Despre operatia Lucicai Bunghez-tumoarea uriasa

[Monica-Elena]

Am primit aceasta poveste adevarata pe email si m-am gandit ca ar fi interesant sa aflati adevarata poveste, sa vedeti ca exista si oameni adevarati. Sper sa aveti doar rabdare la citit. Cristina Bazavan 24.01.2004 Astãzi fac o nouã demonstraþie a lucrului în care cred cu tãrie: NU ªTIM Sà NE UITÃM LA CEEA CE SE PETRECE ÎN JURUL NOSTRU! E pentru prima datã cînd eroul filei mele de jurnal ºtie în avans cã am sã scriu despre el. E tot pentru prima datã cînd mi-am sunat personajul ºi am vorbit cu el înainte de a mã apuca de scris. Nu am întâlnit niciodatã faþã în faþã personajul de astãzi, am vorbit o orã ºi ceva la telefon, timp în care mi-au dat lacrimile de cîteva ori ºi m-am întrebat de ce jurnalele de ºtiri au ocolit acest unghi de abordare în cel mai spectaculos subiect al sãptãmînii. Povestea de mai jos e un exemplu de subiect de film / documentar / reportaj care i-ar emoþiona pe români ºi i-ar pune un pic pe gînduri. ªtiu sigur cã dupã ce veþi citi rîndurile urmãtoare, vã veþi pune aceeaºi întrebare ca ºi mine: Dacã eu aº fi fost în locul personajului de astãzi aº fi avut puterea, determinarea, ambiþia, voinþa ºi sufletul uriaº sã fac un asemenea gest?! E cea mai lungã dintre filele mele de jurnal ºi sper, din tot sufletul, cã veþi avea rãbdare sã o citiþi pînã la sfîrºit. Erin Brockovich e ecranizarea poveºtii unei femei simple care, fãrã a avea pregãtire juridicã, cu perseverenþã, ambiþie ºi inteligenþã reuºeºte sã rezolve unul dintre cele mai celebre cazuri din istoria proceselor din America. Erin n-are o viaþã uºoarã, a divorþat, are de crescut 3 copii, dar ºi-a luat munca în serios ºi pentru cã are credinþa cã-i poate ajuta pe locuitorii unui oraº sã opreascã activitatea unei companii care le-a poluat apa, începe sã investigheze în amãnunt ca sã-ºi ducã obiectivul la îndeplinire. Filmul e inteligent, are umor, pe alocuri e emoþionant, fãrã sã stoarcã lacrimi ºi, dacã nu l-aþi vãzut încã, vi-l recomand cu cãldurã. **** Aeroportul Otopeni. Duminicã, 18 ianuarie. Un grup de ziariºti aºteaptã sosirea echipei celebrului medic Mc Kay Mc Kinnon care o va opera pe Lucica Bunghez încercînd sã-i înlãture tumoarea uriaºã. Între ei, o tînãrã minionã. Ea e singura care l-ar recunoaºte într-o clipã pe medic. A vorbit de multe ori cu el la telefon, au schimbat zeci de e-mailuri, i-a vãzut operaþiile înregistrate. N-au timp sã-ºi vorbeascã prea mult pe aeroport, dar se reîntîlnesc cîteva minute mai tîrziu în holul hotelului Intercontinental. Ea îi spune cã se numeºte Camelia, el îi strînge mîna cu emoþie ºi îi mulþumeºte pentru cã n-ar fi ajuns aici fãrã sprijinul, perseverenþa ºi efortul ei. Camelia e singura jurnalistã din România care a obþinut un interviu în exclusivitate cu medicul Mc Kinnon. Nici Discovery - care deþine exclusivitatea asupra subiectului - n-a protestat cînd ea a solicitat interviul. ªi ei au fost mîndri cã au întîlnit-o pe tînãra româncã. Nu ºtiu ce ºi-au spus cei doi înaintea interviului publicat vineri în Evenimentul Zilei, dar ºtiu cã în zilele de dinaintea operaþiei ºi de dupã intervenþia reuºitã, cei doi ºi-au mulþumit reciproc de multe ori. Fiecare crede cã celalalt e cel care i-a salvat viaþa Lucicãi Bunghez. De ce nu ºtiþi cine e Camelia? Pentru cã buletinele de ºtiri au fost mai preocupate de senzaþionalul operaþiei decît de povestea emoþionantã din spatele ei. Camelia e o Erin Brockovich. A întîlnit-o pe Lucica acum doi ani, dupã ce s-a strãduit sã o convingã sã o lase sã facã un reportaj despre ea. "Dacã mã lãsaþi sã scriu despre dvs, promit cã am sã încerc vã ajut" a spus jurnalista ºi dupã o vreme Lucica s-a lãsat convinsã. A mers cu fotoreporterul acasã la Lucica ºi dupã ce au întîlnit-o, nici Camelia, nici reporterul n-au mai putut vorbi preþ de cîteva ore. Nu vãzuserã niciodatã aºa ceva, deºi erau jurnaliºti de teren "Am vãzut multe la viaþa mea, am cãutat capete prin tufiºuri, am vãzut rãniþi ºi morþi, dar nimic nu m-a ºocat astfel", mi-a spus Camelia la telefon. Aºa a început în Monitorul Expres, un ziar local din Braºov, o campanie care s-a numit Ajutaþi-o pe Lucica. Iar Camelia ºi-a început lupta ei cu autoritãþile, legile ºi prejudecãþile oamenilor ca ºi Erin Brockovich. La momentul acela n-avea nici cea mai micã pregãtire medicalã, nu ºtia ce înseamnã neurofibromatozã. De atunci ºi pînã astãzi a fãcut atît de multe dosare pentru aprobãri în comisii medicale, a cãutat pe net atît de multe lucruri despre maladia aceasta, încît ar putea da explicaþii ºtiinþifice. "Mi-aº putea da licenþa în acest subiect", glumeºte ea. ªi toate acestea pentru cã a dorit sã-ºi respecte o promisiune fãcutã în faþa unei femei care i-ar fi putut fi mamã. La 1 octombrie 2002 a început campania Ajutaþi-o pe Lucica ºi braºovenii au fost emoþionaþi de rîndurile în care Camelia spunea cã femeia, care atunci avea 45 de ani, n-a mai respirat aerul strãzilor sau n-a mai vãzut verdele ierbii de foarte mulþi ani. Au început sã-i trimitã iconiþe, bilete de loterie, mici daruri ºi atenþii care au fãcut-o pe Lucica sã se simtã iubitã. Ca ºi Erin Brockovich, Camelia are un program aglomerat. N-are copiii lui Erin (sau nu ºtiu eu sã-i aibã) dar are douã slujbe, una la un ziar local, alta la un ziar central, aºa cã munceºte de dimineaþa pînã seara. Dar în programul acesta încãrcat a trebuit sã-ºi gãseascã timp sã caute pe net informaþii despre boala Lucicãi ºi despre medicii care ar fi putut-o ajuta. "Începeam documentarea pe la 9 seara ºi încheiam dincolo de ora 1, pentru cã nu aveam alt timp la dispoziþie". Aºa a ajuns la cîteva clinici din Anglia, Germania ºi Austria. Norocul i-a scos în cale o braºoveancã stabilitã la Londra care a început sã o ajute. Klementina Balint Egan a gãsit o clinicã lîngã Oxford ºi, dupã lungi tratative, medicii de acolo au spus cã pot opera tumoarea. Costurile operaþiei s-ar fi ridicat la 12 mii de lire sterline. A început o nouã campanie, de data aceasta de strîngere de fonduri. 12 mii de lire sterline adunate de Camelia de la cititorii ziarului braºovean sau de la oamenii de afaceri din oraº. Directorul ziarului i-a dat 10.000 de dolari, Consiliul Judetean Brasov a aprobat într-o ºedinþã extraordinarã la solicitarea minionei jurnaliste, o donaþie de 50 de milioane de lei. Bolnavii dintr-un salon al spitalului judeþean au strîns bãnuþ cu bãnuþ ºi au donat 68.000 lei... "E poate cea mai emoþionantã donaþie, m-a miºcat mult gestul lor", a recunoscut Camelia. Odatã banii strînºi a început calvarul vizei pentru Marea Britanie. Lucica avea nevoie de o aprobare de la Ministerul Sãnãtãþii în care sã i se scrie cã poate fi scoasã din þarã în vederea unui tratament. Un oficial a spus însã cã femeia nu mai are nici o ºansã aºa cã n-ar trebui transportatã. Pentru ca sã fie scrise pe o bucatã de hîrtie cuvintele "suntem de acord sã meargã la tratament în strãinãtate" a fost nevoie de o comisie de 3 medici, de o analizã de douã sãptãmîni, în condiþiile în care Ministerul nu suporta nici o cheltuialã. În cele din urmã, orgolioºii medici au scris în documentaþia pentru vizã "Suntem de acord cu TENTATIVA de tratament în strãinãtate". (Astãzi medicii români jubileazã ºi considerã operaþia un succes al lor!!!!) Dar viza n-a fost singurul obstacol care a trebuit învins pe ultima sutã de metri, înainte de plecarea în Anglia. Din cauza tumorii uriaºe, Lucica nu putea fi transportatã pentru cã nu se putea aºeza pe nici un scaun în avion. Camelia a început o serie de negocieri cu Tarom ca sã sponsorizeze deplasarea, dar care sã ºi scoatã din avion 10 scaune ºi sã monteze o targã specialã. Aceastã tânãrã jurnalistã, perseverentã ºi ambiþioasã (e o Erin Brockovich, v-am spus eu) a fãcut dosare peste dosare, a negociat cu oameni importanþi ºi i-a convins pe toþi. Au ajuns în Anglia, dar cum Lucica era slãbitã ºi analizele nu o avantajau, medicii n-au riscat sã o opereze ºi au trimis-o acasã. Nu înainte de a-i face un tratament de fortificare. "Ce ne facem?" a întrebat Camelia disperatã la întoarcerea Lucicãi din Anglia. "L-am visat pe Dumnezeu care mi-a spus cã dacã ai sã continui sã cauþi, o sã gãsim o vindecare", i-a spus Lucica tinerei fete care de acum era parte din familia ei. Cercetînd în continuare, întrebînd ºi trimiþînd mesaje tuturor celor care ar fi putut sã o ajute, Camelia a primit într-o zi un e-mail de la un medic român stabilit la New York, Dinu Gangure. El i-a spus de un caz similar din America ºi a menþionat cã respectivul caz a fost subiect pe Discovery. A întrebat acolo ºi a gãsit pentru prima datã numele Mc May Mc Kinnon. I-a scris în martie 2003 ºi în aprilie, dupã ce i-a trimis toatã documentaþia, toate analizele Lucicãi, Mc Kinnon a spus cã ar putea sã o opereze. "Tratamentul post operatoriu costã 600.000 de dolari, eu o operez pe gratis", a spus medicul. "E prea mult" a spus Camelia care ºtia cît de greu strînsese cele 12.000 de lire sterline, iar medicul cu o bunãvoinþã supraomeneascã a cãutat o altã soluþie. A mers la Universitatea din Chicago ºi le-a promis decanilor cã le va da cazul spre studiu în facultate, cu condiþia sã acopere ei o parte din cheltuieli. A obþinut o reducere la jumãtate. Dar ºi 300.000 de dolari era foarte mult pentru România. Un nou dosar la ministrul sãnãtãþii, Bartoº atunci, pentru finanþare. Bartoº demisã, Beuran instalat în funcþie. Dar cei 300.000 de dolari nu sunt aprobaþi de la buget. "Întreab-o pe pacientã ce ar zice dacã aº veni eu în România" a spus medicul într-o zi. "N-am nevoie decât de aparatura care costã cam 10.000 de dolari ºi de un spital din România în care sã pot opera". Alte dosare, audiente, întâlniri ºi negocieri ºi ministrul Beuran aprobã cumpãrarea aparaturii ºi stabileºte cã operaþia sã aibã loc la Fundeni, dar o sãptãmînã mai tîrziu e demis ºi el. Aºa cã banii nu mai ajung niciodatã la Lucica sau spital. Medicul român stabilit la New York, Dinu Gangure, o ajutã pe Camelia tot timpul "Nu puteam suna mereu la Mc Kinnon, chiar ºi de la redacþie, iar Dinu pãstra legãtura cu el." "Ce ºtii despre Dinu?" o întreb eu. "Nu l-am vãzut niciodatã, am vorbit o vreme cu pronumele de politeþe, dar pe parcurs, pe nesimþite, am trecut la per tu. Nu ºtiu cîþi ani are, ºtiu cã e cãsãtorit pentru cã ºi soþia lui m-a sunat sã-mi transmitã mesaje de la Mc Kinnon. De la Mc Kinnon am aflat cã e psihiatru, pentru cã Dinu e foarte modest ºi nici n-am vorbit prea multe despre noi." În decembrie 2003, Mc Kinnon stabileºte cã vine la începutul lui 2004 în Bucureºti ºi dupã ce îºi cumpãrã biletele de avion pentru 18 ianuarie, o roagã pe Camelia: "Sã nu-i spui pacientei cînd venim, sã nu fie emoþionatã, sã nu-i facem rãu." Restul e deja ºtiut de toatã lumea cãci a fost subiectul principal al ºtirilor acestei sãptãmîni. Cum a fost cînd s-au întîlnit prima datã, dupã ce vorbiserã aproape un an la telefon sau corespondaserã pe e-mail? "Era obosit, dar e foarte modest ºi foarte sensibil. Ne-am vãzut o clipã în aeroport pentru cã era toatã presa care vroia sã-l filmeze / fotografieze, apoi ne-am vãzut în holul hotelului Intercontinental. Ne-am strîns mîinile ºi mi-a mulþumit pentru tot ceea ce am fãcut pentru Lucica. Dar eu i-am spus cã nu are de ce sã-mi mulþumeascã pentru cã tot greul e pe umerii lui." Pe Erin Brockovich a mea, pe miniona jurnalistã care s-a luptat cu ministere, autoritãþi, a scos scaune din avioane, a adunat zeci de mii de dolari pentru o femeie cãreia îi fãcuse o promisiune ºi a convins medici sã traverseze oceanul o cheamã Camelia Csiki. Ar putea fi oricînd o superbã eroinã de film sau de roman ºi mi-ar fi plãcut sã o vãd la ºtiri. Era un subiect despre un gest aproape supraomenesc, respectarea unei promisiuni aproape imposibilã, dar ºi un subiect despre cum trei români care nu s-au întâlnit niciodatã faþã în faþã - unul din America, altul din Anglia ºi altul din Braºov - au ajutat o femeie sã se reîntoarcã la viaþã. N-am vãzut asta la ºtiri, în schimb l-am vãzut pe un domn cu barbã declarînd cã "acum nu e doar un medic care a operat o tumoare uriaºã, sunt doi, iar unul e român", adicã el, cel care se vedea la televizor. Nu l-am vãzut pe Mc Kinnon declarînd ceva pe ton de laudã personalã ºi nici pe Camelia Csiki spunînd ceva despre drumul infernal pînã la aceastã operaþie. ªi dupã ce v-am spus povestea celei pe care am numit-o "Erin Brochovick a mea", probabil cã vã gîndiþi cã în fiecare dintre noi existã astfel de resurse. Aºa mi-am spus ºi eu, însa n-am înþeles de ce ne este atît de greu sã le arãtãm, cînd e vorba sã trecem la fapte. ªi, mai ales, de ce ne e greu sã rãmînem în umbrã, la final, cînd se culeg laudele. Puteþi sã faceþi cunoscut efortul supraomenesc al Cameliei trimiþînd adresa la care se aflã aceste rînduri tuturor prietenilor voºtri. E atît de special tot ce a fãcut ea, încît meritã sã fie cunoscutã de cît mai multã lume, în ciuda faptului cã nici televiziunile ºi nici ziarele nu i-au acordat atenþie. Iar la radio doar Europa FM unde am vorbit eu despre ea ºi povestea ei. (Dacã vã întrebaþi cum am aflat de Camelia Csiki, rãspunsul e simplu. Miercuri seara, la Observator, fiul Lucicãi Bunghez a spus cã familia lui a fost ajutatã de o jurnalistã. De aici încolo, n-a trebuit decît sã dau cîteva telefoane. Povestea s-a aflat, aºadar, în faþa ziariºtilor, dar preocupaþi de senzaþionalul cu care sunt obiºnuiþi, n-au mai avut timp sã o vadã.) [asia]jos palaria Monica

[papadie]

http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=20397 "În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)