

[EDDY]

[cool] Data aviatoare,poate vine cu supozitoare [:D] [pup] dulci la nazdravan, Eddy & Antonia Naomi

[dori]

[:-)))][:-)))][:-)))][:-)))][:-)))] Si??? V-ati jucat de-a rachetele? dori

[corinaelena]

Ce mai, rad de una singura si era sa cad de pe scaun! [:D][:D][:D]Atomixul e un scump! Corina

[Simonna]

Continuarea, Catalina? Aproape ca n-a fost continuare. Practic, eu n-am inregistrat decit imaginea respectivelor obiecte in minutele cu gropite ale baietelului, apoi "jucam" si "rachete", m-am uitat la fata plina de speranta a piciului - voia sa fie si dragut tare sa sa fie iertat pentru ca nu fusese cuminte, voia si sa se joace, doar descoperise ceva nou, nici nu le mai vazuse pina atunci - si m-am prabusit, sufocata de ris, peste plapuma, in directia copilului. Colegu' se rupea si el de ris, numai Radu se uita circumspect de la unul la altul, ce poate sa fie atit de amuzant? Si eu rideam inainte, nu ma puteam opri deloc. Asa ca Radu a zimbit si el timid, apoi a strins pumnii la loc si a asteptat sa ne treaca accesul de ris isteric, eu ma si vedeam, jucindu-ma "de-a rachetele" cu sotzu' si copilul! In cele din urma am reusit sa ma adun cit sa intind mina la el si sa zic: -Da'le-aici, tinere, ca-s ale mele! -Da' nu putem sa ne jucam un pic?, a insistat el, mititelul, incurajat de risul meu absolut iesit de pe shine! -Nuuu! Nuuuu! Nuuu putem! am reusit sa zic printre hohote de ris. Si ii tot dadeam, isteric, inainte cu risul. Si atunci, ca trebuia sa vina si momoentul asta, i-a picat fisa copilului meu: -DA' CE SINT ASTEA?! Pe noi, care abia ne potolisem oarecum, ne-a apucat iarasi isteria, da-i si rizi, si rizi, in timp ce Radu, care se prinsese ca ceva nu se invirte rotund, repeta la nesfirsit "Ce sint astea?" -Siiint... Ce sint? Tati... Ce sint?, am reusit eu sa ingaim. -Sint... de unde sa stiu eu? Sint ale tale!, s-a eschivat el. -Sint... sint supozitoare!, am zis eu, victorioasa, si am profitat de neatentia copilului si i le-am furat din mina. -Supozitoare?????, s-a mirat el, evident foarte putin convins... Supozitoare???? -Daaaa, am ris eu mai departe. Si, printre hohote, am reusit sa aud copilul filozofind de unul singur, plin de compasiune: -Saraca mami, tare trebuie sa o doara! ******************** Cam asa a fost... cu rachetele :) Cu drag, Simonna